Basistii par sa fie tot timpul in spate cu exceptia celor care pun stapanire pe intreaga scena. Acesta este si motivul pentru care basistii par atat de misterio si de ce unele mituri abunda despre ei. Este posibil ca chiar unii basisti sa fi crezut aceste mituri inainte sa puna mana pe chitara bas, dupa care in cele din urma sa fi aflat adevarul.
Care sunt cele mai populare mituri despre basisti si cantatul la chitara la bas?
1) Ar trebui sa incepi cu cea mai ieftina chitara bas pe care o gasesti
Daca esti incepator nu este o idee foarte buna sa incepi cu modelul de chitara bas la cel mai mic pret pe care il poto gasi. Chitarele bas foarte ieftine tin sa fie prost construite si nu iti pot oferi altceva decat frustrare decat bucuria de a canta. In schimb poti merge pe modele de chitara basla un pret rezonabil cu o constructie robusta si o calitate a sunetului buna. Aceste modele dun bine construite si dispun de un sunet calitativ, in plus nu trebuie sa jefuiesti o banca pentru un asemenea instrument.
2) Este mai usor de cantat la chitara bass
Chitara bas poate avea doar patru corzi insa acest lucrui nu va face mai usor procesul de invatare a instrumentului. Este un instrument diferit care se aplica o tehnica diferita fata de chitara normala. Asa ca basul nu este neaparat mai usor de cantat.
3) Daca nu stii sa canti la chitara, canta pur si simplu la bas!
Acest lucru este cumva legat de mitul de mai sus. Desi exista cativa basisti care au trecut de la chitara la bas, asta nu insteamna ca nu au reusit ca si chitaristi. Unor chitaristi le-ar putea fi dificin in a camta la bas.
Circumstantele difera, dar in unele cazuri, unii au devenit basisti in trupa pentru ca nimeni altcineva nu a vrut sa ocupe acest post sau pentru ca pur si simplu altii nu erau capabili sa cante la acest instrument.
John Deacon in perioada pre-Queen, canta intr-o trupa intitulata The Opposition. Acesta canta notele basului pe chitara, deoarece basistul nu era deloc bun la acest instrument. Ca si Paul McCartney acesta a ocupat postul de basist full time dupa mai multi ani.
4) Este absolut necesat sa citesti note si partituri ca basist
Uhm nope – dar este un plus, mai ales daca obiectivele tale de viata ar fi o cariera muzicala, ce necesita citirea unei partituri, predare de teorie muzicala sau transcrierea compozitiilor tale. A fi capabil sa citesti si sa intelegi notatia muzicala este cu suguranta un lucru util, dar poti foarte simplu sa canti la bas si fara a avea aceste notiuni.
5) Basistii stau totdeauna in spate si nu ies in evidenta
Aceasta poate fi reputatia unor basisti din trupele rock care au un vocalist mai activ pe scena si mult basisti ar putea fi mai fericiti sa nu fie in lumina reflectoarelor. Dar sunt o groaza de basisti care pur si simplu pun stapanire pe scena cat ai clipi. Uite-te la Flea de la Red Hor Chilli Peppers, Robert Trujilio, Jason Newsted si multi altii.
Daca mai aveti mituri care tin de basisti sau chitara bas le puteti lasa in comentarii iar noi le vom pune pe foaie si dezvolta.
Cand s-a dezvaluit stirea ca trupa Slayerse va retrage, sotia lui Kerry King, Ayesha, a clarificat lucrurile „nu va panicati prea tare, Slayer poate nu va mai crea nimic nou, dar sigur veti mai auzi de muzica noua de la Kerry” Intr-un interviu acrodat revistei Guitar World despre nua chitaraDean semnatura.
Dupa ce a fost intrebat daca ne putem asteptam la muzica noua din partea lui Kerry King a raspuns: „Sa spunem ca Dean nu mi-a creat chitare semnaturapentru nimic…” Se pare ca avem un hint prin care putem deduce ca vom avea materiale noi din partea lui.
ThePRP a luat parte la un schimb interesant de replici dintre bateristul Slayer, Paul Bostaph si prietenul sau (tot tobosar de altfel) Jason Bitner din Overkill si Shadow Fall. Atunci cand Bostaph a postat fotografii din carantina sa autoimpusa, Bittner a intrebat daca Bostaph are vreun proiect post-Slayer pe teava.
Bostaph a raspuns: „Ceva se prepara cu un prieten de-al meu care va este foarte cunoscut”
Bittner a balbait: „Kerry King, Gary [Holt] and [Phil] Anselmo]. Haide, toata lumea stie asta.”
Chiar daca este adevarat sau nu si daca ar trebui spus public sau nu, Bittner practic a dat pe goarna ca va putea exista un viitoar proiect format din fostii membri Slayerdar cu Anselmo la voce. Asta deoarece Tom Araya a declarat raspucat ca nu mai doreste nici un turneu.
Deocamdata acest lucru ar trebui tratat stricat ca pe un zvon, dar in principiu perspectiva colaborarii lui King cu Anselmo pare destul de sigura.
Pandemia coronavirusului a distrus turneele multor artisti, oferindu-le astfel sansa de alucra la muzica noua. Legenda rock Alice Coopercare de o obicei este in turnee, confirma ca „aproape” a treminat un nou album. Rockerul in varsta de 72 de ani a oferit revistei Rolling Stone un update a situatiei sale, fiind relaxat cumva de faptul ca programul sau este mai putin incarcat decat de obicei.
„In timp ce managementul nostru lucreaza la reprogramarea show-urilor amanate, voi finaliza lucrul la urmatorul meu album care este aproape gata.” a confirmat Alice Cooper. Acesta a amai adaugat: „Cel putin acum nu ma voi chinui sa ma strecor in sesiunile de intregistrarein zilele mele libere. Nu imi place sa am prea mult timp liber. Oricine se uita pe programul meu isi va da seama de acest lucru, dar putin timp liber acasa poate fi revigorant.”
Alice Cooper inregistreaza albume de 50 de ani, iar urmatorul ar fi cu numarul 27. Cel mai nou album al sau se numeste „Paranormal” si a fost lansat in 2017. Acesta a avut invitati membri Deep Purple, ZZ Top si U2.
In legatura cu pandemia de coronavirus, Cooper a propavaduit un mesaj de unitate si a indemnat oamenii sa limiteze raspandirea virusului.”suntem cu totii impreuna, indiferent daca sunteti artisti sau fani, bogati sau saraci, barbati sau femei, batrani sau tineri. Vom trece peste asta impreuna. Dupa ceea vom fi din nou pe drum, in turneu, facand ceea ce ne place.”
Deoarece nenumarati artisti si-au anulat turneele, Alice Cooper a facut un apel catre faci sa sprijine trupele: „Trupa mea este pe piata de foarte mult timp si suntem destul de norocosi sa avem resursele pentru a supravietui acestei crize. Fanii ar trebui sa cumpere merch si muzica de la trupele mai tinerecare nu pot avea turnee acum si nici rezervele pe care le avem noi.
Pentru a limita raspandirea COVID-19 guvernele din intreaga lume au adoptat masuri de distantare sociala, subliniind importanta autoizolarii pentru a salva viti omenesti si a preveni supraincarcarea sistemelor medicale.
Formatia Dirty Shirt a lansat videoclipulsi single-ul Latcho Drom feat. Caliu. Clipul este un Live Studio Session la Casa Radio din Cluj Napoca.
DIRTY SHIRT e o formație rock înființată în 1995 în orășelul Seini (Maramureș). Trupa este considerată una din cele mai originale apariții pe scena rock din România, combinând stiluri din orizonturi muzicale foarte diferite: pe o bază Metal–Industrial–Hardcore se adaugă elemente preluate din Folclorul românesc, Funk, Electro, Progressive, Muzică clasică…De asemenea versurile formației sunt in diverse limbi: engleză, română, franceză, sârbă și maghiară.
În 1995, patru tineri muzicieni din orășelul Seini pun bazele unui proiect muzical, Dirty Shirt. Combinând elemente din orizonturi diverse (progressive, alternative, power metal, hardcore etc.) formația se face rapid cunoscută pe scena underground din România, trupa participând la mai multe festivaluri și concursuri importante, deseori fiind recompensată cu premii: Young Rock for Youngs (locul 2 in 1996 la sectiunea rhythm n’ blues / progressive și premii pentru cel mai bun clăpar – Mihai Tivadar și cel mai bun basist – Pal Novelli), Metal Fan (locul 3 în 1996 și premiul pentru cel mai bun basist – Pal Novelli), Posada Rock[1] (locul 2 în 1997 și premiul de cel mai bun clăpar pentru Mihai Tivadar), Constelații Rock (premiul 3 în 1997 și premiul pentru cel mai bun clăpar – Mihai Tivadar), Samus Rock Alive (locul 1 în 1999, plus premii individuale Dan Crǎciun – voce, Mihai Tivadar – clape și Vlad Țoca – baterie) . De asemenea primele demo-uri se bucură de aprecieri pozitive din partea presei de specialitate.
În 1998 DIRTY SHIRT caștigă marele premiu al festivalului Top T Buzǎu (în plus, trupa obține premiul revistei HMM și Mihai Tivadar primeste premiul pentru cel mai bun clăpar), ce constă în înregistrarea primului album de studio, „Very Dirty” (Promusic Prod, 2000). În momentul în care se află în plină ascensiune și cu o formulă stabilă, trupa este nevoită să își întrerupă activitatea pentru mai mulți ani.
În ciuda faptului că membrii grupului sunt „impraștiați” în mai multe colțuri ale Europei, Dirty Shirt se reformează în 2004, abordând o nouă orientare muzicală: metal-industrial-hardcore cu elemente preluate din folclor, funk, electro etc. În cele două demo-uri înregistrate în perioada imediată (Revolution – 2004, Different – 2005) formația experimentează în căutarea unui nou stil, ceea ce îi aduce aprecieri contradictorii în presǎ, unele apreciază diversitatea stilistică și potențialul trupei, altele criticând lipsa de omogeneitate muzicală.
În anii urmatori, formația continuă cu o activitate scenică intensă, având concerte în România, Ungaria, Franța și Belgia. Dirty Shirt participă la turnee naționale alături de formații importante din străinatate: Tripod (Franța), Babylon Pression (Franța), Zeroscape (Canada), Superbutt (Ungaria). De asemenea, grupul participă la mai multe festivaluri majore din România (Maximum Rock, Samfest, Rock la Mureș, Top T, East West Fest) împărțind scena cu trupe ca Overkill, U.D.O., Crematory, Lake of Tears, Moonspell, Ektomorf, Lofofora, Watcha, Eths, Black Bomb A…
În 2009 Dirty Shirt înregistrează un nou album „Same Shirt Different Day”, în studioul Kallaghan din Vence (Franța), material masterizat de Alan Douches (West West Side Music, SUA). Albumul este lansat în 2010 și se bucură de o critică pozitivă, atât în țară [7] cât și în străinătate.
Pe langă turneul de promovare al albumului în România, Ungaria și Germania (cu concerte ce se bucură de critici excelente ) și participarea la diverse festivaluri (Samfest, Route 68 SummerFest, Student Fest, Rockin Transilvania, Fraureuth OpenAir, Dirty Fest), Dirty Shirt realizează trei videoclipuri (Pitbull, Manifest și East West), lansează primul album live în format DVD (Live in the Truck) și se califică în finalele naționale a celor mai importante concursuri muzicale din România: Global Battle of the Bands (ocupând locul 2 in 2011), Wacken Metal Battle și Peninsula Talent Stage.
În 2012, trupa inregistrează în mai multe studiouri din România al treilea album de studio, intitulat „Freak Show”. Mixajul și masteringul sunt realizate de Charles „Kallaghan” Massabo, la 118 West Studio, din Los Angeles, iar coperta este concepută de Costin Chioreanu. Marea majoritate a versurilor sunt scrise de Leonard Ciocan. Primul single, „Freak Show” apare în decembrie 2012 sub formă de lyric video. Albumul a fost lansat în februarie 2013, și s-a bucurat de o critică pozitivă unanimă, incluzând reviste de specialitate europene importante (Metal Hammer Ungaria, Hard Rock Mag Franța, Rock Hard Slovacia, Rock Hard Germania). Patru piese de pe album au fost realizate sub formă de videoclipuri de către chitaristul trupei Cristian Bălănean: „Freak Show”, „Bad Apples”, „Săracă Inima Me” și „Ride” (în parteneriat cu brandul de biciclete Commençal). Piesa „Freak Show” a fost inclusă în jocul RockStar Rising, Dirty Shirt fiind aleasă „featured band” pe siteul producătorilor jocului. De asemenea, formația a organizat un concurs de remixuri la aceeași piesă, în parteneriat cu Propellerhead Suedia și Kallaghan Studio Franța / SUA, la care au participat zeci de artiști din întreaga lume. În perioada 2013-2014, trupa a concertat intens, în cadrul turneului „Freak Show Tour”, cu peste 60 concerte în România, Germania, Belgia, Austria, Ungaria și Franța. În iulie 2014, Dirty Shirt a câștigat finala națională a concursului Wacken Metal Battle, trupa reprezentând România la finala internationala, desfășurată în cadrul festivalului Wacken Open Air, unde a obținut locul doi.
În data de 26 aprilie 2015, a fost lansat unul din cele mai așteptate materiale metal, și anume albumul ”Dirtylicious”, nelăsând loc de dezamăgiri în rândurile publicului românesc și nu numai, feedback-ul fanilor depășind așteptările trupei.
”Dirtylicious” promite a fi una din cele mai interesante producții metal din Europa 2015: o combinare unică a soundului groovy-harcore-industrial-metal marca Dirty Shirt cu elemente de muzică tradițională din Europa de Est. La înregistrarea albumului au participat și muzicienii din Transylvanian Folk-Core Orchestra (vioară, clarinet, țambal, percuții, acordeon). Cel mai bun și bine primit material de până acum, a fost lansat în 2015 și apreciat de critici și site-uri muzicale de specialitate din întreaga lume (printre care Metalsucks – USA, Rock Hard – FR, Hard Rock Mag – FR, Terrorizer – UK, Metal Hammer – DE, etc.), fiind promovat prin concerte atât în țară, cât și în străinătate (Franța, Elveția, Belgia, Lituania, Bulgaria), urcând pe scenă alături de formații precum Godsmack, Kreator, Megadeth, Paradise Lost, Venom, PowerWolf, Tiamat, Skindred și multe altele.
În perioada martie – aprilie 2017, Dirty Shirt a reușit, cu ajutorul unei campanii de crowdfunding, să ducă la bun sfârșit un proiect nemaiîntâlnit până acum, alături de Ansamblul Folcloric Național Transilvania.
„FolkCore Detour” reprezintă un spectacol care reunește pe aceeași scenă o formație metal și un ansamblu folcloric într-o formulă completă și unică, o producție fără precedent în întreaga lume, fiind fără îndoială proiectul cel mai ambițios al trupei până în prezent și o adevărată provocare din punct de vedere artistic, logistic și tehnic, cu o producție ce a implicat peste 40 de persoane.
Turneul a avut loc în 6 orașe din țară: Baia Mare, Timișoara, Cluj Napoca, Iași, Brașov și București, deschiderea show-ului fiind făcută de trupa sibiană E-an-na.
Ca rezultat al acestui turneu, Dirty Shirt a lansat pe data de 23 februarie 2018, prin intermediul casei de discuri Apathia Records, DVD-ul FolkCore DeTour ce cuprinde înregistrarea concertului susținut la Arenele Romane în data de 1 aprilie 2018.
Alex & The Fat Penguins lansează astăzi un nou single, Ursul, o piesă manifest prin care formația atrage atenția asupra necesitatii implicării civice din dorința de a genera schimbarea mult așteptată. Așadar, Pinguinii avertizează ca #ursuliesedinbarlog pentru a se lupta cu nedreptățile, cu nepăsarea față de comunitate, cu frustrările care ne sufocă. Ursul este fiecare dintre noi pentru că fiecare are datoria de a contribui la condiții decente de trai, la grija față de semeni și față de natură.
“Ursul este, pentru mine, o piesă cu o mare încărcătură emoțională, inspirată de drama trăită de familia mea care a avut de suferit crunt din cauza dictaturii sovietice și a despărțirii de România. M-am întrebat mereu, ce este “acasă”? Unde este “acasă? E departe? E târziu?
E unde sunt prietenii? Familia? Acolo unde se vorbește în limba ta nativă? Sau acolo unde nu-s prejudecăți și rasism? Acolo unde-ți sunt vii visele? Sau poate toate astea la un loc?
Născut în Chișinău și crescut în București, “acasă” pentru mine a fost mereu în două locuri. Două locuri, legate unul de altul, în atâtea puncte; istorie, cultură, tradiție, limbă, spiritualitate.
Două locuri, două țări, două maluri de Prut, două vami, același neam. Pentru mine “acasă” este București și Chișinău, pe harta României mari.
Acest “off” , legat de sentimentul “de acasă” m-a inspirat să compun “Ursul”. Cred că toți avem un off și, uneori, un simplu gest poate schimba multe. Noi, urșii, ieșim din bârlog și facem tot ce ține de noi pentru a ne bucura cu adevărat de “acasă”, a declarat Alex Coțofan. Alex & The Fat Penguins ne-au obișnuit de-a lungul anilor cu piese încărcate de mesaje, izvorâte din probleme contemporane apăsătoare.
Piesa “Just a Fool” lansată în urmă cu doi ani viza problema corupției, iar în decembrie 2017 a și fost interpretată sub forma unui protest spontan în fața clădirii Guvernului României. De asemenea, formația are în palmares o piesă care face trimitere la dramele provocate de războiul civil din Siria – “Amiral”, iar prin “Urlă Pământul” au tras un semnal de alarmă asupra pericolelor la care supunem mediul înconjurător și cum aceste pericole se vor îndrepta inevitabil împotriva noastră.
Alex & The Fat Penguins înseamnă Alex Coțofan (voce și chitară), Mihai Ungureanu (bass, backing vocals), Daniel Rizea (chitară), Mircea Steriu (chitară) și Ionuț Țebeică (tobe).
O data la doua saptamani Daron Malakian chitaristul trupei System of A Down si fondatorul Scars on Brodway viziteaza Disneyland-ul. Alaturi de iubita sa Gayane se plimba prin partul de distractii din Anaheim, California minunandu-se de viziunea fondatorului Walt Disney.
De asemenea acesta merge in Stamples Center din centrul orasului Los Angeles pentru a vedea meciurile echipei de hokey Kings. „Asta ma scoate doua sau trei nopti pe saptamana din casa” spune el. Artistul in varsta de 44 de ani isi vede familia in zilele de duminica iar celelalte zile si le petrece alaturi de prietena sa. El sta noaptea tarziu dupa ce Gayane s-a dus la culcare, el se retrage intr-o camera in care va canta si va scrie muzica.
„Sunt un fel de pustnic” spune el. „Nu am un grup de prieteni din care sa fac parte.” Nu ma duc in cluburi de striptease si nu fac alte chestii pe care oamenii cred ca ar face-o un muzician rock”
A trecut un sfert de secol de cand Daron Malakian a format System of a down, cea mai uimitoare trupa de metal din ultimii multi ani. In ciuda vanzarii a numeroase milioane de albume, perioada de inregistrare a albumelora durat doar 7 ani si s-a incheiat cu lansarea albumului Hypnotize, al cincilea album lansat in 2005. De atunci System of a Don a devenit o trupa care tine turnee din cand in cand dar nu inregistreaza deloc.
Casti Stereo Bose SoundLink Around-ear II, Bluetooth (Negru)
Un dintre rezultatele acestor lucruri este ca unii din fanii lui Daron Malakian s-au schimbat. „Dictator”, cel de-al doilea album al proiectului „Scars on Brodway” a fost muzica ce i-a rostit numele pentru un deceniu. Chitaristul si compozitorul nu isi cauta scuze pentru asta – „Scriu muzica in mod constant, chiar daca nimeni nu ajunge sa o asculte” spune el – dar recunoaste ca este placut sa revina pe scena. „Este chiar bine sa facem interviuri. Nu am mai vorbit cu nimeni de 10 ani.”
Ai fost nascut in Hollywood din parinti care au emigrat din Irak. Pe cand erai copil cat de constient erai de trecutul familiei tale?
„Cand eram copil stiam ca este razboi in Irak. A urmat razboiul Iran-Irak. Rudele pe care le-a lasat familia mea inca faceau parte din ce se intampla acolo; unchii mei si verii mei erau de fapt soldati ce luptau. Asa ca stiam ca provin dintr-un loc in care lucrurile nu sunt stabile. Si amandoi parintii mei erau artisti in Irak. Tata era un cunoscut coregraf, iar mama avea diploma in arte si preda la universitate. Mi-am dat seama ca au lasat mult in urma ca artisti pentru a veni in Statele Unite. Mama a lucrat aproape 30 de ani la o banca, in timp ce tata a avut o multime de locuri de munca ciudate. Stiam de foarte mic ca vreau sa fac muzica si sa cant intr-o trupa. Am simtit ca este destinul meu, poate si pentru ca parintii meu au lasat arta si vielile lor pentru a veni in aceasta tara. Aceasta a fost o frota ce m-a condus spre ceea ce fac acum.”
Ca adolescent in Hollywood, fiind fan KISS si Judas Priest erai constient de anumite libertati pe care oameni din alte partii ale lumii nu le au?
„Asta m-a lovit cu adevarata atunci cand System of a Down a reusit ca trupa. Eram in autobuzul de turneu si mergeam spre Baltmore. Era foarte dimineata, abia rasarea soarele. Am vazut orasul si m-am gandit: „Waw, stau aici in autobuzul de turneu, traindu-mi visul. M-am intors catre unul din prietenii mei si i-am spus „Viata mea ar fi fost atat de diferita daca nu s-ar fi mutat in SUA„. Au avut frati si surori care nu au facut aceasta miscare. Stau intr-un autobuz ca membru al unei mari trupe de heavy-metal, candalternativa era sa fi fost soldat pentru Saddam Hussin. Asta m-a lovit cu adevarat si m-am simtit incredibil de norocos pentru ca parintii mei au emigrat. Daca nu s-ar fi mutat, as fi putut fi soldat in razboiaie si numai Dumnezeu stie cum s-ar fi sfarsit tot”
Ati format System of a Down in 1994. Cat a durat pana ce grupul a intrat pe traiectoria buna?
System ’94
„System of a Down a cantat rar in baruri care sa fi fost goale. Cred ca suntem putin rasfatati cand vine vorba de asta. Am cantat cu o multime de trupe mai mari in L.A., asa ca intr-un an sau doi oamenii au inceput sa recunoasca ca facem ceva nou si diferit. La acea vreme, casele de discuri nu doreau sa semneze cu noi inca, dar am aveam o groaza de fani in multe orase. Chiar si inainte sa semnam cu casele de discuri, atunci cand cantam, trebuiau sa inchida strazi intregi. Asta din cauza faptului ca veneau copiii in numar foarte mari la concertele noastre. Lable-urile erau reticiente sa semneze cu noi deoarece credeau ca numarul mare de fani de pe Sunset Strip nu s-ar traduce si intr-un numar mare de fani in Texas sau anumite parti ale Europei. Au crezut ca nu vom fi intelesi. Am avut parte de tot felul de sfaturi despre cum sa ne schimbam muzica,astfel incat sa semnam cu , dar eram convinsi ca facem lucrurile corect. Pana si trupe care nu aveau atat de multi fani ca noi, au ajuns sa semneze dar mna erai erau – albi – nu armeni. Noi ne-am asteptat randul si totul a mers bine.”
In sfarsit ati reusit sa il surprindeti pe Rick Rubin. Ce rol joaca el in povestea System of a Down?
„Rick a inceput sa apara spre sfarsitul perioadei noastre de cantat in cluburi, deja de doi sau trei ani. Pe atunci se auzeau niste zvonuri despre niste lable-uri; unii ne duceau la cina si voiau sa semnam cu ei. Dar Rick ne-a vazut o singura data in Viper Room, care este un mic club de pe Strip si l-am recunoscut. Este amuzant ca fusese intr-o masina cu Shavo [Odadjian, basistul trupei System of a Down] cu mult inainte de a fi semnat cu el, si mi-l amintesc pe Shavo spunand ca intr-o lume perfecta Rick ne-ar produce albumele. Asa ca Rick ne-a vazut trupa si potrivit spuselor lui, i s-a parut foarte amuzant, intr-un mod pozitiv. In acea perioada eram foarte animati – eu parca aveam pe cap o creasta roz sau ceva. Dar s-a indragostit de trupa si am decis sa mergem mai departe cu Rick. Pana si in ziua de azi daca am nevoie de sfaturi de la el, ma ajuta. Il pot contacta oricand.”
System of a Down a devenit o trupa multi-platinum. A fost edificator faptul ca puteti crea o muzica of-wall si sa gasiti un public atat de mare?
„Da. Am dovedit ceva oamenilor care au crezut ca nu putem ajunge nicaieri si desigur, ne simtim bine ca am dovedit ca acei oameni gresec. Dar m-am simtit intotdeauna increzator ca ceea ce facem este bine si original si ca faceam ceva ce nu se facuse inca. Nu am simtit niciodata ca trebuie sa schimb ceva. Din start s-a simtit bine.”
System of a Down a mers in turenul Metallica din SUA in 2000 si ai cantat in locul lui James Hetfield la chitara. Cum a fost?
„A fost suprarealist. Am invatat chitara, cantand melodii de la Metallica intr-un garaj minuscul alaturi de alti doi tipi. Asa ca stiam melodiile. Hetfield s-a ranit la spate, si nu era tot timpul pe scena. Noi eram una din trupele de deschidere. Pana in acel moment nici nu ii cunoscusem pe cei din Metallica. Noi cantam atat de devreme incat trupa nici nu apuca sa vina sa ne vada. Dar ma uitam la ei intr-o seara si parea ca se cam chinuie sa cante. Jason Newsted nu canta nici el foarte ok. Asa ca m-am dus la tehnicianul meu si l-am pus sa ii intrebe daca au nevoie de ajutor din partea mea. Si urmatorul lucru pe care il tin minte e ca aveam un Les Paul in manasi m-am suit pe scena cu Metallica – nu sunt sigur nici macar daca stiau cine sunt. M-au intrebat ce melodie stiu si am spus Master of Puppets. Lars a numarat piesa si i-am dat drumul. Uite asa eram in fata a 60.000 de oameni cantand impreuna cu Metallica. Apoi am zburat cu avionul lor privatcatre urmatorul concert si am cantat din nou. A fost incredibil.”
System of a Down exista in ziua de astazi intr-o forma ciudata. Este neobisnuit sa spunem ca este un fel de franciza care exista doar pentru a castiga bani?
„Este gresit. Pentru ca ne place sa cantam piesele si sa mergem in turnee. Ne distram. Cand vine vorba de crearea unui nou album, exista un singur mod in care se scrie un album System of a Down. Majoritatea trupei vrea sa o faca in acest fel mai putin un mebru care ar vrea sa il facem in felul sau. Aceasta este proble. Am material pentru un nou album System. Acum daca ar fi toata lumea gata sa ne strangem intr-un studio, albumul ar fi gata. Daca ar fi fost dupa mine system nu ar fi intrat niciodata in hiatus.”
Vorbiti despre co fractura creativa dintre voi si Serj Tankian nu? Cum se va rezolva acest lucru?
Serj Tankian
„Este posibil sa nu se rezolve niciodata. Cred ca a fost un moment in care as fi luat acest lucru putin mai personal, dar acum nu mai e. Am realizat ca nu este vina mea. Am avut multe intanliri in acest sens. Nu vreau sa il arunc pe Serj sub autobuz – este prietenul meu – dar nu stiu cum sa-l schimb. Ne-am intanlit cu totii, am discutat dar el a avut idei diferite. Serj nu a fost niciodata un fan inrait heavy-metal sau un tip foarte rock. Nu stiu daca imprataseste aceeasi dragoste fata de genul acesta ca mine. Eu am crescut de mic cu KISS si Slayer. Am vrut sa fiu ca ei intr-o zi. Serj a crescut altfel. El nu a fost un fan hardcore al stilului. Cred ca simtit altfel experienta de a deveni frontman-ul unei trupe heavy-metal de succes.”
Ca rezultat al acestui hiatus de peste un deceniu, ai lansat 12 piese marca Daron Malakian in mediul public. Asta este crima.
„De ce?”
Pentru ca nu este suficient. Esti un compozitor si muzician prolific care nu se face auzit.
Da. Multe sunt legate de System. As putea compune o melodie de la System of a Down si ar fi o smecherie mai mare decat una de la Scars on Brodway, chiar daca ar fi aceeasi melodie, aceleasi versuri, aceeasi piesa. Dar in calitate de Scars on Brodwaynu nu este cine stie ce. Asta ma face sa ma gandesc la faptul ca oamenii asculta muzica in acelasi fel in care poate o pereche de blugi. Devine un brand. Trupele sunt la fel ca brand-urile cred si este destul de frustrant pentru mine. Ca se fiu sincer Serj nici nu a vrut sa inregistreze ultimele doua albume Mazmerize si Hypnotize. Practic ne-am rugat de el sa le facem. In toata acea perioada se simtea cumva outsider.”
Atunci cand Scars on Brodway a aparut in urma cu zece ani, proiectul a fost intampinat cu emotie, dar v-ati retras rapid. De ce?
„Pentru ca mi-am dat seama ca melodiile mele nu erau privite cu acceeasi dragoste, pentru ca nu erau cantate de System of a Down. Nimeni nu stia atunci ca in momentul in care o sa facem pauza, o sa dureze atat de mult. Nici macar nu am vrut ca System sa faca pauza. Daca m-ai fi intrebat pe mine, as fi spus ca facem o pauza de doi trei ani. Aceasta este cea mai mare frustrare a mea. Ma ganeam – Incep acest proiect nou, fac o pauza de doi trei ani si reincepem cu System of A Down. Acest mod de gandire m-a impiedicat sa scot albume timp de 10 ani, deoarece dupa fiecare discutie cu System parea ca vom scoate un album. Si am facut din system prioritatea mea. Pana la urma este copilul meu si raman loial in acest sens. Din cauza acestui angajament nu am scos muzica timp de 10 ani chiar daca am scris mult. Am o cantitate imensa de material.”
Si de ce lucrurile stau diferit in acest moment?
„Am o mai buna intelegere a lucrurilor si asta m-a schimbat. A trecut foarte mult timp, ceea ce m-a vindecat putin. Simt ca acum este un moment mai bun sa fac muzica cu Scars on Brodway decat a fost in 2008.”
Se ridica albumul dictator la standardele muzicii lansate pana acum?
„Da, altfel nu as fi lansat acest album. Am dovedit deja ca pot sa nu lansez materiale noi. Trebuie sa fiu un fan al muzicii mele inainte de oricine altcineva. Sunt foarte dur in legatura cu ce creez si si greu de impresionat. Daca sunt impresionat de ceea ce fac, atunci vor fi si alti oameni.”
Dupa ce ai admis ca traiesti un stil de viata destul de ermetic. Esti multumit de set-up-ul tau?
„Da. fac lucruri, dar nu sunt genul de lucruri pe care oamenii le-ar astepta de la un muzician rock. A face muzica ramane cel mai important lucru; chiar daca nimeni nu ajunge sa o asculte, tot o fac. Fara muzica m-as simti foarte lipsit de sens. Ma concentrez pe artasi aceasta arta se intampla sa fie compozitia muzicala. Vreau sa scriu muzica de care sa fiu mandru. Pentru asta traiesc.”
In cele din urma, cauza cu care a fost cel mai mult ascociata trupa System of a Down a fost genocidul armean din 1915. Care a fost contributia voastra in acest sens?
„Cred ca foarte multi oameni nu au stiut despre acest masacru pana sa il faca system of A Down celebru. Suntem unii dintre punitii oameni care au avut la dspozitia o scena mare pe care sa vorbim despre genocidul Armean. Au fost si alti armeni celebri care au facut-o dar nu au fost atat de vocali in acest sens. Multi armeni imi multumesc pentru asta, dar din punctul meu de vedere acest lucru nu necesita multumiri. Ar fi fost gresit sa nu facem asa ceva avand in vedere deschiderea pe care o avem. Sunt foarte mandru de contributia pe care am adus-o acestei cauze. Nu este un lucru despre care veti invata in cartile de istoriesi cred ca ste extraordinar ca am gasit un traseu diferit pentru a vorbi despre ceea ce s-a intamplat de fapt.”
Brian Johnson si Phil Rudd sunt din nou impreuna in AC/DC, cei doi confirmand oficial acceasta stire.
Frontman-ul BEHEMOTH,Adam „Nergal” Darski, a confrimat catre Lowdwire ca Johnson a revenit si ca noul album este pe drum.
„Stiu ca se inregistreaza un nou album AC/DC” a declarat el. Va fi o lansare exceptionala. La ce ma astept? Nu ma astept nici la prea mult, nici la prea putin. Da-mi doar riff-urile lui Angus si AC/DC. Nu vreau nimic extra. Brian Johnson este inapoi in trupa.
Frontam-un TWISTED SISTER, Dee Snider de asemenea a confirmat pe contul de Twitter ca si Phil Rudd este inapoi in trupa. Raspunzand unui fan daca unul din membrii AC/DC este bolnav Snider a raspuns:”A murit. RIP Malcom Young. Dar toti cei patru membri sau reunit si au inregistrat piese pe cand Malcom era inca in viata. Nepotul lui Malcom, Stevie Young, il inlocuieste (a mai facut de cateva ori asta). Este cat de poate de apropiat de trupa.”
La inceputul anului tobosarul trupei TERRORIZER dar si MORBID ANGEL a declarat pe pagina sa de Facebook: „Am dat peste Brian Johnson de la AC/DC in aeroport dupa ce ne-am intors acasa. L-am intrebat despre zvonurile ce se aud si noul album AC/DC. A raspuns „Da” si ca s-a saturat sa tot tina secret toata treaba. A fost o surpriza foarte placuta pentru mine.”
Si Eddie Trunk a declarat ca „surse de incredere” i-au spus ca cei din AC/DC pregatesc un nou turneu alaturi de Brian Johnson. El a spus ca noul album va fi un tribut adus regretatului Malcom Young. „Am surse care mi-au spus ca vor merge alaturi de Brian. Toate acestea nu au fost confirmate de trupa inca dar am cateva surse de incredere.”
„Cred ca deal-ul este ca si facut. AC/DC vor lansa un nou album si va fi un tribut MalcomYoung, la fel ca a fost si Back in Black pentru Bon Scott.”
Red Hor Chili Peppers anunta intoarcerea lui John Frusciante si plecarea lui Josh Klinghoffer
„Suntem profund recunoscatori pentru timpul petrecut cu el si nenumaratele momente frumoasa petrecute impreuna” asa arata declaratia oficiala pe pagina Instagram a trupei Red Hot Chili Peppers.
Red Hot Chili Peppers a emis o declaratie pe canalele de social-media, prin care declara ca Josh Klinghoffer nu mai este membru al trupei si ca Jon Frusciante s-a intors pe postul de chitarist al trupei.
Josh s-a alaturat trupei in anul 2009 si a contribuit pe cele mai recente doua albume de studio ale grupului „I’m With You” anul 2011 si „The Gateway” 2016. Frusciante este considerat drept cel mai cunoscut chitarist RHCP si a fost in grup intre anii 1988 si 1992, apo din nou din 1998 si 2009.
„Red Hot Chili Peppers anunta ca ne despartim drumurile cu chitaistul nostru din ultimii 10 ani Josh Klinghoffer.
Halloween Guitar Songs: 43 Gravest Hits Deranged for 6-String Axe in Scary Notation & Tab, Paperback
Josh este un muzician frumoas pe care il respectam si il iubim. Suntem profund recunoscatori pentru timpul petrecut cu el, si pentru momentele frumoase.
De asemenea anuntam cu mare entuziasm ca John Frusciante se reintorce alaturi de noi.
Multumim!”
Postarea este disponibila doar pe pagina de instagram a RHCP si poate fi vazuta mai jos.
Metallica face istorie cu „Black Album” care a stat 10.5 ani in top Billboard 200
Forbes a relatat ca Metallica a facut istorie. Deja clasicul lor album „Black Album” lansat in 1991 a devenit cel de-al patrulea material discografic din istorie, petrecand 550 de saptamani neconsecutive – sau aproximativ 10 ani si jumatate 0 pe graficul albumulor Billboard 200 din SUA.
Celelalte 3 albume care au reusit aceasta perfomanta a fost Pink Floyd „The Dark Side of the Moon” care a stat aproape 1000 de saptamani, Bob Marley & The Wailers „Legend” si Journey’s „Greatest Hits”
Declaratia Forbes suna cam asa:
„Albumul heavy metal al celor de la Metallica a ajuns pe locul 4, incluzand toate lansarile. Totusi atunci cand ne concentram doar pe lansarile oficiale (fara „Greatest Hits”), Metallica este pe docul doi ca cel mai longeviv timp in clasament.”