ARTANUX2, sau Artanu’ de două ori, este o colecție lansată recent, în martie 2022, sub egida Muzicisifaze și reprezintă un proiect ce oferă iubitorilor de muzică ocazia de a-și completa hobby-ul prin achiziționarea unor produse ce pot adăuga un plus de valoare pasiunii pentru un solist sau o trupă.
Adrian Pleșca – Artaneste probabil cea mai iconică reprezentare a solistului vocal post-revoluționar, un amestec de carismă, talent, umor și farmec personal, un prototip autohton al anti-eroului care a reușit să se impună afectiv și să rămână ancorat în conștiința colectivă a publicului autohton.
Colecția ARTANUX2 este reprezentată de o ediție limitată de 16 boxset-uri personalizate și numerotate ce conțin o fotografie realizată manual în tehnica Van Dyke, semnată și numerotată de către artist, de asemenea semnată pe verso de fotograful Mihai Barbu, o carte poștală suvenir, certificatul de autenticitate cu hologramă și o piesa de puzzle ce va da posibilitatea achiziționării primului NFT cryptoartan, respectiv o ediție limitata de 116 boxset-uri ce conțin un tricou personalizat și numerotat, cartea poștală suvenir, certificatul de autenticitate și piesa de puzzle ce va da posibilitatea achiziționării primului NFT cryptoartan.
The making of: ARTANX2 – Van Dyke:
Proiectul propus de Muzicisifaze și realizat alături de Dash Film și Axa Valaha Productions acoperă o nișă neglijată în Romania, de unde fanii diverselor trupe pot achiziționa aceste obiecte devenite deja de colecție.
Satisfacția de a deține asemenea “artefacte” de istorie muzicală este unică și reînnoiește legătura emoțională cu anii adolescenței.
Prin acest proiect, Muzicisifaze se adresează în special celor rămași fideli trupelor ce au scris pagina lor de istorie în muzica românească. Pentru mulți dintre ei, muzica anilor `90 a fost o experiență culturală nouă și credem că oferta Muzicisifaze îi va ajuta să retrăiască amintirile acelor ani.
Ai cântat vreodată versurile unei melodii, una pe care o știi foarte bine, una pe care o știe toată lumea dar te-ai oprit să te gândești la versuri? Există câteva melodii cunoscute, foarte ciudate – ing-A-Ring-A-Roses cu presupusele sale aluzii asupra ciumei și ultimul vers al imnului national olandez, care face orice patriot să își dea duhul pentru …uhm Regele Spaniei – în timp ce cântă William of Orange. Stai ce?
Mai jos avem o listă cu piese populare. De la versuri ce pot ofensa intenționat până la cele bizar filozofice, aceste melodii îți arată că nu toate sunt despre dragoste, bani, mașini sau alte stereotipuri. Unele te pot încurca al naibii de tare.
‘Plush’ de la The Stone Temple Pilots
Ah, Grunge. Nu este chiar cel mai optimist gen muzical, dar îți pune sângele în mișcare. Aceast[ melodie, totuși, cu versurile sale ce se dezvoltă încet și cu acordurile chitarelor, ar putea să te facă să crezi că sună cam optimist…până când citești versurile.
Se pare că este vorba despre un tip care a răpit și ucis o fată. Din păcate pentru iubitorii acestui zâmbet nostalgic a anilor ’90, despre asta este cu adevărat melodia. Sau este?
Vocalistul Scott Weiland a declarat pentru VH1:„O fată a fost rapită și apoi găsită mai târziu, ucisă în mod tragic, la începutul anilor ’90. Așa că mi-a dat combustibil să scriu versurile acestui cântec. Cu toate acestea, această piesă nu este despre acest caz; este un fel de metaforă pentru o relație pierdută și obsesivă”.
Deci versurile:‘And I feel, and I feel/When the dogs begin to smell her/Will she smell alone’ sunt o metaforă?….. Or fi.
‘He Liked to Feel It’ de la The Crash Test Dummies
Această turpă de alternative-rock din Winnipeg, Canada are niște melodii destul de ciudate.
Marele lor hit lansat în 1993,”Mmm Mmm Mmm Mmm” (atrăgător titlu), includea versuri despre copii cu diverse malformații și afecțiuni fizice și despre un copil ai cărui părinți îl târăsc într-o biserică penticostală. Destul de straniu. Dar single-ul lor din 1996, „He Liked To Feel It” este și mai cidat, pentru ca este și mai vag.
Cântecul spune povestea unui copil căruia îi place să-și scoată dinții. Mai întâi își scoate un dinte legându-l cu o ață de clanța ușii (pe asta o știm cu toții). Copilului îi place, de asemenea, să-i arate prietenului său și îi spune că: „îi i-a plăcut când a ieșit„. Apoi trece la un mijloc mai creativ de extracție dentară, planul fiind să îl lege de câinele său, și aruncând un băț, câinele o ia la fugă scoțându-i dintele. Dar înainte de a pune în aplicare acest plan, tatăl său, apare cu un clește și îi smulge furios dintele fiului său:
„That wasn’t how he liked to have his teeth pulled out/He wouldn’t tell us how it felt when it came out.”
Automutilarea compulsivă, exhibitionistă din partea unui copil, cuplată cu unele abuzuri ale parinților? Chiar și clipul este ciudat. La fel și vocea profundă de bariton a lui Brad Roberts.
Cam asta era muzica anilor ’90. Și îmi placea la nebunie…muzica…nu abuzurile.
‘The Macarena’ de la Los Del Rio
La fiecare nuntă și party organizate între 1993 și 2005 sau poate chiar și în zilele noastre, includea un ring de dans, plin de oameni beți, în principiu cu vârsta de peste 50 de ani, bâjbâind încercarea de reface faimosul dans din videoclipul acestui hit spaniol.
Această tradiție a fost probabil mai raspandită decât rochiile de mireasă și sarmalele. Dar despre ce cântă cei doi interpreți spanioli în refren…?
Daca nu vorbești spaniola, probabil că nu știi. Ține-te bine:
„Macarena are un iubit pe care îl cheamă…
Care se numește Vitorio
Iar în timp ce el își depune jurământul militar,
Ea le dadea la doi prieteni…Aaaayyy!”
Deeeeeeeeci….Macarena nu este doar numele unui dans, este numele unei fete al cărei iubit plecă în armată. Mhm….
Și ea și-o tragea cu doi dintre prietenii lui. Aaaaayyyy…..?
‘Angel of Death’ de la Slayer
Da, trupele de metal nu sunt străine de versuri controversate, sângeroase și cu conținut explicit. Ar fi cu adevărat ceva rebel dacă vreo trupă de black metal, ar lansa vreo melodie despre curcubee, dar hei cine se conformează, se conformează! Lucru ciudat la această melodie este ca, având în vedere titlul și perioada, te-ai aștepta să fie ceva despre dracu’, poate chiar despre închinarea la Diavol sau luptele dintre Rai și Iad.
Nu, este despre Holocaust.
Chitaristul Slayer, Jeff Hanneman era într-adevar pasionat de istorie. Domeniul lui de interes era Germania anilor 1938 până în 1945. Deci, chestii naziste. El colecționa artefacte și antichități care pot fi considerate ca fiid puțin de extremă dreaptă și a scris câteva melodii inspirate de personaje din conducerea nazistă – acest clasic thrash, este despre Josef Mengele, vestitul doctor de la Auschwitz.
Grupurile evreiești au fost revoltate iar albumul „Reign in Blood”, a fost abandonat de casa de discuri DefJam, înainte de lansare și totul din cauza unei neînțelegeri cu privire la întenția melodiei.
Sugestia a fost că Slayer a acceptat și chiar a susținut antisemitisumul în stil nazist (apropo atât Hanneman cât și Kerry King sunt evrei…deci…plm):
„se hrănește cu țipetele mutanților pe care îi creează/victime patetice și inofensive lăsate să moară/Îngerul Morții zboară liber.”
Hmmm. Nu este tohmai o laudă strălucitoare adusă naziștilor. Legenda Slayer, Kerry King a comentat: Citiți versurile și spuneți-mi ce este atât de ofensator la ele. Poți să vezi imadini în filme documentare, dar crezi că Slayer slăvește cel de-al Doilea Razboi Mondial
Bărbos, balonat și într-o spirală descendentă, Jim Morrisonde la trupa The Doors a plecat din America pentru a-și găsi liniștea în Paris, în primăvara anului 1971. Avea să nu se mai întoarcă niciodată. Următoarele titluri din listă, detaliază ultimele lucruri triste știute despre moartea prematură a starului rock, de pe 3 iulie 1971.
Moștenirea
După cum îți poți imagina, proprietatea lui Morrison a devenit un subiect controversat pentru următorii ani. După ce a redactat un testament simplist și prost scris cu doi ani înainte de moartea sa, Jim a lăsat totul Pamelei.
Trei ani mai tarziu, însa, Pamela, a plecat dupa Jim (buh bye), după o supradoză de heroină, la vârsta de 27 de ani. Din cauza faptului că a murit fără testament, averea lui Morrison a trecut către moștenitorii Pamelei, parinții ei. Având în vedere că familia Courson primea întreaga avere a lui Jim, familia Morrison a dat în judecată, contestând testamentul fiului lor, precum și legitimitatea căsătoriei de drept comun a lui Jim cu Pam. Susținând că Jim consuma narcotice la momentul redactării testamentului său, cei din familia Morrison, au spus că lipsa de competență, a facut documentul nevalid.
După ani de luptă juridică, Morrison și Courson au împărțit totul 50/50. În cele din urmă, două părți pe care Jim le detesta, au primit roadele succesului său; un succes care a fost criticat și hulit pe tot parcursul vieții sale.
Iceman
Timp de câteva ore după moartea lui, cadavrul lui Jim a rămas în cadă. La un moment dat, în seara de 3 iulie, la apartament a sosit un lucrător de pompe funebre, îmbrăcat într-un costum negru. Cu el avea o pungă de plastic, în care trupul lui Morrison avea să fie înfășurat, împreună cu 25 de kilograme de gheață carbonică pentru conservare.
„Crede-mă” a spus lucrătorul „Voi face tot posibilul, dar căldura este împotriva noastră”. În timp ce acesta a plecat, Pamela și-a exprimat dorința de a dormi lângă cadavrul lui Jim, lucru pe care lucrătorul de la pompele funebre, a sfătuit-o cu tărie să nu o facă.
În noaptea următoare, lucrătorul a revenit evertizând că descompunerea va fi imposibil de împiedicat, din cauza valului de caldură ce lovea Parisul la acea vreme. Între timp Pamela spunea că este fericită să trăiască lângă cadavrul lui Jim, susținând ca asta o făcea să se simtă „în siguranță” și dacă ar putea „ar trăi așa pentru totdeauna”.
În după amiaza celei de-a cincea zi, a venit o echipă de la pompele funebre, îmbrăcându-l pe Jim într-un „costum mult prea mare și l-au îndesat într-un sicriu prea mic, din furnir”. Pamela a comentat că nu-l mai vazuse niciodată pe Jim îmbrăcat la costum și că arăta „cam mișto„. Înainte ca sicriul să fie sigilat, ea a adăugat toate pozele cu ea, pentru a fi îngropate alături de Jim.
Trist și Mizerabil
Înmormântarea lui Jim a avut loc pe 7 iulie fara nicio ceremonie. Asa cum ti-ai putea imagina ca a fost o stire la nivel international, cu mii de fani adunandu-se la Pere Lachaise, inmormantarea reala a fost sumbra si fara nici un eveniment. Potrivit unei femei care vizita mormantul sostului ei „Totul a fost facut in graba. Nici un preot nu a fost prezent, toata lumea a plecat repede”.
Întreaga scenă a fost jalnică și mizerabilă. Înmormântarea sine a durat puțin timp, cu mai puțin de șase oameni prezenți, inclusiv managerul trupei Bill Siddons. După înmormântare, Siddons a declarat pentru revista Rolling Stone: „Nu a existat nici o ceremonie și asta a făcut totul mai frumos. Am aruncat niște flori și pământ și ne-am luat la revedere.”
Când a fost întrebat de către colegul de trupă de la The Doors, Ray Manzarek, dacă Siddons a văzut într-adevăr trupul lui Jim – ceea ce Siddons nu o făcuse – Manzarek s-a enervat cumplit, dând naștere unei cearte foarte aprinse între cei doi:„De unde știi că nu au fost 150 de kilograme de nisip? Ai îngropat un sicriu sigilat, omule. Nu vom afla niciodată adevărul acum.” După cum a prezis Manzarek, lipsa identificării fizice a cadavrului lui Jim, a declanșat conspirația dacă Lizard King a murit cu adevărat sau nu.
Colțul Poetului
Rezervarea unui mormant în Père Lachaise – cel mai mare și cel mai faimos cimitir din Paris – a trebuit să fie făcută, având în vedere reputația de rock star a lui Jim. Astfel, pentru a fi înmormântat printre oameni celebre precum Oscar Wilde,Edith Piaf și Chopin, Pamela a avut pe certificatul de deces scris „James Morison, poet„.
După cum am spus și mai devreme, înmormântarea lui Jim în „Poet’s Corner”, a fost rapidă și cu puțini martori, chiar lipsită de prezența unui preot. Pe măsură ce sicriul din lemn, de 75 de dolari – cel mai ieftin model, comandat de Pamela – a fost aruncat în pământ, s-au spus câteva cuvinte înainte ca party-ul să se spargă.
Mormântul ar fi rămas nemarcat ani de zile și placile fiindu-i furate în continuu. În 1981, un bust sculptat a fost inaugurat în cele din urmă. În ziua de astăzi, un paznic este prezent la mormânt 24 din 24, iar pe o piatră funerară este inscriptionat “True to his own spirit”.
Cauze Naturale…!?
La aproape 72 de ore de la moartea sa, certificatul lui Jim Morrison a fost în sfârșit semnat. Medicul care a ajuns la apartament, a spus că oficiala cauză a morții a fost, insuficiența cardiacă. Din acest motiv, nu a fost efectuată nici o autopsie, dat fiind că „sănătatea precară” a fost citată drept principala cauză.
Această abordare închisă, nu le-a plăcut colegilor de trupă și familiei lui Jim, care aveau o groază de întrebări fără raspuns. De ce nu a existat nici o anchetă din partea poliției și nici autopsie? De ce nu au fost anunțați părinții lui Jim? Destul de interesant, semnătura medicului de pe certificatul de deces, a fost mai târziu considerată ilizibilă, pe lângă faptul că Pamela a uitat în mod „misterios” numele medicului.
Pentru a complica și mai mult lucrurile, Pamela a mințit Ambasada Americii, informându-i că Morisson nu are nici un membru apropiat al familiei, care a permis înmormântarea sa rapidă. A doua zi după înmormântarea lui Jim – la cinci zile după moartea sa – Pamela și managerul The Doors, Bill Siddons, s-au întors în L.A. afirmând în fața presei: „M-am întors de la Paris, unde am participat la înmormântarea lui Jim Morrison. Pot spune că a murit liniștit din cauze naturale.”
Conspiratii și Minciuni
Atunci când Pamela s-a întors în L.A., al doilea manager The Doors, Danny Sugerman, a cerut detalii exacte despre moartea lui Jim. Potrivit lui Sugerman, Pamela îi spusese numeroase versiuni contradictorii a ceea ce s-a întâmplat, de mai multe ori dând vina pe ea însăși, ajungând până la a spune că ea l-a ucis pe Jim.
Potrivit lui Alain Ronay – un prieten apropiat a lui Jim, care a ajuns la apartament, la scurt timp după moartea acestuia – după ce l-a găsit pe Jim în cadă, Pamela „a dat din cap” în loc să sune și să ceara ajutor medical. Ceea ce este și mai deranjant, este că la 20 de ani după moartea lui Jim, Ronay a mărturisit că a ajutat-o pe Pamela, să acopere circumstanțele morții „prietenului” său.
Mințind poliția care a junsese la fața locului, el a coroborat declarația cu cea a Pamelei, cum că Jim nu a luat niciodată droguri. Acest lucru s-a adăugat în cele din urmă la narațiunea confrom căreia, Jim avea o sănătate precară, și pur si simplu a murit din cauza insuficienței cardiace, anulând faptul că și-a făcut o supradoză de heroină, dupa o noapte de băut intens.
Crimă
Încă de când corpul neînsuflețit a fost găsit în cada pariziană, numeroase teorii ale conspirației au apărut și continuă până în zilele nioastre. Dintre toate speculațiile exagerate, poate singura care ar avea merite, este relatarea lui Marianne Faithfull.
Vocalista/compozitoarea engleză, cunoscută pentru hit-ul ei „As Tears Go By”, a susținut într-un interviu dat către revista Mojo, că moartea lui Jim a fost de fapt o crimă, în care a fost implicat fostul ei iubit Jean de Breteuil.
Potrivit lui Faithfull, de Breteuil – un dealer de heroină cu mulți clienți celebri – a trecut pe la apartamentul lui Jim pe 3 iulie, după ce o luase de la aeroport: „Aș putea simți intuitiv problemele. S-a dus să-l vada pe Jim Morrisonși l-a ucis.” În timp ce își aștepta cu nerabdare iubitul, anxietatea ei a devenit copleșitoare, determinând-o să ia „câteva Tuinal” „să o mai lase.„
Nefiind martoră la ceea ce s-a întâmplat, Faithfull rămâne de neclintit că Breteuil este de vină, având în vedere că „smack-ul” oferit lui Jim a fost prea puternic. „Vreau să spun că sunt sigura că a fost un accident. Amărâtul de el…a murit. Și nu știam nimic despre asta.”
Oricum, toți cei care au legătură cu moartea lui, sunt morți și ei la rândul lor. În afară de mine”. Jean de Breteuil – pe care Faithfull l-a descris drept „un tip oribil, o târâtoare de om” – a murit din cauza unei supradoze în Maroc, în același an în care a murit și Morrison.
Therapy? canta pe 28 mai 2022 la Quantic Club Open Air.
Evenimentul va respecta normele in vigoare la momentul desfasurarii acestuia.
La minim 4 bilete cumparate aveti discount 10%
Therapy? vin din Irlanda de Nord si s-au format in 1989. Pana acum au lansat 15 materiale de studio si au vandut peste 2 milioane de albume in intreaga lume. Ca stil muzical ii putem incadra la alternative rock avand pe alocuri influente de punk sau noise rock. In perioadele timpurii ale formatiei se pot distinge influente de grunge sau chiar industrial. Influentele trupei sunt variate, de la Black Sabbath la The Police sau de la The Misfits la Turbonegro. Cel mai recent album de studio al trupei, ‘Cleave’, a fost lansat in 2018, acesta fiind foarte bine primit atat de fani cat si de critici, reusind sa intre in top UK Albums. In 2020 trupa a lansat un album de Greatest Hits asa ca 2021 ii prinde in turneu
La pretul tuturor biletelor se adauga comisionul de procesare de 10 lei.
Se pun in vanzare doar 500 de bilete.
Biletele se gasesc in format electronic pe www.iabilet.ro si in magazinele Flanco, Metrou Unirii 1, Muzica, IQ BOX si pe terminalele Selfpay. Online, puteti plati cu cardul, Paypal,carduri de tichete culturale Sodexo, pe factura la Vodafone sau Orange sau ramburs prin Fan Courier oriunde in tara.
Trupa Deftones s-a despărțit de basistul Sergio Vega după 12 ani și patru albume cu muzicianul, potrivit unui comunicat de presă lansat de Vega pe 8 martie.
Vega este de asemenea și basistul trupei Quicksand. El a co-fondat grupul post-hardcore, cu 19 ani înainte de a se alătura iconurilor alt-metal, conduse de Chino Moreno. Explicația lui Vega pentru plecarea sa din Deftones, sugerează că nu a fost niciodată numit ca membru ogicial al trupei, în ciudat perioadei sale îndelungate în care a activat. Acesta l-a înlocuit pe fostul basist și co-fondator Chi Cheng, după ce acesta a suferit un tagic accident de circulație care i-a pus capăt carierei in 2008, ulterioar în 2013 acesta decedând.
Vega a contribuit la patru albume de studio Deftones – Diamond Eyes din 2010, Koi No Yokan din 2012, Gore din 2016 și cel mai recent al trupei din California, Ohms din 2020.
Zvonuri cu privire la posibila ieșire a lui Vega din trupă, au aparut în urma cu câteva luni, conforma rapoartelor, dar au ramas neconfirmate până acum. El a vândut recent o parte din echipamente prin intermediul magazinului Reverb, după cuma de scris Blabbermouth luna trecută.
Pentru fiecare subgen rock și metalde-a lungul istoriei, există de obicei o mână de trupe ce reprezinta începutul. Kim Thayil, chitaristul trupei Soundgarden, care este una dintre cele mai asociate cu grunge-ul din Seattle, a numit „trupa arhetip grunge” – și NU, nu este Nirvana.
Soundgarden,Alice in Chains, Nirvana și Pearl Jam sunt adesea considerate cele patru grupuri grunge principale, dar au fost foarte multe trupe în acea perioadă, toate implicate în crearea scenei muzicale din Seattle, la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90, înaninte ca Nirvana să lanseze Nevermind în 1991. Thayil nu a numit nici unul din grupul de mai sus drept alegerea sa.
„Grunge a fost o etichetă generica cu referire la trupele din Seattle, dar și trupe precum Smashing Pumpkins și Stone Temple Pilots, au fost incluse în acest stil. Aceștia erau din LA, iar Pumppkins din Chicago. Cu siguranță există o estetică culturală, pe care am împărtășit-o cu toții, dar cred că din punct de vedere muzical, ideea era de powerchord-uri puternice, distorsionate și pline de fuzz.” a spus Thayil.
„Cred că Nirvana ar putea întruchipa identitatea muzicală a grunge-ului, poate. Dar trupa care ar intruchipa cel mai bine stilul grunge, aș crede, este Mudhoney, soundul Mudhoney si atitudinea lor. Adică este trupa arhetip grunge.
Mark Arm a format Mudhoney după dizolvarea fostei sale trupe, Green River. Mudhoney a fost una dintre primele trupe care a lucrat cu Pop Records, alături de Nirvana și Soundgarden, deși cei din urmă au trecut la SST Records, la scurt timp după lansarea primului lor single „Hunted Down”.
Pentru seria 30 Years of Grunge a celor de la Loudwire, care a aparut anul trecut, Thayil a declarat că Buzz Osborne de la Melvins i-a învățat pe el și pe Arm să cânte în acordaj drop, așa au învățat cum să creeze împreună, sunetele de chitară tulburatoare asociate grunge-ului.
Tool a interpretat piesa „Undertow” live pentru prima dată în ultimii 20 de ani, în cadrul concertului susținut la Little Caesars Arena din Detroit. Iconurile post-metal sunt acum în turneul SUA, înainte de a se indrepta către Europa.
„Undertow” este piesa ce dă titlul albumului Tool, lansat în 1993. Ultima dată piesa a fost cântată de către trupă, pe 39 aprilie 2002, în urmă cu aproape exact două decenii, potrivit Setlist.fm.
Vezi un videoclip captat de fani în cadrul concertului din Detroit, mai jos.
Actuala etapă a turneului în desfășurare, este promovarea albumului Fear Inoculum lansat în 2019. Grupul s-a oprit din susținerea turneului, în martie 2020, din cauza preocupărilor legate de pandemia COVID-19.
În acest turneu, Tool, a oprit un concert din cauza unui ventilator prăbușit pe scenă. De asemenea aceștia au lansat și un box set Fear Inoculum, ce va fi lansat woldwide de luna viitoare.
În ianuarie, a fost lansată și o versiune live a piesei „Culling Voices” de pe Fear Inoculum. Cam tot în aceeași perioadă, au cântat și „Right in Two” de pe 10.000 Days, pentru prima dată într-un deceniu.
După ce ai servit gustarea albumului, Immutable cu single-ul „The Abysmal Eye„, maeștrii ritmurilor complexe Meshuggah, au lansat un nou single, intitulat „Light the Shortening Fuse.”
În prima jumătate a acestei noi piese, lucrurile par destul de tipice pentru Meshuggah, cu elemente stomp’n groove, care le-au dominat cariera de peste trei decenii. Cu toate acestea partea din spatele „Light the Shortening Fuse”, este cea care surprinde ascultătorii, cu sounduri atmosferice melodice, care invocă o formă de soundtrack al unui film.
„Din punct de vedere al soundului, de data aceasta am dorit unul mai cald, cu frecvențe medii și înalte mai puțin dure și mai puțin abrazive. Odată cu înaintarea în vârstă – vrem să ne bucurăm de asta și nu am încercat numai să multilăm și să complicăm lucrurile”. a declarat toboșarul Tomas Haake despre procesul de înregistrare a albumului Immutable, noul lor material full-lenght.
„Tomas a fost tot timpul un monstru în spatele setului de tobe”. a adăugat chitaristul Mårten Hagström, „dar cred că am reușit să surprindem mai mult din stilul lui de a bate, de data aceasta. După cum am spus, Tomas a sunat întotdeauna grozav, dar acesta este un nou pas.”
Ascultă „Light the Shortening Fuse” mai jos și așteaptă lansarea Immutable pe data de 1 aprilie prin Atomic Fire.
Călin Pop, vocalistul și chitaristul trupei Celelalte Cuvinte, a lansat astăzi 4 martie 2022 melodia “Luptă!”, un nou single din viitorul album solo „Cutia cu secrete”.
Despre această melodie, Călin a declarat: „Noul single este un mesaj peste timp al unor bătrâne versuri ale lui Nicolae Iorga. Dacă lupți pentru ceva atunci luptă până la capăt, nu abandona.”.
iarba Fiarelor a lansat piesa „Perechi, perechi”care este o piesă de dragoste, jucăușă, compusă în glas feminin, al cărei refren vorbește despre flirtul adolescentin.
Cu o melodie antrenantă care te invită la dans, piesa marchează colaborarea trupei cu câștigătoarea marelui premiu al Festivalului Național de Folk și Baladă ”Poarta Sărutului”, Dianna Porca.
Suntem bucuroși să vă spunem că două dintre piesele noastre au intrat în playlistul Radio Guerrilla, „Domnișor” și „Fata me‘” și sunt difuzate acolo cu regularitate. În plus, piesele noastre s-au auzit în America prin vocea VPM Radio, în cadrul World Music Show și în Olanda, prin vocea Concertzender, în cadrul The World Music Club.
Just because you’re a hardcore band doesn’t mean you can’t indulge in music outside your genre’s realm. As collective fans of Amy Winehouse, Montreal’s JUNKOWL are paying homage to the artist with a heavy, harsh, and guttural cover music video for her song „Back To Black”.
Vocalist Jesse Frechette explains further on the band’s choice to cover an Amy Winehouse song.
„When we decided to record a cover song, we knew we wanted to go with one that wasn’t metal to begin with and really make it our own. We chose Amy Winehouse because her lyrical content is very dark and I’ve always admired her honest and extremely personal writing style. My mom is a really big fan, so growing up, I got to hear her a lot around the house and in the car, etc. And as soon as I started figuring out the lyrics, I was sucked in. She helped me discover that a song doesn’t necessarily have to be brutal musically to be heavy. It’s all about how it makes you feel and, in that regard, I would consider Amy’s music quite heavy. Back To Black was always my favourite tune of hers, and the other members of the band all liked the song as well. Outside of metal we don’t necessarily share that much common ground, so once we landed on a song that we all liked and that portrayed a dark edgy vibe, we were sold.”
Watch JUNKOWL‘s video cover of Amy Winehouse’s „Back To Black” at:
Oozing with rock n’ roll vibes, JUNKOWL is a slick combination of stoner riffs, hardcore energy, and groovy bass. Champions of the “En Route To Heavy Montreal”, which lead to them performing on Canada’s largest metal festival Heavy Montreal in 2019, the quartet unleashed their debut album “Making Out With My Death” during June 2020.
The full length is a slow dark ride of heavy riffs; big dirty bass lines, in-your-face drums, and gut-wrenching screams telling tales of self-loathing, confusion, and intoxication. It’s a solid album, something to enjoy with a few beers, smoke a joint, and bang your head off for 30 minutes.
For fans of Cancer Bats, Every Time I Die, and Underoath, “Making Out With My Death” is available on Bandcamp, Spotify, and Apple Music.
Track Listing: 1. Snakecharmer 2. Quarantine Us All (2:27) 3. Shake Me 4. Dead Hooker (4:40) 5. Little Scum (4:54) 6. Crawling Up My Feet (3:46) 7. Sickness Lives 8. Relapse (3:39 9. Straitjacket 10. 10,000 Vultures Album Length: 37:28
Junkowl is: Jesse Frechette – Vocals Dominic Labrie – Drums Samuel Matte- Bass Marco Larosa – Guitar
Heavy, sexy, and southern. Those are the best words to describe Montreal’s Junkowl.
Formed in 2017, their unique blend of groove metal, stoner, and hardcore is matched with high energy ‘in your face’ performances. A year earlier Jesse Frechette (vocals) met Dom Labrie (drums) and after a few jams they picked up Marco Larosa (guitar) and Samuel Matte (bass) and the rest is history. The writing process is a collaborative one, with melodies and vocals usually forming on the spot.
Moving through the underground music scene, Junkowl quickly made a name for themselves when they won the 2019 ‘En Route Vers Heavy Montreal’; a competition between nearly 200 bands, landing them a spot at that year’s edition of renowned metal festival Heavy Montreal.
On June 5th, 2020, they will release their debut album, “Making Out With My Death”, a 10 track record full of sultry and powerful songs about past regrets and self-destructive behaviour. It includes the band’s favourite “10,000 Vultures”, the first song Junkowl ever wrote, which was completed after the first jam together. Almost all the lyrics were freestyle during that jam.
With no sign of slowing down, Junkowl has more tunes in the works and pouring passion into their live performances and newly recorded tunes. Stay tuned for party animal blues; fat spliffs and heavy riffs.
– 30 –
“2019 Winners of En Route to Heavy Montreal”
„Take a spin through „Sickness Lives”, if you’re a fan of old school hardcore with some new twists and a whole lot of power, this will be for you.” – Metal Injection
„The songs here on Making out with My Death have a real heavy groove to them. At times you can even hear a little bit of the band SUPERJOINT RITUAL. Some really cool bass lines present on here too. Every song sounds different from one another which shows the bands range in playing the heavy music and because of that you can hear a little bit of a mix of different genres here in the music.” – Metal Temple “The dirty, fat Stoner Sludge Metal riff of “Snakecharmer” is one designed to be accompanied by a beer and the gut-wrenching roar of “blow your brains out, blow my brains out” that brings it to it to its unnatural conclusion will no doubt be chanted by audiences across all lands as the band hit the road.” – Metal Noise
“Montreal hardcore rock n rollers Junkowl have released their new single ‘Quarantine Us All’, a slick combination of stoner riffs, hardcore energy, and groove metal. It’s ferocious and relentless from the offset, even when it veers out of hardcore territory and into the sludgier moments. It even has some technical moments, although they certainly borrow heavily from their influences (namely Every Time I Die and Cancer Bats) it is a banger in it’s own right, and given some time to breathe and develop I think this band could bring something monumental to the table.” – Backseat Mafia“
“Quarantine Us All” – Montreal’s southern rock infused metallers JUNKOWL drop new venomous track” – Idioteq
“the group combines very heavy stoner riffs with the energy of punk rock and hardcore. A group to discover absolutely.” – Mad Breizh
“stoner-like riffs, a bit of a hardcore sound overall.. cool edge to it too.” – Moshtpit Radio – WORT FM 89.9 (Madison, WI)
“Junkowl’s debut album Making Out With My Death is a powerful first offering from the independent hard rock band. Its musical arrangements join influences from a variety of bands that make the songs in themselves and from one to the next, powerful just from this aspect. The record’s lyrical themes are just as heavy as its musical content, as noted. Its sequencing puts the finishing touch to its presentation. Each noted item is important in its own way. All things considered, they make the album a work that bodes well for Junkowl’s future.” – Phil’s Picks
Arenele Romane, București Str. Cutitul de Argint, Parcul Carol I
luni, 16 mai
Renumitul grup australian Dead Can Dance va canta in Romania pe 16 mai 2022 la Arenele Romane din Bucuresti, in aer liber.
Evenimentul va respecta normele in vigoare la momentul desfasurarii acestuia.
La minim 4 bilete cumparate aveti discount 10%
Dead Can Dance au anuntat ca se reintorc pe scenele din Europa pornind un turneu ce se numeste ‘Europa – 2022’. Turneul ii va readuce pe Brendan Perry si pe Lisa Gerrard alaturi de formatia lor in Europa, la 3 ani dupa turneul european sold out din 2019, tunreu care promova ultimul album de studio al formatiei ‘Dionysus’.
Formatia va interpreta piese de pe intreaga discografie lansata in decursul a celor trei decenii de cariera, incluzand piese clasice de pe The Serpent’s Egg, Aion si Into The Labyrinth dar nu numai.
Trupa a declarat: „Abia asteptam sa ne intoarcem in turneu in Europa in aprilie, mai si iunie 2022. La fel ca tuturor, ne-a fost dor sa cantam live si abia asteptam sa ne reintoarcem pe scena sa cantam pentru voi anul viitor in niste locaiti fantastice, atunci cand va fi in siguranta sa facem asta”.
Biletele se pun in vanzare pe iabilet.ro si in reteaua iabilet la urmatoarele preturi, in functie de pozitionarea in sala:
Earlybird – 200 lei, 180 lei, 140 lei, 100 lei si 80 de lei (primele 100 de bilete din fiecare categorie Presale – 240 lei, 200 lei, 160 lei, 120 lei si 100 lei La acces – 280 lei, 230 lei, 180 lei, 140 lei, 120 lei
Biletele ofera participantilor acces doar in categoriile in care si-au cumparat bilet.
La pretul tuturor biletelor comandate in earlybird si presale se adauga comisionul de emitere bilet de 10 lei.
Biletele se gasesc in format electronic pe www.iabilet.ro si in magazinele Flanco, Metrou Unirii 1, Muzica, IQ BOX si pe terminalele Selfpay. Online, puteti plati cu cardul, Paypal,carduri de tichete culturale Sodexo, pe factura la Vodafone sau Orange sau ramburs prin Fan Courier oriunde in tara.
Toate biletele sunt cu loc pe scaun, nu se vand bilete cu locuri in picioare. Accesul cu umbrele este interzis. Toti spectatorii vor plati bilet, inclusiv copiii. Recomandam fanilor care vin cu copii sub 10 ani sa le protejeze acestora urechile cu casti speciale. La concert volumul va fi puternic si acesta poate afecta auzul copiilor.
Organizatorii vor organiza suficiente puncte de vanzare a bauturilor pentru a evita cozile, Arenele Romane fiind o locatie propice pentru evenimentele de gen. Recomandam totusi sa veniti la concert din timp si nu fix inainte de concert. Este normal ca la orele de varf, fix inainte de intrarea pe scena a trupei cand se atinge capacitatea maxima a locatiei, barurile sa se aglomereze. Organizatorii vor oferi un program detaliat cu cateva saptamani inainte de concert.