Music is an art form, and cultural activity, whose medium is sound. General definitions of music include common elements such as pitch (which governs melody and harmony), rhythm (and its associated concepts tempo, meter, and articulation), dynamics (loudness and softness), and the sonic qualities of timbre and texture (which are sometimes termed the „color” of a musical sound). Different styles or types of music may emphasize, de-emphasize or omit some of these elements. Music is performed with a vast range of instruments and vocal techniques ranging from singing to rapping; there are solely instrumental pieces, solely vocal pieces (such as songs without instrumental accompaniment) and pieces that combine singing and instruments. The word derives from Greek μουσική (mousike; „art of the Muses”).[1] See glossary of musical terminology.
In its most general form, the activities describing music as an art form or cultural activity include the creation of works of music (songs, tunes, symphonies, and so on), the criticism of music, the study of the history of music, and the aesthetic examination of music. Ancient Greek and Indian philosophers defined music in two parts: melodies, as tones ordered horizontally, and harmonies as tones ordered vertically. Common sayings such as „the harmony of the spheres” and „it is music to my ears” point to the notion that music is often ordered and pleasant to listen to. However, 20th-century composer John Cage thought that any sound can be music, saying, for example, „There is no noise, only sound.”[2]
The creation, performance, significance, and even the definition of music vary according to culture and social context. Indeed, throughout history, some new forms or styles of music have been criticized as „not being music”, including Beethoven’s Grosse Fuge string quartet in 1825,[3] early jazz in the beginning of the 1900s[4] and hardcore punk in the 1980s.[5] There are many types of music, including popular music, traditional music, art music, music written for religious ceremonies and work songs such as chanteys. Music ranges from strictly organized compositions—such as Classical music symphonies from the 1700s and 1800s—through to spontaneously played improvisational music such as jazz, and avant-garde styles of chance-based contemporary music from the 20th and 21st centuries.
Music can be divided into genres (e.g., country music) and genres can be further divided into subgenres (e.g., country blues and pop country are two of the many country subgenres), although the dividing lines and relationships between music genres are often subtle, sometimes open to personal interpretation, and occasionally controversial. For example, it can be hard to draw the line between some early 1980s hard rock and heavy metal. Within the arts, music may be classified as a performing art, a fine art or as an auditory art. Music may be played or sung and heard live at a rock concert or orchestra performance, heard live as part of a dramatic work (a music theater show or opera), or it may be recorded and listened to on a radio, MP3 player, CD player, smartphone or as film score or TV show.
In many cultures, music is an important part of people’s way of life, as it plays a key role in religious rituals, rite of passage ceremonies (e.g., graduation and marriage), social activities (e.g., dancing) and cultural activities ranging from amateur karaoke singing to playing in an amateur funk band or singing in a community choir. People may make music as a hobby, like a teen playing cello in a youth orchestra, or work as a professional musician or singer. The music industry includes the individuals who create new songs and musical pieces (such as songwriters and composers), individuals who perform music (which include orchestra, jazz band and rock band musicians, singers and conductors), individuals who record music (music producers and sound engineers), individuals who organize concert tours, and individuals who sell recordings, sheet music, and scores to customers. Even once a song or piece has been performed, music critics, music journalists, and music scholars may assess and evaluate the piece and its performance.
„În vara anului trecut am primit cadou un caval de la un vechi fan, instrument făurit chiar de el. Sunetul lui autentic m-a inspirat să țes acest etno-rock alegând vechi texte folclorice culese pe la 1900, folosite în diverse momente din viața de la țară din zona Maramureș. Ca isprava să fie completă am realizat și un clip vizualizator cu poze artistice din aceeași zonă.” – a declarat Călin Pop.
Melodia „Strigături” poate fi ascultată și pe Youtube aici:
Tu ce părere ai despre cea mai nouă piesă de la Călin Pop, „Strigături”?
Support Us
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
Cristina Lupu a lansat vineri videoclipul piesei „The Elephant”, cu un concert la Point, în București. Piesa va face parte din albumul de debut la care artista lucrează, în prezent.
Vorba englezească „to address the elephant in the room” e un mod ironic de a indica faptul că trebuie discutată o problemă evidentă, dar evitată de mult timp. Se pare ca elefantul a prins viață și personalitate în cântecul Cristinei, alergând de colo-colo prin sufragerie, în timp ce cuplul din poveste dansează, ocolindu-l cu indolență. Cuprinși într-un vals haotic în jurul elefantului, rămâne de văzut cine va ridica privirea și va avea curaj să spună lucrurilor pe nume.
„«The Elephant» este al doilea single de pe album și e unul dintre preferatele mele. E un cântec simplu, destul de mură-în-gură, puțin obraznic, puțin jucăuș, puțin disperat. Un fel de «alo, nu va supărați», un tras de mânecă, poate un strigat de ajutor? Pentru mine e tot un cântec de dragoste.
Videoclipul îmi place mult! Elefantul din cameră apare la o cină între prieteni, unde lucrurile o iau un pic pe arătură. Nu va povestesc mai multe, fiindcă aș vrea să îl vedeți. În rol principal la cina asta este actrița Cosmina Stratan (mai bine nu se putea!), iar «prietenii» Cosminei sunt actorii Igor Babiac, Roxana Alexa (Școala de Film), Adriana Neagoe (Școala de Film) și cu mine. Regia este semnata de Florin Șerban, cu care am avut norocul să lucrez și la videoclipul piesei «Satellite», iar directorul de imagine este Ovidiu Mărginean. Foarte mult mi-a plăcut să lucrez cu toți acești oameni foarte profesioniști și talentați și premiați și aș mai face încă 243 de videoclipuri așa. Sunt foarte entuziasmată și abia aștept să vă arat ce a ieșit”, Cristina Lupu, despre videoclipul „The Elephant”.
Link-ul premierei aici:
Cristina Lupu este un artist independent, scrie cântece de dragoste și le cântă cu plăcere și altora. În 2015 urcă pe scenă Vocea României în echipa lui Tudor Chirilă, unde face primele lecții de canto; urmează o serie de cursuri particulare (chitară, canto, actorie, teoria muzicii), iar între 2020-2022 este studentă a Facultății de Compoziție, secția „Jazz”, la Universitatea Națională de Muzică din București.
În prezent lucrează la un album de piese originale (de dragoste!) sub titlul provizoriu de „Sweet Amnesia”, ce cuprinde o colecție de povești adunate de-a lungul câtorva ani neliniștiți. De ceva timp le testează în concerte intime prin grădinile și ceainăriile Bucureștiului, dar şi pe scene mai mari, la festivaluri ca „Electric Castle”, „Waha”, „Femei pe Mătăsari”, „Street Delivery”, “DWMT – La Conac”. Primul single, „Satellite”, lansat în luna iunie în Expirat, a ajuns deja în playlist-urile radiourilor.
„Sweet Amnesia” a luat naștere în urmă cu câțiva ani, în serile și nopțile albe petrecute cu chitara în brațe, după serviciu – un calup de cântece amestecate, uneori jucăuşe, uneori nostalgice, alteori ironice, nervoase, gălăgioase – un one-woman show (voce/chitară) confesiv, o privire pe gaura cheii în lumea unei fete oarecare.
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
Selfie Without a Name este cel de-al doilea single FOMYO, lansat azi, 26 aprilie pe toate platformele de streaming. Single – ul este însoțit de un videoclip, filmat și regizat de Andrei Hațegan.
“Tot ascultând piesa, în căutarea unui scenariu, singura idee care-mi venea în minte era o săritură în stil Chaplin, pe străzi, în timp ce în fundal se aude un fluierat a liniște și dulce nepăsare. Apoi, întâmplător, în trafic, mi s-a arătat în drum un mim, care trebuia să devină motivul clipului. Un alter ego pentru un selfie fără nume. Cât să susțină un mesaj simplu, la care am ajuns de curând, mult după terminarea clipului – Niciun om nu te poate răni“ – Andrei Hațegan.
Clipul poate fi văzut mai jos.
Piesa este înregistrată și produsă cu Alexandru Ioniță (Bru) la Meaningful Records – București. Muzica și versurile: Andrei Hațegan.
FOMYO este numele celui mai nou proiect al lui Andrei Hațegan (The Amsterdams, We Singing Colors). Prima piesă FOMYO se numește Six Weeks și a fost lansată la începutul lui 2024.
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
Și iată-ne din nou, dragii moșului, în fața unui anunț care nu ne aduce altceva decât bucurie pură și zâmbete ne-zaharoase…face rău la diabet! Da, ați ghicit corect – Fără Zahăr revine la Quantic, aducând cu ei un val de muzică, energie și, bineînțeles, umor de calitate!
Săptămâna viitoare, pe 14 mai, ne vom aduna cu toții la intrarea din Grozăvești 82, București, pentru a ne bucura de o seară memorabilă. Și nu, nu este o coincidență că evenimentul are loc tocmai într-o marți. Deși marțea este adesea considerată una dintre cele mai puțin preferate zile ale săptămânii, de data aceasta avem un motiv de sărbătoare: măcar nu-i 13! Deci, chiar dacă ghinionul ar putea pândește în colțurile întunecate ale acestei zile, noi suntem aici să-l alungăm cu râsete și ritmuri antrenante.
Iar pentru că ne pricepem la anticipat și ne știm bine unii pe alții, vă recomandăm să vă asigurați locurile din timp. Biletele sunt disponibile pentru achiziționare, iar avizul nostru pentru cei care au tendința de a lăsa totul pe ultima sută de metri: fiți precauți și nu vă lăsați pradă ghinionului!
Concertul începe la ora 20:00, dar ușile sunt deschise pentru public începând cu ora 19:00. Așa că, dragi prieteni, veniți pregătiți să dansați, să cântați și să râdeți alături de Fără Zahăr și invitații lor surpriză din Dorohoi!
Așa că, dacă sunteți în căutarea unei seri pline de distracție și de o doză generoasă de umor, nu ratați acest eveniment de excepție. Vă promitem că veți pleca acasă cu bateriile încărcate și cu un zâmbet larg pe buze, pregătiți să înfruntați orice ghinion care ar putea îndrăzni să vă însoțească!
Hai să dăm startul unei seri memorabile împreună, căci cine nu râde la un concert Fără Zahăr, clar nu știe ce e bun!
Support Us
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
În noul thriller regizat de Zoë Kravitz, „Blink Twice„, actorul Channing Tatum se lansează într-o aventură ce promite să îți taie respirația. Filmul, cu Zoë Kravitz debutând în regie, urmărește povestea intrigantă a unui paradi tropical care ascunde întunericul în spatele aparențelor idilice.
Zoë Kravitz își face debutul în regie cu acest film, lucrând după un scenariu pe care l-a scris alături de ET Feigenbaum, anterior intitulat „Pussy Island„. Acțiunea filmului o are în centru pe Ackie, în rolul barmaniței de cocktailuri, Frida, care se întâlnește cu miliardarul tech Slater King (interpretat de Tatum). O conexiune instantanee se formează între ei, iar curând acesta o duce pe Frida și pe cea mai bună prietenă a ei, Jess (interpretată de Alia Shawkat), pe insula sa privată pentru a petrece alături de prietenii săi excentrici.
La început, totul pare minunat – zile însorite, nopți pline de distracție. Dar apoi încep să se întâmple lucruri ciudate. Jess devine îngrijorată că ceva este foarte în neregulă cu paradisul insular… și pare să dispară fără ca nimeni în afară de Frida să își amintească de ea.
Poate Frida să descopere pea târziu ceea ce se întâmplase?
În distribuția filmului Blink Twice mai apar Christian Slater, Simon Rex, Adria Arjona, Kyle MacLachlan, Haley Joel Osment și Geena Davis, iar thrillerul va fi lansat în cinematografele din România pe data de 23 august.
„Blink Twice” promite să fie o experiență captivantă și tensionată, în care se întrepătrund elemente de mister și suspans, iar telespectatorii sunt invitați să se alăture într-o călătorie plină de surprize și întorsături de situație în insula paradisului lui Channing Tatum, unde nimic nu este ceea ce pare.
Support Us
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
Chitara electro-acustica Fender CD-60 SCE All Mahogany este un instrument care îmbină frumusețea estetică cu performanța sonoră de excepție. Cu un preamplificator Fishman special proiectat pentru chitarele seriei, o față din lemn masiv de mahon și un gât extrem de confortabil, acest model este una dintre cele mai populare opțiuni disponibile pe piață în prezent.
Corpul chitarei este confecționat din lemn de mahon, oferind un sunet cald și bogat, specific acestui tip de lemn. Fața chitarei este realizată din lemn de mahon solid, iar finisajul lucios adaugă un aspect elegant și rafinat întregii chitare. Forma corpului dreadnought oferă un echilibru perfect între proiecția sunetului și confortul de cântat.
Grif Confortabil și Detalii Premium
Griful din lemn de mahon cu tastieră din nuc este proiectat pentru a oferi o senzație de joc confortabilă și fluidă. Scala de 25.3″ (643 mm) și radiusul de 12″ (305 mm) contribuie la o reproducere precisă a notelor și la o execuție fără efort a acordurilor și a solourilor. Cele 20 de taste tip vintage adaugă un element de autenticitate și stil chitarei.
Fender CD-60 SCE All Mahogany este echipată cu electronica Fishman® Classic Design, care oferă un sunet clar și echilibrat atât atunci când chitara este utilizată în mod acustic, cât și atunci când este amplificată. Această caracteristică face chitara ideală pentru concerte live, înregistrări și sesiuni de înregistrare.
Accesorii de Calitate și Durabile
Chitara vine echipată cu cheițe de acordaj cromate tip Die-Cast, care asigură o stabilizare excelentă a acordajului și o durabilitate pe termen lung. De asemenea, corzile Fender® Dura-Tone® Coated 80/20 Bronze (.012-.052 Gauge) oferă un sunet plin și clar, precum și o rezistență crescută la uzură și coroziune.
Chitara electro-acustică Fender CD-60 SCE All Mahogany este o chitară electro-acustică dreadnought de înaltă calitate, care îmbină frumusețea estetică cu performanța sonoră remarcabilă. Cu materialele de calitate superioară, construcția solidă și electronica de încredere, această chitară este o alegere excelentă pentru orice chitarist în căutarea unui instrument versatil și fiabil.
Istoric, Rock & Roll Hall of Famenu este cunoscut pentru susținerea maniacilor metal – dar când îl ai pe listă pe Ozzy Osbourne, ei bine, aceasta este o altă poveste. Nu numai că acest artist a contribuit la inventarea soundului și heavy-metal, dar a devenit și o figură renumită în peisajul culturii pop per ansamblu.
Prin urmare, nu ar trebui să fie prea mare șocul să afli că Prince of Darkness a fost printre cei aleși pe lista 2024 a Rock Hall, care au fost anunțați zilele acestea și includ și nume precum Mary J. Blige, Cher, Dave Matthews Band, Foreigner, Peter Frampton, Kool & the Gang și A Tribe Called Quest.
Acesta este a doua inducere a lui Osbourne după ce a fost introdus împreună cu restul componenților originali ai Black Sabbath în 2006.
Într-o declarație dată pentru Billboard, Ozzman spune că această a doua introducere „se simte imens. Sunt mai mult decât onorat.„
Ozzy Osbournea continuat să spună că introducerea sa solo „se simte diferit” față de intrarea sa în Rock Hall cu Black Sabbath, „deoarece cariera mea solo, a fost o parte mult mai mare a carierei mele muzicale în ansamblu.”
În 1979, Osbourne a plecat faimos de la Black Sabbath (pe care o co-fondase cu un deceniu în urmă) în termeni mai puțin cordiali. Cariera sa solo a început în anul următor cu epicul Blizzard of Ozz – albumul care a introdus, de asemenea, în lumea metalului influentul chitarist Randy Rhoads (care a fost indus postum în Hall în 2021).
Osbourne a lansat 13 albume solo de-a lungul carierei sale, cel mai recent dintre acestea fiind Patient Number 9 din 2022.
În ultimii ani, Osbourne s-a confruntat cu o serie de probleme de sănătate care i-au afectat capacitatea de a susține turnee. În ianuarie, soția și managerul lui Ozzy, Sharon, a anunțat că acesta planifică două concerte finale de „adio” în orașul său natal, Birmingham, Anglia, dar încă nu s-au anunțat detalii suplimentare.
În ceea ce privește posibilitatea de a cânta la ceremonia de inducere în Rock Hall, el păstrează lucrurile vagi, spunându-le celor de la Billboard, „niciodată nu știi.„
Ceremonia Rock & Roll Hall of Fame 2024 va avea loc pe 19 octombrie la Rocket Mortgage Fieldhouse din Cleveland, Ohio. Va fi transmisă în direct pe Disney+ și va fi disponibilă în flux pe Hulu a doua zi.
Support Us
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
În mijlocul vârtejului muzical al scenei hardcore, nu-metal și metalcore, o nouă forță își face simțită prezența. Cu sediul în inima Brașovului, trupa HOSTVGE este pregătită să provoace senzații puternice și să cucerească inimile ascultătorilor cu sunetele lor incendiare.
Vinerea aceasta, pe 26 aprilie, la ora 18:00, acești pionieri ai scenei vor lansa cea de-a doua lor melodie, intitulată simplu WNDD. Pentru fanii muzicii intense și adevărate, această dată este un moment de neratat în calendarul lor muzical.
Cu o muncă asiduă și pasiunea fierbinte care le alimentează sufletele, trupa HOSTVGE a lucrat la această piesă timp de ultimele patru luni. În fiecare notă, în fiecare vers, se simte efortul și devotamentul pe care membrii trupei l-au investit în acest proiect. De la compunerea melodiilor până la aranjamentele complexe, fiecare aspect al piesei WNDD a fost meticulos pus la punct pentru a crea o experiență muzicală autentică și captivantă.
HOSTVGE nu sunt doar o trupă, ci și o familie. Cu membrii care împărtășesc aceeași pasiune și vise comune, acești tineri artiști sunt la început de drum, dar sunt hotărâți să facă o impresie puternică în lumea muzicală. Lansarea piesei WNDD reprezintă nu doar un moment important în evoluția lor ca artiști, ci și o invitație pentru ascultători să se alăture călătoriei lor muzicale și să simtă energia debordantă a muzicii lor.
Într-o lume în care muzica este o formă de exprimare și o conexiune între suflete, HOSTVGE sunt pregătiți să își facă vocea auzită și să transmită un mesaj puternic prin intermediul piesei lor WNDD. Este timpul să deschidem urechile și să fim martorii unei noi revoluții muzicale, iar trupa HOSTVGE este în fruntea acestei mișcări.
Așadar, marcați această dată în calendarul vostru și pregătiți-vă să vă lăsați purtați de valul de energie și emoție pe care HOSTVGE îl aduc odată cu lansarea piesei WNDD. Este timpul să vă alăturați acestei călătorii muzicale și să vă lăsați inspirați de pasiunea și dedicația unei trupe care promite să redefinească genurile hardcore, nu-metal și metalcore.
Support Us
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
Când primul teaser pentru Deadpool & Wolverine a fost lansat, cu toții credeam încă că va purta titlul Deadpool 3 – și așa că s-a axat în mare parte pe Wade Wilson, Merc With A Mouth al lui Ryan Reynolds, pregătindu-se să-și facă debutul în MCU.
Dar pentru trailer-ul următor, Wolverine-ul este ferm scos la iveală – și prin urmare, această privire completă, plină de obscenități, la mult-așteptatul sequel este despre „zâzania” ce vine din asocierea lui Wade Wilson cu Wolverine-ul solitar și mârâitor al lui Hugh Jackman. Rezultatul pare a fi o distracție enormă.
În cuvintele celor doi eroi titulari: hai să mergem. În timp ce exactul fir al poveștii filmului rămâne sub înveliș, obținem mult mai mult din dinamica tonală dintre Deadpool și Wolverine în acest trailer. Este, după cum vă puteți imagina, unul conflictual – nu este încă clar dacă acesta este același Wolverine din Logan sau din oricare filmele anterioare X-Men (bănuiala noastră ar fi că este o variantă complet nouă), dar oricum a trecut prin momente întunecate.
Ceea ce îl face partenerul ideal pentru Deadpool, care luptă să-și salveze universul și are nevoie de mult sprijin (emotional). Împreună, aceștia doi ar putea fi exact ceea ce au nevoie unul de celălalt.
Ceea ce primim în schimb este multă acțiune, glimpsuri proaspete ale viitoarei antagoniste Emma Corrin, mai multe glume despre Deadpool intrând în domeniul Disney și o coloană sonoră inspirată din piesa „Like A Prayer” a Madonnei.
Și ai văzut căști de Ant-Man gigant? Era acolo Lady Deathstrike din X-Men 2? Și Azazel din First Class? Cum se încadrează acțiunea vehiculară în stil Mad Max în toate acestea? Și unde duce acel portal al Doctor Strange? Să înceapă explozia teoriilor fanilor.
Deadpool & Wolverine ajunge în cinematografele din România pe 26 iulie.
Support Us
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
Suntem bucuroși să vă invităm în cadrul campaniei umanitare Bucurie în dăruire, pe care o organizăm cu ocazia Paștelui. Sărbătoarea aduce cu sine nu doar momente de bucurie, ci și oportunități minunate pentru fapte bune. Cu această ocazie, ne-am propus să oferim cadouri la 400 de copii din medii defavorizate, din județul Constanța.
Împreună, vom împărtăși din frumusețea sărbătorilor pascale, aducând un coș de Paște, speranță și seninătate pe chipurile copiilor.
În perioada 22-26 aprilie, între orele 12:00-19:00, la sediul din Mircea Vulcănescu nr. 99-101, București, vom strânge următoarele categorii de donații: cărți (noi sau în stare foarte bună), jocuri și jucării (noi sau în stare foarte bună), produse de igienă, dulciuri și alimente.
Fiecare donație pe care o primim, va fi selectată cu atenție pentru un cadou special, specific vârstei copilului la care va ajunge. Prin urmare, donațiile nu necesită ambalare în prealabil.
Sâmbătă, pe 27 aprilie, vom merge la fiecare din cei 400 de copii pentru a le dărui cadourile personal și a crea amintiri speciale pentru ei. Cei care doresc să sprijine campania prin voluntariat, sunt invitați să acceseze secțiunea Implică-te de pe site.
Fiecare donație este importantă, și aduce cu sine speranță și bucurie în inimile copiilor. Alăturați-vă campaniei noastre pentru o lume mai bună și mai frumoasă, și un gest care pentru acești copii contează.
Ioan Popovici și Flare continuă colaborarea și lansează un nou clip care îți taie respirația, “Never Again”.
Artistul timișorean Ioan Popovici și trupa de rock alternativ Flare își continuă colaborarea fructuoasă începută acum mai bine de o lună și lansează un nou videoclip cinematic, de această dată, pentru single-ul “Never Again”.
Piesa este o compoziție ce aduce în prim plan o poveste clasică ce implică un sentiment profund de apăsare, un regret ce pare imposibil de tratat de bucuriile simple ale vieții.
Clipul piesei “Never Again” poate fi vizionat online la acest link:
Compusă de Ioan Popovici și Alin Costache, cu aranjamentul lui Szamtarto Zsolt, piesa “Never Again”, capătă o dimensiune modernă abia în mâinile lui Lukinich Attila care adaugă o serie de elemente de synth ce împrospătează parfumul aspru de alternative/grunge rock pe care piesa își clădise inițial temelia sonoră.
Videoclipul piesei “Never Again” este practic al doilea episod, primul fiind “Dare”, din ceea ce se dorește a fi un scurt metraj despre problemele ce pândesc la tot pasul și peste care, într-un final, reușim să trecem. Ca și în cazul precedentului videoclip, povestea urmează un scenariu exact în care personajele se implică într-o intrigă amețitoare.
Astfel, în videoclip își fac apariția o serie de actori foarte cunoscuți în scena teatrală, dar nu numai, din Timișoara, precum: Armand Ifton, Otniel Floruţ, Patricia Gavril și Andrei Chifu. Cu o asemenea distribuție “Never Again” se prezintă în fața publicului cu mantia unui spectacol cinematografic în toată regula.
Mai mult, detaliile de producție și perspectiva cinematică pe care o propune acest videoclip au fost atent lucrate de echipa Timișoara Film Society condusă de Ovidiu Roteliuc, fapt care întărește și mai mult afirmația de mai sus.
Flare este o proiect cu un trecut pe cât de interesant, pe atât de zdruncinat de diversele schimbări apărute în sânul trupei. Apărută în 2002, formația a purtat inițial numele de Effect, un trio energic format din Ioan Popovici la chitară și voce, Dan Oros la bas și Alin Costache la tobe.
Acești trei tineri, mustind de talent și cu o dorință imensă de recunoaștere, au fost imediat mirosiți de Arpad Kajtar, o figură bine-cunoscută în breasla locală, care a activat cu succes mai ales în anii de dinainte de Revoluția din 1989, în vremurile când Timișoara era considerată kilometrul zero al muzicii rock din România.
După o serie de apariții împreună cu Arpad Kajtar pe scena unor cluburi și la festivaluri, trupa înregistrează prima schimbare de componență și, în 2006, este cooptat Cristian Mereuță la clape. Din acest moment, formația își reconsideră direcția compozițională, iar odată cu single-ul “If You”, băieții primesc prima ofertă de la o casă de discuri din București, pe care o refuză, nefiind dispuși la niciun fel de compromis.
După ce basistul Dan Oros părăsește trupa, aceasta își schimbă numele în Flare. Urmează o perioadă în care mai apar câteva schimbări la nivel de componență, dar este și perioada în care trupa prinde un avânt considerabil, cu o serie de apariții pe scenele unor festivaluri importante, printre care Revolution Festival.
În acest moment, trupa dorește să revină pe scenă, într-un nou format, desigur, iar în colaborare cu chitaristul și compozitorul Ioan Popovici să se întoarcă pe firmamentul rock-ului timișorean.
Muzică și versuri: Ioan Popovici, Alin Costache Aranjament: Szamtarto Zsolt Mix și master: Lukinich Attila
Actori: Armand Ifton, Otniel Floruţ, Patricia Gavril, Andrei Chifu.
Video: Timișoara Film Society Cameră: Ovidiu Roteliuc
Support Us
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
Indiferent dacă ești Bob Dylan, Eddie Vedder sau Taylor Swift, uneori relațiile nasoale pot inspira cântece clasice. Înainte de 1999, publicul știa în principal de Limp Bizkit pentru reinterpretarea lor sardonică și plină de energie a piesei „Faith” a lui George Michael.
Dar curând, ascultătorii aveau să îndrăgească sau poate să urască, una dintre cele mai mari trupe rock de pe planetă. Și asta nu s-ar fi întâmplat dacă solistul Fred Durst nu ar fi fost supărat pe o prietenă care l-a nedreptățit.
Au trecut mulți ani de când „Nookie” de la Limp Bizkit a dominat posturile rock de radio și MTV, oferind nu-metalului unul dintre cele mai mari imnuri. Soundul și furia acelui hit rap-rock au fost de mult timp în pregătire – a fost o culminare a tendințelor muzicale ale unor decenii care au canalizat diferite variante de disperare masculină – și rămâne o piesă definitorie din era sa.
Timpul a trecut, acele genuri efemere și-au pierdut popularitatea, dar furia necontrolată și sinceritatea piesei Limp Bizkit, Nookie sunt neafectate. Două decenii mai târziu, încă transmite ceva primal – poate chiar puțin înfricoșător – despre cum faci față suferinței în dragoste.
Support Us
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.