Rock music is a broad genre of popular music that originated as „rock and roll” in the United States in the early 1950s, and developed into a range of different styles in the 1960s and later, particularly in the United States and the United Kingdom.[1][2] It has its roots in 1940s and 1950s rock and roll, a style which drew heavily from the genres of blues, rhythm and blues, and from country music. Rock music also drew strongly from a number of other genres such as electric blues and folk, and incorporated influences from jazz, classical and other musical styles. Musically, rock has centered on the electric guitar, usually as part of a rock group with electric bass, drums, and one or more singers. Usually, rock is song-based music with a 4/4 time signature using a verse–chorus form, but the genre has become extremely diverse. Like pop music, lyrics often stress romantic love but also address a wide variety of other themes that are frequently social or political.
By the late 1960s „classic rock”[1] period, a number of distinct rock music subgenres had emerged, including hybrids like blues rock, folk rock, country rock, southern rock, raga rock, and jazz rock, many of which contributed to the development of psychedelic rock, which was influenced by the countercultural psychedelic and hippie scene. New genres that emerged included progressive rock, which extended the artistic elements, glam rock, which highlighted showmanship and visual style, and the diverse and enduring subgenre of heavy metal, which emphasized volume, power, and speed. In the second half of the 1970s, punk rock reacted by producing stripped-down, energetic social and political critiques. Punk was an influence in the 1980s on new wave, post-punk and eventually alternative rock. From the 1990s alternative rock began to dominate rock music and break into the mainstream in the form of grunge, Britpop, and indie rock. Further fusion subgenres have since emerged, including pop punk, electronic rock, rap rock, and rap metal, as well as conscious attempts to revisit rock’s history, including the garage rock/post-punk and techno-pop revivals at the beginning of the 2000s. The 2010s saw a slow decline in the cultural relevancy of the genre, being usurped by hip-hop as the most popular genre in the United States in 2017.
Rock music has also embodied and served as the vehicle for cultural and social movements, leading to major subcultures including mods and rockers in the UK and the hippie counterculture that spread out from San Francisco in the US in the 1960s. Similarly, 1970s punk culture spawned the goth, punk, and emo subcultures. Inheriting the folk tradition of the protest song, rock music has been associated with political activism as well as changes in social attitudes to race, sex and drug use, and is often seen as an expression of youth revolt against adult consumerism and conformity.
Noul album, cel de-al patrulea, al timisorenilor KATHAROS XIII, singura formatie romaneasca care combina Dark Jazz-ul cu Doom si Black Metal, se va intitula „Chthonian Transmissions” si va fi lansat in colaborare cu Loud Rage Music in format CD jewel-case si Digipak pe data de 23 Mai.
„Chthonian Transmissions” contine 6 piese noi si beneficiaza din nou de aportul lui Alexandru Das pe partea grafica, cel care a regizat si cel mai recent videoclip al trupei, Neurastenia:
ata ce a avut de spus despre noul album Emilian Matlak, membru fondator al grupului: „Clipul Neurastenia a fost filmat si realizat de catre Alexandru Das si reprezinta o farama din conceptul intregului album, referindu-se la un set de emotii transmis intr-o frecventa universala de catre un grup de cosmonauti itineranti ce au avut o existenta telurica anterioara si care acum plutesc prin spatiu.
Emotiile acestea fac parte din constiinta colectiva htoniana, iar Neurastenia ca o poarta de deschidere, reflecta alienarea, spleenul si dificultatea zilnica a gasirii unui motiv pentru a respira in realitatea cotidiana. Suntem foarte atasati de cuvintele lui Kurt Vonnegut si de conceptul vizual a lui Andrei Tarkovski, astfel ca incercam sa integram in estetica noastra o serie de elemente vizuale si conceptuale care sa ne reprezinte si sa rezoneze perfect cu filosofia noastra personala.”
În contextul evenimentelor tulburătoare care au loc acum în vecinătatea țării noastre, trupa IRIS Nelu Dumitrescu a decis să continue promovarea noului album, dar a adus câteva modificări ordinii de lansare a pieselor.
Astfel că locul baladei ce trebuia să fie lansată astăzi a fost luat de o piesă în forță, cu un mesaj cu greutate. Flori de Plumb este cel de-al treilea single lansat de IRIS Nelu Dumitrescu de pe viitorul material discografic. Compoziția noii melodii este semnată de membrii trupei, iar versurile sunt scrise de Eliza Manda.
“Chiar dacă noul nostru single este incredibil de actual, el nu a fost compus acum și nu este despre războiul de acum. Piesa este despre războiul care a zdruncinat dintotdeauna omenirea, despre istoria scrisă cu lacrimi și jocurile calculate despre care prea puține știm.
Cu toate acestea, am ales să lansăm acest single acum ca un protest la realitatea aceasta crudă pe care ne este foarte greu să o înțelegem și imposibil să o acceptăm.” – a declarat Nelu Dumitrescu, membru fondator și liderul trupei IRIS.
“Repetăm greșelile trecutului. Uităm suferința celor care au scris istoria umanității și ne lăsăm prinși într-un joc al lăcomiei, puterii și dominației. Căutăm pace, dar vrem s-o obținem prin război. Iar apoi cerem ajutor Divin. Acest tipar, care se tot repetă, lasă urme adânci și răni deschise în inima Pământului.” – Eliza Manda, autoarea versurilor piesei Flori de Plumb.
Videoclipul single-ului Flori de Plumb este realizat de același Valentin Dragomir cu care trupa a colaborat și la videoclipurile anterioare. Pentru ca mesajul piesei să fie cât mai bine înțeles, dar și ca acesta să dăinuie cât mai mult în timp, acordurile apăsătoare și versurile grele au fost ilustrate prin intermediul unor imagini sfâșietor de dureroase.
“Acest single nu a fost lansat acum doar pentru a oferi o mică doză de energie sau pentru a trage un semnal de alarmă, ci și pentru că vrem să fim de ajutor refugiaților. Noi, membrii trupei IRIS Nelu Dumitrescu, alături de casa de discuri MediaPro Music, am decis ca toate încasările acestei melodii să fie donate către Crucea Roșie România. Așadar, nu ne rămâne decât să vă încurajăm să rămâneți oameni în aceste zile gri și să ajutați așa cum puteți. Orice gest, cât de mic, poate conta enorm!” – Nelu Dumitrescu, membru fondator și liderul trupei IRIS. Download/streaming link: https://IRIS-NeluDumitrescu.lnk.to/FloriDePlumb
Sebi Bârzeianu, chitaristul trupei timișorene Phaser, a lansat un nou single extras de pe albumul său solo. Piesa este intitulată See You Later și este însoțită și de un videoclip.
See You Later este al treilea single extras de pe albumul Perceptions of Time după Tokyo și Saudade, piese lansate pe parcursul anului trecut.
“See You Later surprinde momentele de melancolie care urmează despărțirilor despre care nu suntem siguri dacă vor fi urmate și de revederi. Muzica instrumentală permite însă fiecăruia să-și găsească propria interpretare, mai ales când piesa sosește într-o atmosferă atât de încărcată emoțional”, a declarat artistul.
Piesa este produsă împreună cu Radu Racz (bass, orchestrație, mix, master) și Gore Teodorescu (tobe). Videoclipul a fost filmat la Cuib d’Arte din Timișoara de George Miheș.
“Mulțumesc tuturor celor implicați în acest proiect și în mod special Cuib d’Arte pentru amabilitatea cu care ne-au pus la dispoziție spațiul și inclusiv frigiderul din bar!”, a mai adăugat artistul. Streaming link:
Născut la Oradea, Sebi a început să cânte din întâmplare după ce a primit cadou o chitară în vara dinaintea începerii liceului. A avut șansa de a-i avea ca profesori pe Vlady Săteanu (Phoenix) și Marius Pop (Celelalte Cuvinte, Smiley, Dali Mraz). S-a mutat la Timișoara ca student al Universității „Politehnica” și a activat în mai multe trupe locale. Din 2014 este membru al trupei Phaser, cu care a lansat anul acesta albumul „Început de Univers”.
Perceptions of Time este un album pur instrumental, rock, cu chitara în prim plan. Este susținut de Universal Music România și marchează debutul lui Sebi Bârzeianu ca artist solo.
De prin 2005, atunci când au lansat primul album și au acaparat radiourile cu câteva piese, nu pare să mai fie un om care să mai pronunțe în stilul clasic. Ne-au introdus termenul de wamintiri în vocabular, ne-au plâns ploile, ne-au adus poezie pe ritmuri rock și pe 12 aprilie ne aduc energie explozivă pe scena Quantic. Fără nicio alta prezentare: ALTERNOSFERA pe scena Quantic!
“Transpirat” este varianta în limba română a piesei “Skins” care dă titlul albumului ce urmează să fie lansat pe data de 24 Martie.
Videoclipul piesei este disponibil mai jos:
Pe aleile pe care ne pierdem de cele mai multe ori în interminabilele căutari interioare, capătul drumului dezvoltă acele parfumuri ale unor dorințe care fac din bezna fundăturii poartă către lumile nevăzute ale poftelor. Explorarea acestor sertare ascunse ale ființei în care simțurile se așează-n memorie asemeni petelor de ruj pe gulerul cămășii, îți flutură prin fața ochilor iluzia unei vieți lipsite de plictis în care visele duhnesc a o ultimă țigară stinsă pe fundul paharului.
Dacă precedentul single, “Ping Pong”, spunea povestea electrizantă, cu iz luxuriant, al jocului de-a iubirea dintre două persoane, “Transpirat” se apleacă către sfere ce pun acest sentiment într-o lumină vag-obscură. La această imagine lucrează și structurile compoziționale cameleonice ce își schimbă tonurile dintr-un indie/electronica într-un rock de influență grunge. Se păstrează, totuși, acest ritm pop care devine cumva definitoriu trupei și care amintește, mai ales în cazul acestui nou single, de piesa “It’s No Good” a celor de la Depeche Mode. Comparația cromatică poate merge chiar mai departe căci, în plan vizual, “Transpirat” este o combinație de Twin Peaks, “In Your Room” (Depeche Mode) și “Turn the Page” (Metallica).
Foto: (c) Bianca Petrisor
Jocul dintre sunet și imagine se transformă într-o metaforă ce arde pe pereții interiori ai ființei asemeni focului în sânul unei peșteri în care umbrele dansează necontrolat în ritmul dorințelor eliberate de prejudecăți. “Transpirat” nu este acel gen de poveste care plasează răul în calea personajelor sale pentru a le suprima, într-un fel sau altul, existența ci pentru a le întregi experiența unei vieți fără ascunzișuri. Argument care exprimă cel mai concret mood-ul pe care acest material îl pune la bătaie prin coloristica sa compozițională. Iubirea nu reprezintă numai căldura pe care focul interior o produce, ci și fiorul rece al primei și ultimei scântei.
The Different Class este o trupă a stărilor reușind, printr-un soi de naturalețe sangvină, să livreze constant un sound care a vibrat dincolo de barierele și filtrele personale. Cu o abordare stilistică ce refuză să își găsească locul, The Different Class au reușit totuși să-și construiască un brand sonor.
Clipul piesei “Transpirat” este filmat în capitala Lituaniei, Vilnius, fiind rezultatul muncii unei echipe de oameni talentați, în frunte cu Lukas Keizikas și Bianca Paul. În clip apare și Lukas Malinauskas, actor și producător local care a jucat în mini-seria de succes “Chernobyl”.
Distribuția completă:
Fata: Roberta Sarkaite
Băieții: Lukas Malinauskas, Karolis Vilkas
Chef: Mindaugas Zamas
Barman: Zina
Client: Juozas and Giagas
Echipa de producție:
Director: Lukas Keizikas, Bianca Paul
Producător: Bianca Paul
Camere: Lukas Keizikas, Andrey Motorichev
Asistenți producție: Stasys Mačiulskas, Lukas Keizikas
Breathelast a lansat un nou single în colaborare cu Lóránt Sirgher (Bite Your Tongue!, HeartCore, Los Pogos): S.O.S..
“Până să înceapă nebunia asta cu războiul, primisem o invitație pentru o nouă colaborare de la prietenul Lorant Sirgher (Guerrillas / Los Pogos / Bite Your Tongue!) și am tras pe ea ce ne-a sugerat piesa, reușind să o completăm din partea Breathelast cu un mesaj de dezarmare impus de halul în care am ajuns sa fim atașați de frica, ura şi urgența de a ne ști protejați de ce poate să vină, uitând să trăim liniștiți și cu sufletul deschis către semenii noștri. Acum pare amenințător mesajul, având în vedere ca deja trăim tensiunea evenimentelor recente. Sperând într-o dezamorsare a tendințelor geo-politice ce marchează aceste noi și teribile atacuri asupra vieților omenești, vom lansa piesa fix în acest spirit, al speranței că vom lăsa maluri locuibile în urma noastră. Şi ecou de pace! Shark fins crossed!” – a declarat trupa.
Muzica a fost compusă de către Lóránt Sirgher și Ionuţ Cojocaru, versurile de către Andrei „Clor” Mihai iar mixajul și masteringul îi aparțin lui Adrian (Lowbass5 Studio).
ARTANUX2, sau Artanu’ de două ori, este o colecție lansată recent, în martie 2022, sub egida Muzicisifaze și reprezintă un proiect ce oferă iubitorilor de muzică ocazia de a-și completa hobby-ul prin achiziționarea unor produse ce pot adăuga un plus de valoare pasiunii pentru un solist sau o trupă.
Adrian Pleșca – Artaneste probabil cea mai iconică reprezentare a solistului vocal post-revoluționar, un amestec de carismă, talent, umor și farmec personal, un prototip autohton al anti-eroului care a reușit să se impună afectiv și să rămână ancorat în conștiința colectivă a publicului autohton.
Colecția ARTANUX2 este reprezentată de o ediție limitată de 16 boxset-uri personalizate și numerotate ce conțin o fotografie realizată manual în tehnica Van Dyke, semnată și numerotată de către artist, de asemenea semnată pe verso de fotograful Mihai Barbu, o carte poștală suvenir, certificatul de autenticitate cu hologramă și o piesa de puzzle ce va da posibilitatea achiziționării primului NFT cryptoartan, respectiv o ediție limitata de 116 boxset-uri ce conțin un tricou personalizat și numerotat, cartea poștală suvenir, certificatul de autenticitate și piesa de puzzle ce va da posibilitatea achiziționării primului NFT cryptoartan.
The making of: ARTANX2 – Van Dyke:
Proiectul propus de Muzicisifaze și realizat alături de Dash Film și Axa Valaha Productions acoperă o nișă neglijată în Romania, de unde fanii diverselor trupe pot achiziționa aceste obiecte devenite deja de colecție.
Satisfacția de a deține asemenea “artefacte” de istorie muzicală este unică și reînnoiește legătura emoțională cu anii adolescenței.
Prin acest proiect, Muzicisifaze se adresează în special celor rămași fideli trupelor ce au scris pagina lor de istorie în muzica românească. Pentru mulți dintre ei, muzica anilor `90 a fost o experiență culturală nouă și credem că oferta Muzicisifaze îi va ajuta să retrăiască amintirile acelor ani.
Ai cântat vreodată versurile unei melodii, una pe care o știi foarte bine, una pe care o știe toată lumea dar te-ai oprit să te gândești la versuri? Există câteva melodii cunoscute, foarte ciudate – ing-A-Ring-A-Roses cu presupusele sale aluzii asupra ciumei și ultimul vers al imnului national olandez, care face orice patriot să își dea duhul pentru …uhm Regele Spaniei – în timp ce cântă William of Orange. Stai ce?
Mai jos avem o listă cu piese populare. De la versuri ce pot ofensa intenționat până la cele bizar filozofice, aceste melodii îți arată că nu toate sunt despre dragoste, bani, mașini sau alte stereotipuri. Unele te pot încurca al naibii de tare.
‘Plush’ de la The Stone Temple Pilots
Ah, Grunge. Nu este chiar cel mai optimist gen muzical, dar îți pune sângele în mișcare. Aceast[ melodie, totuși, cu versurile sale ce se dezvoltă încet și cu acordurile chitarelor, ar putea să te facă să crezi că sună cam optimist…până când citești versurile.
Se pare că este vorba despre un tip care a răpit și ucis o fată. Din păcate pentru iubitorii acestui zâmbet nostalgic a anilor ’90, despre asta este cu adevărat melodia. Sau este?
Vocalistul Scott Weiland a declarat pentru VH1:„O fată a fost rapită și apoi găsită mai târziu, ucisă în mod tragic, la începutul anilor ’90. Așa că mi-a dat combustibil să scriu versurile acestui cântec. Cu toate acestea, această piesă nu este despre acest caz; este un fel de metaforă pentru o relație pierdută și obsesivă”.
Deci versurile:‘And I feel, and I feel/When the dogs begin to smell her/Will she smell alone’ sunt o metaforă?….. Or fi.
‘He Liked to Feel It’ de la The Crash Test Dummies
Această turpă de alternative-rock din Winnipeg, Canada are niște melodii destul de ciudate.
Marele lor hit lansat în 1993,”Mmm Mmm Mmm Mmm” (atrăgător titlu), includea versuri despre copii cu diverse malformații și afecțiuni fizice și despre un copil ai cărui părinți îl târăsc într-o biserică penticostală. Destul de straniu. Dar single-ul lor din 1996, „He Liked To Feel It” este și mai cidat, pentru ca este și mai vag.
Cântecul spune povestea unui copil căruia îi place să-și scoată dinții. Mai întâi își scoate un dinte legându-l cu o ață de clanța ușii (pe asta o știm cu toții). Copilului îi place, de asemenea, să-i arate prietenului său și îi spune că: „îi i-a plăcut când a ieșit„. Apoi trece la un mijloc mai creativ de extracție dentară, planul fiind să îl lege de câinele său, și aruncând un băț, câinele o ia la fugă scoțându-i dintele. Dar înainte de a pune în aplicare acest plan, tatăl său, apare cu un clește și îi smulge furios dintele fiului său:
„That wasn’t how he liked to have his teeth pulled out/He wouldn’t tell us how it felt when it came out.”
Automutilarea compulsivă, exhibitionistă din partea unui copil, cuplată cu unele abuzuri ale parinților? Chiar și clipul este ciudat. La fel și vocea profundă de bariton a lui Brad Roberts.
Cam asta era muzica anilor ’90. Și îmi placea la nebunie…muzica…nu abuzurile.
‘The Macarena’ de la Los Del Rio
La fiecare nuntă și party organizate între 1993 și 2005 sau poate chiar și în zilele noastre, includea un ring de dans, plin de oameni beți, în principiu cu vârsta de peste 50 de ani, bâjbâind încercarea de reface faimosul dans din videoclipul acestui hit spaniol.
Această tradiție a fost probabil mai raspandită decât rochiile de mireasă și sarmalele. Dar despre ce cântă cei doi interpreți spanioli în refren…?
Daca nu vorbești spaniola, probabil că nu știi. Ține-te bine:
„Macarena are un iubit pe care îl cheamă…
Care se numește Vitorio
Iar în timp ce el își depune jurământul militar,
Ea le dadea la doi prieteni…Aaaayyy!”
Deeeeeeeeci….Macarena nu este doar numele unui dans, este numele unei fete al cărei iubit plecă în armată. Mhm….
Și ea și-o tragea cu doi dintre prietenii lui. Aaaaayyyy…..?
‘Angel of Death’ de la Slayer
Da, trupele de metal nu sunt străine de versuri controversate, sângeroase și cu conținut explicit. Ar fi cu adevărat ceva rebel dacă vreo trupă de black metal, ar lansa vreo melodie despre curcubee, dar hei cine se conformează, se conformează! Lucru ciudat la această melodie este ca, având în vedere titlul și perioada, te-ai aștepta să fie ceva despre dracu’, poate chiar despre închinarea la Diavol sau luptele dintre Rai și Iad.
Nu, este despre Holocaust.
Chitaristul Slayer, Jeff Hanneman era într-adevar pasionat de istorie. Domeniul lui de interes era Germania anilor 1938 până în 1945. Deci, chestii naziste. El colecționa artefacte și antichități care pot fi considerate ca fiid puțin de extremă dreaptă și a scris câteva melodii inspirate de personaje din conducerea nazistă – acest clasic thrash, este despre Josef Mengele, vestitul doctor de la Auschwitz.
Grupurile evreiești au fost revoltate iar albumul „Reign in Blood”, a fost abandonat de casa de discuri DefJam, înainte de lansare și totul din cauza unei neînțelegeri cu privire la întenția melodiei.
Sugestia a fost că Slayer a acceptat și chiar a susținut antisemitisumul în stil nazist (apropo atât Hanneman cât și Kerry King sunt evrei…deci…plm):
„se hrănește cu țipetele mutanților pe care îi creează/victime patetice și inofensive lăsate să moară/Îngerul Morții zboară liber.”
Hmmm. Nu este tohmai o laudă strălucitoare adusă naziștilor. Legenda Slayer, Kerry King a comentat: Citiți versurile și spuneți-mi ce este atât de ofensator la ele. Poți să vezi imadini în filme documentare, dar crezi că Slayer slăvește cel de-al Doilea Razboi Mondial
Bărbos, balonat și într-o spirală descendentă, Jim Morrisonde la trupa The Doors a plecat din America pentru a-și găsi liniștea în Paris, în primăvara anului 1971. Avea să nu se mai întoarcă niciodată. Următoarele titluri din listă, detaliază ultimele lucruri triste știute despre moartea prematură a starului rock, de pe 3 iulie 1971.
Moștenirea
După cum îți poți imagina, proprietatea lui Morrison a devenit un subiect controversat pentru următorii ani. După ce a redactat un testament simplist și prost scris cu doi ani înainte de moartea sa, Jim a lăsat totul Pamelei.
Trei ani mai tarziu, însa, Pamela, a plecat dupa Jim (buh bye), după o supradoză de heroină, la vârsta de 27 de ani. Din cauza faptului că a murit fără testament, averea lui Morrison a trecut către moștenitorii Pamelei, parinții ei. Având în vedere că familia Courson primea întreaga avere a lui Jim, familia Morrison a dat în judecată, contestând testamentul fiului lor, precum și legitimitatea căsătoriei de drept comun a lui Jim cu Pam. Susținând că Jim consuma narcotice la momentul redactării testamentului său, cei din familia Morrison, au spus că lipsa de competență, a facut documentul nevalid.
După ani de luptă juridică, Morrison și Courson au împărțit totul 50/50. În cele din urmă, două părți pe care Jim le detesta, au primit roadele succesului său; un succes care a fost criticat și hulit pe tot parcursul vieții sale.
Iceman
Timp de câteva ore după moartea lui, cadavrul lui Jim a rămas în cadă. La un moment dat, în seara de 3 iulie, la apartament a sosit un lucrător de pompe funebre, îmbrăcat într-un costum negru. Cu el avea o pungă de plastic, în care trupul lui Morrison avea să fie înfășurat, împreună cu 25 de kilograme de gheață carbonică pentru conservare.
„Crede-mă” a spus lucrătorul „Voi face tot posibilul, dar căldura este împotriva noastră”. În timp ce acesta a plecat, Pamela și-a exprimat dorința de a dormi lângă cadavrul lui Jim, lucru pe care lucrătorul de la pompele funebre, a sfătuit-o cu tărie să nu o facă.
În noaptea următoare, lucrătorul a revenit evertizând că descompunerea va fi imposibil de împiedicat, din cauza valului de caldură ce lovea Parisul la acea vreme. Între timp Pamela spunea că este fericită să trăiască lângă cadavrul lui Jim, susținând ca asta o făcea să se simtă „în siguranță” și dacă ar putea „ar trăi așa pentru totdeauna”.
În după amiaza celei de-a cincea zi, a venit o echipă de la pompele funebre, îmbrăcându-l pe Jim într-un „costum mult prea mare și l-au îndesat într-un sicriu prea mic, din furnir”. Pamela a comentat că nu-l mai vazuse niciodată pe Jim îmbrăcat la costum și că arăta „cam mișto„. Înainte ca sicriul să fie sigilat, ea a adăugat toate pozele cu ea, pentru a fi îngropate alături de Jim.
Trist și Mizerabil
Înmormântarea lui Jim a avut loc pe 7 iulie fara nicio ceremonie. Asa cum ti-ai putea imagina ca a fost o stire la nivel international, cu mii de fani adunandu-se la Pere Lachaise, inmormantarea reala a fost sumbra si fara nici un eveniment. Potrivit unei femei care vizita mormantul sostului ei „Totul a fost facut in graba. Nici un preot nu a fost prezent, toata lumea a plecat repede”.
Întreaga scenă a fost jalnică și mizerabilă. Înmormântarea sine a durat puțin timp, cu mai puțin de șase oameni prezenți, inclusiv managerul trupei Bill Siddons. După înmormântare, Siddons a declarat pentru revista Rolling Stone: „Nu a existat nici o ceremonie și asta a făcut totul mai frumos. Am aruncat niște flori și pământ și ne-am luat la revedere.”
Când a fost întrebat de către colegul de trupă de la The Doors, Ray Manzarek, dacă Siddons a văzut într-adevăr trupul lui Jim – ceea ce Siddons nu o făcuse – Manzarek s-a enervat cumplit, dând naștere unei cearte foarte aprinse între cei doi:„De unde știi că nu au fost 150 de kilograme de nisip? Ai îngropat un sicriu sigilat, omule. Nu vom afla niciodată adevărul acum.” După cum a prezis Manzarek, lipsa identificării fizice a cadavrului lui Jim, a declanșat conspirația dacă Lizard King a murit cu adevărat sau nu.
Colțul Poetului
Rezervarea unui mormant în Père Lachaise – cel mai mare și cel mai faimos cimitir din Paris – a trebuit să fie făcută, având în vedere reputația de rock star a lui Jim. Astfel, pentru a fi înmormântat printre oameni celebre precum Oscar Wilde,Edith Piaf și Chopin, Pamela a avut pe certificatul de deces scris „James Morison, poet„.
După cum am spus și mai devreme, înmormântarea lui Jim în „Poet’s Corner”, a fost rapidă și cu puțini martori, chiar lipsită de prezența unui preot. Pe măsură ce sicriul din lemn, de 75 de dolari – cel mai ieftin model, comandat de Pamela – a fost aruncat în pământ, s-au spus câteva cuvinte înainte ca party-ul să se spargă.
Mormântul ar fi rămas nemarcat ani de zile și placile fiindu-i furate în continuu. În 1981, un bust sculptat a fost inaugurat în cele din urmă. În ziua de astăzi, un paznic este prezent la mormânt 24 din 24, iar pe o piatră funerară este inscriptionat “True to his own spirit”.
Cauze Naturale…!?
La aproape 72 de ore de la moartea sa, certificatul lui Jim Morrison a fost în sfârșit semnat. Medicul care a ajuns la apartament, a spus că oficiala cauză a morții a fost, insuficiența cardiacă. Din acest motiv, nu a fost efectuată nici o autopsie, dat fiind că „sănătatea precară” a fost citată drept principala cauză.
Această abordare închisă, nu le-a plăcut colegilor de trupă și familiei lui Jim, care aveau o groază de întrebări fără raspuns. De ce nu a existat nici o anchetă din partea poliției și nici autopsie? De ce nu au fost anunțați părinții lui Jim? Destul de interesant, semnătura medicului de pe certificatul de deces, a fost mai târziu considerată ilizibilă, pe lângă faptul că Pamela a uitat în mod „misterios” numele medicului.
Pentru a complica și mai mult lucrurile, Pamela a mințit Ambasada Americii, informându-i că Morisson nu are nici un membru apropiat al familiei, care a permis înmormântarea sa rapidă. A doua zi după înmormântarea lui Jim – la cinci zile după moartea sa – Pamela și managerul The Doors, Bill Siddons, s-au întors în L.A. afirmând în fața presei: „M-am întors de la Paris, unde am participat la înmormântarea lui Jim Morrison. Pot spune că a murit liniștit din cauze naturale.”
Conspiratii și Minciuni
Atunci când Pamela s-a întors în L.A., al doilea manager The Doors, Danny Sugerman, a cerut detalii exacte despre moartea lui Jim. Potrivit lui Sugerman, Pamela îi spusese numeroase versiuni contradictorii a ceea ce s-a întâmplat, de mai multe ori dând vina pe ea însăși, ajungând până la a spune că ea l-a ucis pe Jim.
Potrivit lui Alain Ronay – un prieten apropiat a lui Jim, care a ajuns la apartament, la scurt timp după moartea acestuia – după ce l-a găsit pe Jim în cadă, Pamela „a dat din cap” în loc să sune și să ceara ajutor medical. Ceea ce este și mai deranjant, este că la 20 de ani după moartea lui Jim, Ronay a mărturisit că a ajutat-o pe Pamela, să acopere circumstanțele morții „prietenului” său.
Mințind poliția care a junsese la fața locului, el a coroborat declarația cu cea a Pamelei, cum că Jim nu a luat niciodată droguri. Acest lucru s-a adăugat în cele din urmă la narațiunea confrom căreia, Jim avea o sănătate precară, și pur si simplu a murit din cauza insuficienței cardiace, anulând faptul că și-a făcut o supradoză de heroină, dupa o noapte de băut intens.
Crimă
Încă de când corpul neînsuflețit a fost găsit în cada pariziană, numeroase teorii ale conspirației au apărut și continuă până în zilele nioastre. Dintre toate speculațiile exagerate, poate singura care ar avea merite, este relatarea lui Marianne Faithfull.
Vocalista/compozitoarea engleză, cunoscută pentru hit-ul ei „As Tears Go By”, a susținut într-un interviu dat către revista Mojo, că moartea lui Jim a fost de fapt o crimă, în care a fost implicat fostul ei iubit Jean de Breteuil.
Potrivit lui Faithfull, de Breteuil – un dealer de heroină cu mulți clienți celebri – a trecut pe la apartamentul lui Jim pe 3 iulie, după ce o luase de la aeroport: „Aș putea simți intuitiv problemele. S-a dus să-l vada pe Jim Morrisonși l-a ucis.” În timp ce își aștepta cu nerabdare iubitul, anxietatea ei a devenit copleșitoare, determinând-o să ia „câteva Tuinal” „să o mai lase.„
Nefiind martoră la ceea ce s-a întâmplat, Faithfull rămâne de neclintit că Breteuil este de vină, având în vedere că „smack-ul” oferit lui Jim a fost prea puternic. „Vreau să spun că sunt sigura că a fost un accident. Amărâtul de el…a murit. Și nu știam nimic despre asta.”
Oricum, toți cei care au legătură cu moartea lui, sunt morți și ei la rândul lor. În afară de mine”. Jean de Breteuil – pe care Faithfull l-a descris drept „un tip oribil, o târâtoare de om” – a murit din cauza unei supradoze în Maroc, în același an în care a murit și Morrison.
Therapy? canta pe 28 mai 2022 la Quantic Club Open Air.
Evenimentul va respecta normele in vigoare la momentul desfasurarii acestuia.
La minim 4 bilete cumparate aveti discount 10%
Therapy? vin din Irlanda de Nord si s-au format in 1989. Pana acum au lansat 15 materiale de studio si au vandut peste 2 milioane de albume in intreaga lume. Ca stil muzical ii putem incadra la alternative rock avand pe alocuri influente de punk sau noise rock. In perioadele timpurii ale formatiei se pot distinge influente de grunge sau chiar industrial. Influentele trupei sunt variate, de la Black Sabbath la The Police sau de la The Misfits la Turbonegro. Cel mai recent album de studio al trupei, ‘Cleave’, a fost lansat in 2018, acesta fiind foarte bine primit atat de fani cat si de critici, reusind sa intre in top UK Albums. In 2020 trupa a lansat un album de Greatest Hits asa ca 2021 ii prinde in turneu
La pretul tuturor biletelor se adauga comisionul de procesare de 10 lei.
Se pun in vanzare doar 500 de bilete.
Biletele se gasesc in format electronic pe www.iabilet.ro si in magazinele Flanco, Metrou Unirii 1, Muzica, IQ BOX si pe terminalele Selfpay. Online, puteti plati cu cardul, Paypal,carduri de tichete culturale Sodexo, pe factura la Vodafone sau Orange sau ramburs prin Fan Courier oriunde in tara.
Trupa Deftones s-a despărțit de basistul Sergio Vega după 12 ani și patru albume cu muzicianul, potrivit unui comunicat de presă lansat de Vega pe 8 martie.
Vega este de asemenea și basistul trupei Quicksand. El a co-fondat grupul post-hardcore, cu 19 ani înainte de a se alătura iconurilor alt-metal, conduse de Chino Moreno. Explicația lui Vega pentru plecarea sa din Deftones, sugerează că nu a fost niciodată numit ca membru ogicial al trupei, în ciudat perioadei sale îndelungate în care a activat. Acesta l-a înlocuit pe fostul basist și co-fondator Chi Cheng, după ce acesta a suferit un tagic accident de circulație care i-a pus capăt carierei in 2008, ulterioar în 2013 acesta decedând.
Vega a contribuit la patru albume de studio Deftones – Diamond Eyes din 2010, Koi No Yokan din 2012, Gore din 2016 și cel mai recent al trupei din California, Ohms din 2020.
Zvonuri cu privire la posibila ieșire a lui Vega din trupă, au aparut în urma cu câteva luni, conforma rapoartelor, dar au ramas neconfirmate până acum. El a vândut recent o parte din echipamente prin intermediul magazinului Reverb, după cuma de scris Blabbermouth luna trecută.
Pentru fiecare subgen rock și metalde-a lungul istoriei, există de obicei o mână de trupe ce reprezinta începutul. Kim Thayil, chitaristul trupei Soundgarden, care este una dintre cele mai asociate cu grunge-ul din Seattle, a numit „trupa arhetip grunge” – și NU, nu este Nirvana.
Soundgarden,Alice in Chains, Nirvana și Pearl Jam sunt adesea considerate cele patru grupuri grunge principale, dar au fost foarte multe trupe în acea perioadă, toate implicate în crearea scenei muzicale din Seattle, la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90, înaninte ca Nirvana să lanseze Nevermind în 1991. Thayil nu a numit nici unul din grupul de mai sus drept alegerea sa.
„Grunge a fost o etichetă generica cu referire la trupele din Seattle, dar și trupe precum Smashing Pumpkins și Stone Temple Pilots, au fost incluse în acest stil. Aceștia erau din LA, iar Pumppkins din Chicago. Cu siguranță există o estetică culturală, pe care am împărtășit-o cu toții, dar cred că din punct de vedere muzical, ideea era de powerchord-uri puternice, distorsionate și pline de fuzz.” a spus Thayil.
„Cred că Nirvana ar putea întruchipa identitatea muzicală a grunge-ului, poate. Dar trupa care ar intruchipa cel mai bine stilul grunge, aș crede, este Mudhoney, soundul Mudhoney si atitudinea lor. Adică este trupa arhetip grunge.
Mark Arm a format Mudhoney după dizolvarea fostei sale trupe, Green River. Mudhoney a fost una dintre primele trupe care a lucrat cu Pop Records, alături de Nirvana și Soundgarden, deși cei din urmă au trecut la SST Records, la scurt timp după lansarea primului lor single „Hunted Down”.
Pentru seria 30 Years of Grunge a celor de la Loudwire, care a aparut anul trecut, Thayil a declarat că Buzz Osborne de la Melvins i-a învățat pe el și pe Arm să cânte în acordaj drop, așa au învățat cum să creeze împreună, sunetele de chitară tulburatoare asociate grunge-ului.