Știrea este un gen jurnalistic care prezintă realitatea actuală, pe care o pune într-o formă comunicabilă, transmisă apoi, prin intermediul unor tehnici moderne de difuzare în masă.
In domeniul ziaristicii, informația trebuie înțeleasă în dublu sens. Informația este un termen devenit celui de presă. Unii autori chiar definesc informația drept „procesul comunicării sociale și instituțile care asigură acest proces”.1) Termenul de informație este folosit și în accepția de gen ziaristic, dar toate genurile ziaristice implică existența unei informații. Iată de ce pentru a delimita genul în sistemul mijloacelor de expresie ziaristică, termenul de știre este mai corespunzător, toată presa fiind purtătoare de informație tratată și selectată, semnificativă, nouă, interesantă, de actualitate.
Definițiile date știrii sunt numeroase, ele aparținând diferitelor școli de presă și reflectă o anumită concepție despre presă, despre funcțiile și poziția socială a ziaristului și a presei. Intr-un manual cehoslovac de ziaristică, știrea este definită ca fiind o comunicare scurtă, operativă a unui fapt social nou sau nou constatat, a unui proces social sau a rezultatelor lui, a unei cunoștințe inedite sau a unei manifestări de idei.
Conform altor afirmații, „știrea este o „noutate” , relatarea unor evenimente recente. Pentru a avea caracterul de știre, ceea ce se relatează trebuie să fie: actual, în curs, la zi; important, semnificativ sau neobișnuit”.2) Știrea mai este definită și ca un fapt sau o idee precisă care va interesa un număr mare de cititori; „știrea este orice comunicare făcută la momentul oportun, deoarece este interesanță și semnificativă. Ea reprezintă o relatare a aspectelor semnificative ale unei întâmplări de actualitate, care este interesantă pentru cititorii ziarului unde se publică relatarea; știrea este prima relatare a evenimentelor semnificative, care prezintă interes pentru public”.3)
Din aceste definiții putem extrage două calificative: interesul și semnificația drept trăsături de bază ale unei relatări ce poate fi considerată o știre. Sintetizând opiniile exprimate privind trăsăturile caracteristice ale știrii, se poate formula următoarea definiție: știrea de presă este o relatare concisă a unor fapte, evenimente, idei semnificative, de actualitate, noi, relatare ce prezintă interes pentru public.
O exigență ce se impune ziaristului, autor de știri, este de a investiga mereu pentru a descoperi faptele inedite ce pot interesa publicul. Andre Gide afirma: „eu numesc ziaristică ceea ce va fi mai puțin interesant mâine decât astăzi”. Aceasta înseamnă că nu numai opțiunea pentru un eveniment sau altul este esențială în munca ziaristului, ci și alegerea momentului optim pentru a difuza o știre. Nu întotdeauna difuzarea știrii este simultană cu evenimentul. Ziaristul alege un punct culminant din desfășurarea unui eveniment pentru a-l converti în știre.
Tides from Nebula s-a format la începutul anului 2008 în Varsovia.
La început, lineup-ul trupei a fost format din Maciej Karbowski, Tomasz Stołowski, Adam Waleszyński si Przemek Węgłowsk și a rămas același până în anul 2018, când Adam a părăsit trupa iar TFN a devenit oficial o trupă formată din 3 oameni.
Dar înainte de asta, ei au încheiat anul 2018, într-un mod spectaculos, având un concert aniversar în fața a 1000 de fani, în orașul natal, Varsovia, Polonia. Deoarece TFN este departe de a fi o trupă locală, aceștia au realizat turnee intense în toată Europa și Asia, extinzandu-și baza de fani, treptat, cu fiecare album lansat.
Acum, nu este o exagerare să spunem că este una dintre cele mai respectate trupe de instrumental rock din Europa.
Muzia lor, ar putea fi descrisă drept rock, dacă nu ar fi evident faptul, că ei nu au avut niciodată vocalist. Tides from Nebula se duce spre muzica instrumentală ambientală, dar cu toate acestea dinamicitatea și intensitatea, sunt cele mai importante în compozițiile lor.
“Mythos” is the second release from Canada’s Hunting Giants following their 2018 EP “Skyward Eyes”. They have upped the ante with this new record, offering bigger riffs, wilder stories, and more layers to entangle listeners. The primary themes in their next single “Too Big To Kill” are domination and avarice, as told through the eyes of a hunter.
The track immediately starts with a riff that brings to mind the thrill of the hunt which is encapsulated by the lyrical repetition of ‘Row’ as our anti-hero cuts through the waves, hot on the trail of his next quarry. As the instruments are hushed, the lyrics speak from the perspective of a man who desires only domination and finds satisfaction in ending the lives of those he hunts. The band continues:
“One of the major singles on the Mythos album, Too Big To Kill is a non-stop adventure with the highs and lows of the raging rapids. This unending momentum builds throughout the song revealing how remorseless yet effective he is at killing until we arrive at the bridge, where the tables are turned and he finds himself fleeing from the beast which he sought to trap. This song is an exploration of those who love violence and the inevitable bloody end which they attract towards themselves.”
For Hunting Giants, their lyrics come from within. They can be inspired by pieces of literature, emotion derived from lived experiences, or ideas which take root within the mind and must be expressed through song. They encapsulate emotion while being entertaining and thought-provoking, giving the lister yet another layer to focus on amidst the riffs and melodies.
“Mythos” is a unique album expressed with a great diversity of energetic auditory textures. Each song hits hard with novel approaches and fresh ideas that will induce a comforting nostalgia in modern rock fans looking for something new and awesome.
Energetic, theatrical, and groovy, Hunting Giants is recommended for fans of Audioslave, Muse, and Tool.
The lyric video “Too Big To Kill” can be seen and heard via its premiere here:
About: Hunting Giants is a four-piece heavy rock band from Vancouver, BC, Canada. This unique group of musicians offers a spectacular visuals-driven live performance that exceeds both the precise ferocity of their recordings and the highest expectations of an energized audience looking for something recognizably different. Their music is both refreshing and familiar, serving well as the musical backdrop for one’s ongoing discovery of meaning in life and self. Hunting Giants was started in 2017 with Bradley Trivett assembling the first musical themes and combining the percussive expertise of Daniel Beavington with the explosive rhythmic prowess of Corey J. Wharton into the foundation of a team set to discover and dominate the most enormous sounds and daunting massive ideas they could find. Led by the visionary passion and styling of frontman Stephen Atkey, Hunting Giants is poised to deliver an incredible auditory and visual experience.
“Hunting Giants stake their claim as a powerful new force in the Pacific Northwest metal scene…this band is absolutely one you’ll want to keep an eye on.” – Wail Magazine
Discography: 2022 – Mythos – LP 2018 – Skyward Eyes – EP Shared Stage with: Unleash the Archers, Wednesday 13, Ophelia Falling, Kayas, Vessel, Sick Logic, Dark Stone
Donate
If you find yourself in our content and like it, support the work of the Contemporary-Establishment and the free and independent press! We are not funded by anyone, so the site and this whole enterprise is self-funded.
Pretul unui abonament in acest moment este de 250 de lei pentru cele 3 zile de festival. Informatii despre bilete pe zile vor fi disponibile cu cateva zile inainte de inceperea evenimentului, daca nu s-au epuizat toate abonamentele.
Biletele se gasesc in format electronic pe www.iabilet.ro si in magazinele Flanco, Metrou Unirii 1, Muzica, IQ BOX si pe terminalele Selfpay. Online, puteti plati cu cardul, Paypal,carduri de tichete culturale Sodexo, pe factura la Vodafone sau Orange sau ramburs prin Fan Courier oriunde in tara.”
Support Us
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
Ți-ai imaginat vreodată că lași totul în urmă și pleci unde vezi cu ochii, fără gând de întoarcere? Că deodată te trezești plutind într-o mașină deasupra locurilor care păreau că te țin în loc de prea mulți ani?
Hai să intri în călătoria imaginară cu desprindere de la sol a celor de la We Singing Colors, prin cel mai recent videoclip proaspăt lansat, pentru piesa De Noi. Este totodată primul videoclip regizat de Andrei Hațegan, jumătate din duo-ul bucureștean, lansat pe scena muzicală autohtonă în 2011.
De câțiva ani mă tot gândesc să mă ocup de regia unui videoclip și după mai multe încercări și colaborarări pe diverse scenarii la clipurile anterioare, acum chiar am reușit să duc treaba la capăt. Eu sunt fan locuri mișto prin care mă plimb, iar Roxana voia de mult ceva de studio, așa că am încercat să le împac pe ambele. Mulțumesc mult celor de mai jos, care au făcut să arate totul foarte bine și sper să mai urmeze multe de acum încolo – Andrei Hațegan
Mihai Dragolea – camera / DOP
Dan Safta @thepostoffice – Edit
Stefania Grigorescu – Colorizare
Mihaela Mago – VFX Artist
Locație interior – @ALTstudio
Piesa De Noi a fost produsă, înregistrată, mixată și masterizată de Daniel Olteanu la Inspirat Studio.
Următorul concert We Singing Colors va fi pe 18 septembrie în cadrul Wishfest, București.
We Singing Colors a apărut în peisajul muzical autohton în 2011 și îi recunoști cel mai ușor după fluieratul piesei Good Days, Bad Days, care se aude de la primul album din 2014, Made of wool, made of Heavy Metal. Au urmat multe concerte în cluburi și festivaluri din țară, înregistrări și o serie de concerte în Marea Britanie, un scurt tur în Japonia și India, show-uri live și sesiuni radio în Spania, Bulgaria, Ungaria, Serbia, Slovenia sau Moldova, totul culminând cu al doilea album, Lone Learner, lansat în 2018.
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
Boston’s Pistacia is bringing forth a new brand of metalcore with their debut EP “Edgy”. Through personal and poignant lyrics they confront relatable issues set to emotional and powerful music. So far, they have released a handful of singles, and the next one up is “It Was The Cat”, focusing on self-harm. Making music for people who are scared and voiceless is their passion and they are not afraid to get specific about what happens in the mind of the mentally ill. On this single, they offer hope and understanding and a flashback to the days when people used the explanation that “the cat did it” in reference to marks on their arms. The band explains the creation of the single:
“The single began almost accidentally; Ben and Théo were in Florida on tour with their former band, exhausted from the road and performance, and aching to write some new music that would reflect the artistic changes they’d undergone as a result. Ben cracked away at that which he does best: writing filthy hardcore riffs and Théo took initiative to make as poppy a chorus arrangement as possible. Years later, the track was revived and Vic worked her magic, pouring her anguish and rage into finely tuned stanzas that packed punch. They entered a Berklee rehearsal room with sketches, with the makings of a metal banger, and left with the instantiation of their ardor”.
Pistacia formed when vocalist Vic Gregg desired to be on stage instead of behind the merch booth. Fueled by passion and a desire to realize her high school dreams, she learned how to scream and put the lineup together with her classmates. They started as a Pierce the Veil ensemble but later began writing originals. To date, they have released five singles, and are gearing up to release their EP in the fall. They promise that each of the tracks on it are full-fledged bangers that will provoke and challenge the listener.
“It Was The Cat” is heavy in both lyrics and music and boasts sick breakdowns and the most 2007 chorus since MySpace reigned the internet. It’s catchy and will have you dancing regardless of the dark imagery. It is recommended for fans of Pierce the Veil, Slipknot, and Bring Me the Horizon.
About: In late 2019, Vic Gregg founded Gen-Z, an emo-throwback metalcore outfit. Members Ron Bernhaut, Theo Chaouat, Ben Sonsire-Cummings, and Thomson Estabrook complete the aesthetic onslaught that comprises Pistacia’s live show—in the scene’s dearth of energetic performance, the band found their niche, bringing blistering riffs to tight compact venues with pure animus and palpable vitriol. They have a nostalgia-borne affinity for all things emo and maintain a reckless proclivity for gothic imagery and provocative allure. With a marriage between heavy breakdowns, catchy choruses, and pathos-driven lyrics, Pistacia is that edgy, rebellious act you’ve been craving. Shared stage with: The HU, Mudfuck, Quarantined, Reapercussion, Survive the Sun, Proxies, Spite Discography: It Was the Cat – 2022 – EP Hematophagous – 2021 (single) Loaded Gun – 2021 (single) Melatonin – 2021 (single)
Donate
If you find yourself in our content and like it, support the work of the Contemporary-Establishment and the free and independent press! We are not funded by anyone, so the site and this whole enterprise is self-funded.
Trupa de Slamming Brutal Death Metal fondată în Iași – HRUBA, lanseaza EP-ul de debut intitulat “Inherent Obedience” pe data de 9 Septembrie 2022. Mixat și masterizat la Wicked Studio Iași, acest prim material discografic include și cele două single-uri scoase anterior în decursul aceluiași an.
Materialul de debut prezintă 7 piese care abordează diverse zone ale genului, îmbinând pasaje tehnice cu riff-uri brutale de slam, gravity blast-uri și formule haotice susținute de voci guturale. Din punct de vedere tematic “Inherent Obedience” este un EP concept, având la bază ideea centrală de subjugare, conturat vizual de Alexandra Pricop (logo) și Rudi “Gorgingsuicide” Yanto (copertă album).
“Inherent Obedience” poate fi ascultat integral pe toate platformele de streaming, iar videoclipul de tip visualizer este disponibil pe canalul de YouTube Slam WorldWide.
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
Așteptarea a luat sfârșit. Astăzi, 9 septembrie, Ozzy Osbourne lansează cel de-al 13-lea album (unul foarte așteptat de altfel), Patient Number 9. Noul material este plin de colaborări cu artiști de prestigiu precum Tony Iommi, Jeff Beck și Eric Clapton. Pe lângă dezvăluirea discului, Ozzy a lansat și un videoclip pentru melodia „One of Those Days” feat. Clapton.
Compozitorul renumitei piese „Layla”, nu își face apariția în clip, dar exista o mlțime de cadre cu Ozzy, conducând o mașină in stilui-i caracteristic, cu el într-un bar și multe altele nebunii specifice. Vezi clipul mai jos.
După cel de-al optulea album (unul excelent de altfel) lansat acest an și intitulat Never Let Me Go, trupa Placebo, ne mai încântă cu un cover în stilul industrial a clasicului single de la Tears For Fears, Shout.
Discutând despre motivul pentru care au abordat acest hit din 1984, extras de pe albnumul Tears For Fears, Songs From The Big Chair – vocalistul Placebo, Brian Molko explică:
„La mijlocul anilor ’80, când eram adolescent, melodia Shout de la Tears For Fears a servit ca parte a trezirii mele politice. Astăzi îmi dau seama că ar putea fi vorba despre orice înfurie și frustrează o persoană. Pentru mine este o chemare la arme, o chemare la libera exprimare, la a spune propriul adevăr.”
„În timp ce privesc generația fiului meu devenind mai politizată și lumea ce continuă să se prăbușească în jurul nostru, am vrut să-i ofer lui și contemporanilor săi un imn de protest, deoarece se pare că ei sunt în mare parte, cei care au încă, capacitatea de a ne salva de noi înșine.”
„Esența piesei Shout ca melodie, este simplitatea sa, există un feeling foarte natural să interacționezi cu ea. Acest strigat împotriva apatiei, va oferi, sperăm noi, un context pentru cei care vor să își exprime furia. Sau pur și simplu oferă un fel de catharsis. Cu siguranță pentru mine, asta face această piesă.”
Support Us
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni așa ca site-ul functionează din fonduri proprii.
om la lună lansează ‚Marele Gutui’, pe 14 septembrie, în Control Club.
om la lună lansează ,Marele Gutui’, cântec de pe noul album ,Echilibru’. După o vară plină de concerte, în care trupa a lansat cel de-al treilea album, a susținut un turneu de promovare și a fost prezentă la numeroase festivaluri, om la lună revine cu un nou single însoțit de un videoclip.
„Marele Gutui ne-a fost imn vara aceasta și ne-a legat și mai tare pe unii de alții. A fost strigătul nostru cu care am încheiat concertele și pe care oamenii l-au dus cu ei mai departe și este cântecul în care ne-am pus toată energia și toată bucuria noilor descoperiri din ultimii ani.” – Doru Pușcașu
om la lună a început în mai 2018 ca proiect de rough acoustic poetry al lui Doru Pușcașu, un demers sincer și autentic de poezie cântată, în care chitara sau pianul completau versurile meșteșugite ale lui Doru. În toamna lui 2019, lui Doru i s-au alăturat Dragoș Strat, Cătălin Constantin și Adrian Maraloiu, om la lună devenind astfel full band, cu apariții live tot mai dese.
În 2020, în perioada de lockdown, trupa a compus EP-ul Dans, pe care l-a lansat în vara aceluiași an, pornind apoi în primul turneu din istoria sa, descoperind oameni și locuri noi și devenind în scurt timp foarte iubită pentru mesajul autentic și încărcat de vulnerabilitate și pentru sinceritatea fiecărei apariții.
În 2021, om la lună a lansat primul album complet – În caz de om la lună, strigați „om la lună stânga/dreapta”, după caz – un disc extrem de apreciat de public și de criticii de specialitate, și a avut numeroase concerte și participări la festivalurile din țară.
La finalul lui 2021, membrii trupei au petrecut împreună două săptămâni complet izolați într-un sat de la poalele Munților Vrancei și au compus un nou material – „Echilibru”, pe care l-au lansat în iunie 2022. Acest album a adus o nouă direcție de explorat, una în care poezia și căldura mesajelor se îmbină cu elemente și sunete noi, păstrând sinceritatea și vulnerabilitatea cântecelor, dar adăugând noi valențe creațiilor trupei. Albumul a fost promovat printr-un turneu prin nouă orașe din România, dar și prin prezența la festivaluri importante, ca Electric Castle, Rocanotherworld, TIFF, CODRU Fest și Electric Nights.
om la lună a crescut cu fiecare concert, cu fiecare episod de muzică și storytelling, transformând fiecare apariție într-o experiență foarte intimă, memorabilă, ce apropie oamenii într-un mod iremediabil.
La patru ani de la inființare, om la lună a devenit una dintre cele mai populare și iubite trupe de rock alternativ/indie rock din România, cu numeroase concerte sold out și cu o comunitate de fani devotați în toată țara.
Nimic nu este mai profund decât o rană interioară, emoțională și asta este ceva ce trupa The Cult întruchipează în cel mai recent single al lor „A Cut Inside”. Cu nuanțe tribale, noua piesă este cea de-a doua lansare de pe cel de-al unsprezecelea album de studio al trupei, Under the Midnight Sun.
Noul material este însoțit și de un videoclip foarte artistic și psihedelic, ce prezintă siluetele membrilor trupei, ce cântă pe un fundal roșu aprins, cu nuanțe de albastru mat. Uimitorul clip pentru „A Cut Inside”, a fost regizat de Juan Azulay, iar dacă îți place piesa o poți asculta și aici.
„A Cut Inside” urmează single-ul de debut, recent lansat „Give Me Mercy,” oferind un puternic teaser, pentru sound-ul viitorului album.
Pentru albumul Under the Midnight Sun, vocalistul Ian Astbury s-a inspirat de o zi aparent nesfârșită în timpul vizitei sale în Finlanda. În timp ce se plimba pe terenul unde avea loc festivalul Provinssirock, Astbury a notat pe o foaie „midnight sun„, un fenomen ce a vea loc în acel moment.
„Este trei dimineața, soarele rasăre și în jurul meu sunt toți acesti oameni frumoși în acest moment minunat.” își amintește artistul. „Oamenii stau întinși pe iarbă, se iubesc, beau, fumează, se distrează. Erau șiruri de flori în fața scenei. A fost un moment incredibil”.
Noul album, Under the Midnight Sun, a fost produs de Tom Dalgety și este programat pentru lansare pe data de 7 octombrie prin Black Hill Records.
Support Us
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni așa ca site-ul functionează din fonduri proprii.
După succesul pe care l-a înregistrat cu primele două ediții din București și cu edițiile retrospective din Sibiu și Chișinău, Nordic Film Festival revine în Capitală pentru a 3-a oară, în luna Septembrie, cu patru zile de proiecții premiate la Cinema Elvire Popesco, cel mai cochet cinematograf al orașului.
Astfel, cinefilii au ocazia de a viziona 14 filme din toate cele cinci țări nordice: Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia și Suedia.
Festivalul este susținut de Ambasada Regatului Danemarcei, Ambasada Republicii Finlanda, Consulatul Onorific Al Republicii Islanda, Ambasada Regatului Norvegiei și Ambasada Suediei la București.
From their destructive 2013 debut “In The Wake of Pestilence”, on through to their crushing 2016 follow-up “Malediction” and into the vortex of insanity from their 2021 masterpiece “Inversion of the Unseen Horizon”, Deformatory unrelentingly summon their creative darkness to deliver another slab of ferocious Canadian death metal. Without acquiescing to the weakness of modern metal, they reach deep into the abyss of infernal intensity to deliver a new offering of blistering madness entitled “Harbinger”.
For Deformatory, all audio and visual content is carefully crafted with the utmost care, ensuring that listeners are given only the best experience, a punishing onslaught of riffs, devastating vocals, and chest-pounding drums – all delivered with no frills, no bullshit, just pure death metal. The production was handled by Topon Das of F*ck The Facts at his studioApartment 2 Recordingin Ottawa, ON, which the band explains in further detail:
“Das impeccably captured the essence and intensity of Deformatory’s vision. Every nuance has been brought to light, mixed, and mastered without sacrificing integrity in order to fit into the modern standards of extreme music. All instruments are real fucking instruments and each can be discerned without the overproduced wall of plugins and tone packs we have unfortunately grown accustomed to hearing today. There is an eerie atmosphere that lurks throughout this EP and it can be heard clearly through every string, growl, and cymbal.”
Deformatory keeps it simple and traditional, their writing process is organic, with no click tracks or guitar pro files – they just jam until a sickening track reveals itself. Sometimes it just takes an hour or two for them to discover a sound that will demolish the room and melt faces, they are already 4 songs deep into the next album, so fans can expect a new record sooner than they would hope for.
„A maniacal riff-fest colliding with pulverizing drumming and grotesquely executed vocals, Impaled Upon The Carrionspire is a memorable journey into a modern death metal portal of chaos. This is beyond a brutal wall of sound; it’s an experience that hooks you in, and guides you through everything you can expect to hear on the new album.” – Metal Injection
„Taking cues from the tech-est and brutal-est of brutal technical death metal, the duo from Canada’s capital have offered up a shining gut punch that sings, screams, wallops, growls and races in the same vein as genre masterclass mainstays as Immolation, Suffocation, Cryptopsy, Morbid Angel, Hate Eternal and Origin. Plus, their name fucking rules!” – Decibel Magazine
„Brutally punchy and laced with annihilating streaks of black metal, cosmic machinations are put into bone-snapping focus through the band’s unrelenting technical death metal.” – Invisible Oranges
„Let’s cut to the chase: Imagine filling a syringe with unadulterated adrenaline, sticking it straight into your carotid artery, and jamming the plunger down with as much force as you can muster. That’s the effect of listening to DEFORMATORY… The whole thing is breathtaking in its careening and cavorting violence.” – No Clean Singing
Donate
If you like our content, help us gow with your donation.