Music is an art form, and cultural activity, whose medium is sound. General definitions of music include common elements such as pitch (which governs melody and harmony), rhythm (and its associated concepts tempo, meter, and articulation), dynamics (loudness and softness), and the sonic qualities of timbre and texture (which are sometimes termed the „color” of a musical sound). Different styles or types of music may emphasize, de-emphasize or omit some of these elements. Music is performed with a vast range of instruments and vocal techniques ranging from singing to rapping; there are solely instrumental pieces, solely vocal pieces (such as songs without instrumental accompaniment) and pieces that combine singing and instruments. The word derives from Greek μουσική (mousike; „art of the Muses”).[1] See glossary of musical terminology.
In its most general form, the activities describing music as an art form or cultural activity include the creation of works of music (songs, tunes, symphonies, and so on), the criticism of music, the study of the history of music, and the aesthetic examination of music. Ancient Greek and Indian philosophers defined music in two parts: melodies, as tones ordered horizontally, and harmonies as tones ordered vertically. Common sayings such as „the harmony of the spheres” and „it is music to my ears” point to the notion that music is often ordered and pleasant to listen to. However, 20th-century composer John Cage thought that any sound can be music, saying, for example, „There is no noise, only sound.”[2]
The creation, performance, significance, and even the definition of music vary according to culture and social context. Indeed, throughout history, some new forms or styles of music have been criticized as „not being music”, including Beethoven’s Grosse Fuge string quartet in 1825,[3] early jazz in the beginning of the 1900s[4] and hardcore punk in the 1980s.[5] There are many types of music, including popular music, traditional music, art music, music written for religious ceremonies and work songs such as chanteys. Music ranges from strictly organized compositions—such as Classical music symphonies from the 1700s and 1800s—through to spontaneously played improvisational music such as jazz, and avant-garde styles of chance-based contemporary music from the 20th and 21st centuries.
Music can be divided into genres (e.g., country music) and genres can be further divided into subgenres (e.g., country blues and pop country are two of the many country subgenres), although the dividing lines and relationships between music genres are often subtle, sometimes open to personal interpretation, and occasionally controversial. For example, it can be hard to draw the line between some early 1980s hard rock and heavy metal. Within the arts, music may be classified as a performing art, a fine art or as an auditory art. Music may be played or sung and heard live at a rock concert or orchestra performance, heard live as part of a dramatic work (a music theater show or opera), or it may be recorded and listened to on a radio, MP3 player, CD player, smartphone or as film score or TV show.
In many cultures, music is an important part of people’s way of life, as it plays a key role in religious rituals, rite of passage ceremonies (e.g., graduation and marriage), social activities (e.g., dancing) and cultural activities ranging from amateur karaoke singing to playing in an amateur funk band or singing in a community choir. People may make music as a hobby, like a teen playing cello in a youth orchestra, or work as a professional musician or singer. The music industry includes the individuals who create new songs and musical pieces (such as songwriters and composers), individuals who perform music (which include orchestra, jazz band and rock band musicians, singers and conductors), individuals who record music (music producers and sound engineers), individuals who organize concert tours, and individuals who sell recordings, sheet music, and scores to customers. Even once a song or piece has been performed, music critics, music journalists, and music scholars may assess and evaluate the piece and its performance.
Salutare de la mare. Fii antenă acilea. Dacă n-ai auzit până acum de trupa Breathelast, ori n-ai fost niciodată la un concert de metal în România, ori YouTube-ul tău e prea ocupat să-ți arate pisici și podcasturi dubioase.
Dar azi vorbim despre „Marea Ascunsă”, cel mai nou album al trupei – și sincer, nu știu dacă e un album sau o palmă emoțională dată cu blast-beat la fundul unei generații prea grăbite să simtă ceva real.
E metal. Dar și poezie. E întunecat, dar nu gothic cringe. E sincer. Genul de sinceritate care nu-ți cere voie să-ți spargă carapacea.
Breathelast nu e o trupă apărută peste noapte. Nu s-au născut dintr-un meme, nu și-au făcut viralul pe TikTok și nu s-au suit pe valul vreunei mode temporare. Înființați în anul 2010, cu membri din București și Constanța, oamenii ăștia au început ca o fuziune de energii din alte proiecte locale. Dar ce-i face speciali e că au rămas în picioare.
Într-o scenă unde trupele vin și pleacă mai repede decât un gând bun în trafic, Breathelast a rămas. A cântat și a crescut. A înfruntat schimbări de componență, frustrări și realitatea unei industrii muzicale care uneori pare croită doar pentru playboți și playback.
Dar ce i-a ținut în viață? Ambiția. Încăpățânarea aia sănătoasă de a nu renunța. Au luat-o de la cluburi prăfuite, cu trei oameni și-un câine în public, până la festivaluri mari și scene internaționale. Au evoluat în fiecare an, nu doar muzical, ci și ca atitudine. Nu și-au pus problema „Ce vrea publicul?”, ci mai degrabă „Ce avem NOI de spus, și cum o spunem pe bune?”.
Și când pleci de la ideea asta, nu prea ai cum să dai greș. Pentru că ești sincer. Și sinceritatea, în metal, e moneda forte.
Donează prin Revolut pentru susțiterea platformei noastre. Numai așa vom reuși să creștem și să creem conținut mai calitativ.
Când trailerul pentru Mission: Impossible – The Final Reckoning a aterizat online, nu a fost doar o simplă avanpremieră. A fost o explozie de nostalgie, un montaj cu puls ridicat care pulsează prin ADN-ul francizei, ca un mesaj codificat destinat fanilor hardcore. E clar: Final Reckoning nu e doar o continuare. E un testament. O confesiune. Poate chiar… un rămas-bun?
Trailerul nu pierde timp. Ne aruncă într-o vâltoare de secvențe spectaculoase, în care fiecare cadru pare să spună: Ți-ai amintit de asta? Și de asta? De la epicul suspans al infiltrării în Langley, până la căderea amețitoare de pe Burj Khalifa – trecutul lui Ethan Hunt e pus la bătaie ca muniție narativă. Și e imposibil să nu te întrebi: de ce toate aceste amintiri acum?
În centrul poveștii pare să se afle Entitatea, acel dușman digital prezentat în Dead Reckoning. Dar acum, trailerul sugerează ceva mai tulburător: o alianță între Hunt și propria lui nemeză. Cu un „techno-mask” care pare scos din visele umede ale unui fan sci-fi, Hunt pare că devineEntitatea pentru a o învinge. Suntem în teritoriu Nolanian aici – identitate, control, realitate augmentată. Cine este cu adevărat Ethan Hunt dacă până și fața lui e o armă?
Spectacol vizual: de la mare la munte, fără aer între
Și pentru că nu ar fi Mission: Impossible fără cascadorii care îți taie respirația, avem parte de câteva momente deja legendare:
Stunt-ul cu biplanul – Cruise redefinește termenul de „om fără frică”.
Scena subacvatică – nevoia de oxigen devine personală.
Saltul în mare – pentru cineva care a căzut deja din toate clădirile mari ale lumii, apa e o provocare nouă.
Personaje noi, ecouri vechi
Pe lângă întoarcerile subtile la misiuni anterioare, avem și apariții fresh:
Hannah Waddingham, într-o prezență misterioasă dar impunătoare.
Tramell Tillman (da, Milchick din Severance) – și brusc, te întrebi dacă nu cumva și Ethan Hunt are un „innie” și un „outie”.
Unde e totuși „M”?
Curios, nu toate filmele din serie sunt reprezentate. Mission: Impossible IIși Rogue Nationpar lăsate în afara montajului – semn poate că această încheiere se bazează mai mult pe ce a contat cu adevărat în construcția mitologiei Hunt. Sau poate doar păstrează niște surprize pentru ecranul mare.
The Final Reckoningnu vine să închidă doar un capitol. Vine să ne spună că fiecare misiune anterioară a fost un pas spre această concluzie. Trailerul e un colaj de adrenalină, memorie și un strop de teamă – teamă că, poate, e timpul ca Ethan Hunt să spună „mission accomplished”.
Ne vedem pe 23 mai. Îți promitem: nu va fi o misiune imposibilă să fii acolo.
Donează prin Revolut pentru susțiterea platformei noastre. Numai așa vom reuși să creștem și să creem conținut mai calitativ.
Astăzi vorbim despre un subgen metal care… de fapt, nu e un subgen metal. Confuz? Perfect! Ăsta este exact motivul pentru care trebuie ca să rămâi lipit de ecran.
New Wave of British Heavy Metal – un termen lung, complicat, care sună cool, dar care dacă metalheazii n-ar fi niște tocilari obsedați de etichete, ar fi fost doar „heavy metal clasic”.
Cum s-a născut? Cum a murit? Și cel mai important – a fost vreodată viu?
În anii ‘70, Anglia era un loc minunat – dacă erai milionar desigur. Dacă nu, viața era cam ca un concert Slayer într-un lift blocat. Recesiunea lovea din plin, inflația urca vertiginos, iar tinerii erau prinși într-o spirală de frustrare și lipsă de perspective.
Îți căutai un job și surprizăăăă, nu exista niciunul…Îți imaginai viitorul și arăta cam ca o scenă dintr-un film post-apocaliptic.
O generație întreagă de adolescenți și tineri adulți erau condamnați să trăiască în case prăpădite, să se îmbete cu bere ieftină și să se bată pe străzi. Dacă nu mureai de foame, mureai de plictiseală. Punk-ul a fost prima reacție la mizeria socială: simplu, agresiv și nihilist. Dar pentru unii, nici punk-ul nu era suficient de heavy. Aveau nevoie de ceva mai epic, mai complex, mai mult decât trei acorduri și un refren urlat în microfon.
Așa că s-au apucat să pună mâna pe chitare și să creeze ceva nou. Sau, mă rog, să combine ce exista deja. Heavy metal-ul lui Black Sabbath, energia punk-ului și o doză sănătoasă de atitudine „f*ck everything”. The New Wave of British Heavy Metal nu s-a născut dintr-un plan genial, ci dintr-un instinct primar: dacă viața e un coșmar, măcar să-i dăm un soundtrack corespunzător.
Și astfel, în suburbiile mohorâte ale Marii Britanii, trupele au început să răsară precum ciupercile după ploaie. De ce?
Pentru că fiecare puști avea ceva de spus. Și dacă nu aveai o trupă în anii ’70 în Anglia, erai fie un ratat, fie un corporatist în devenire. Și nimeni nu voia asta.
Donează prin Revolut pentru susțiterea platformei noastre. Numai așa vom reuși să creștem și să creem conținut mai calitativ.
„Deși sunt în general pozitiv, mai am și stări de supărare, de amărăciune. În România furată, cârmuirea tot mai dezastruoasă a dus printre altele și la împovărarea omului cinstit și simplu care, pe zi ce trece, devine din ce in ce mai sărac.” – a declarat Călin Pop.
Dacă ai fost printre norocoșii care au prins unul dintre concertele recente ale titanilor Godsmack în turneul lor european de primăvară, probabil ai remarcat o absență greu de ignorat. De fapt, două absențe: chitaristul Tony Rombola și bateristul Shannon Larkin au lipsit complet de pe scenă. Acum știm și de ce — cei doi au decis, oficial și definitiv, să părăsească formația.
Anunțul a venit pe 2 aprilie, printr-un comunicat sobru, dar sincer, în care Godsmack a confirmat că Tony și Shannon s-au retras „permanent, în termeni amiabili”. Nu e vorba de scandaluri, certuri sau drame de backstage. Pur și simplu, cei doi muzicieni — care au marcat ADN-ul trupei cu talentul și energia lor — au ales o viață mai liniștită, departe de agitația turneelor mondiale.
„Această decizie nu a fost luată ușor,” a transmis trupa. „Tony și Shannon au fost o parte imensă din istoria noastră, aducând talentul, creativitatea și pasiunea care au modelat muzica și mesajul Godsmack. Împreună, am trăit momente de neuitat și interacțiuni profunde cu fani din întreaga lume. Le suntem profund recunoscători pentru fiecare amintire creată împreună.”
Într-un videoclip acum șters de pe Facebook, Shannon Larkin a confirmat că decizia fusese luată încă de anul trecut, în urma unor discuții mature și sincere cu Sully Erna (voce, chitară) și Robbie Merrill (bas).
„Am renunțat la trupă anul trecut, după multe discuții cu Sully și Robbie. Ei au înțeles că nu mai vrem să mergem în turnee — asta a fost motivul — iar noi am înțeles că ei vor să continue. Ne-am înțeles reciproc. Așa că Godsmack e acolo, în turneu, iar noi suntem fericiți aici, trăindu-ne viața.”
Pentru fanii care se întreabă „ce urmează?”, vestea bună e că trupa merge mai departe. Sully și Robbie continuă sub numele Godsmack, iar pentru turneul european în desfășurare sunt însoțiți de bateristul Will Hunt (Evanescence) și chitaristul Sam Koltun (Dorothy). Deși aceștia nu sunt încă membri oficiali, prezența lor pe scenă e un semn clar că motorul Godsmack încă funcționează — poate cu un sound ușor diferit, dar cu aceeași energie explozivă.
Pe 24 martie, Godsmack a urcat pe scenă la Laminor Arena din București, dovedind că, deși două piese importante au plecat, inima trupei încă bate.
O despărțire fără scandal, dar cu mult respect. O dovadă că și în rock, genul muzical al exceselor, se pot încheia capitole cu demnitate, recunoștință și prietenie.
Într-o industrie care ne-a obișnuit cu plecări bruște și despărțiri pline de noroi, gestul lui Tony și Shannon — dar și răspunsul matur al trupei — merită aplaudat. Și poate chiar fredonat pe un riff lent, nostalgic.
Rock on, fraților. Godsmack merge mai departe. Tony și Shannon — respect etern. Ne vedem în amintiri, pe viniluri și în playlisturi care ne-au salvat adolescența.
Cel mai nou album al formației Breathelast se numește „Marea ascunsă„, material lansat azi, 4 aprilie, pe platformele oficiale ale formației, prin intermediul Universal Music Romania. Albumul reprezintă efortul cumulat al echipei Breathelast din ultimii câțiva ani, de a aduna piese în limba română ce au constituit sunetele principale din viața concertistică a formației sau din activitatea on line a brandului de metal local.
„Marea ascunsă” reprezintă și ultimul material compus, înregistrat și lansat în formula de cinci membri (ultima formula cunoscută): Mihai Andrei – voce, Ionuț Cojocaru – chitară, Popescu Adrian – bas, Heidel „Hertz” Herman – tobe, Ștefan Butnariu – chitară, voce, chitaristul Ionuț Cojocaru luând decizia să părăsească trupa la finalul anului 2024. Adrian Toea ( bas, ex. Breathelast, actualmente E.M.I.L.) a participat de asemenea la procesul de compunere a multora din singleurile lansate treptat de-a lungul timpului.
Conceptual, „Marea ascunsă” vorbește despre întinderea vastă și neiertătoare din sufletul fiecăruia, teritoriu nemărginit, conturat de propriile noastre nesiguranțe sau frici. Rareori întâlnim și cunoaștem oamenii pentru ceea ce sunt cu adevărat, tendințele, normele sociale sau traumele modelând masca aproape unică sub care ne ascundem fiecare dintre noi.
În același timp, denumirea albumului poate oglindi relațiile dintre membrii trupei Breathelast, pe fondul atâtor schimbări de componență, prinși fiecare în jocul de a nu ne arăta dezamăgirea sau bucuria pe față, cu gândul mereu la următorul pas pe care trebuie să îl facem că să dam ecou creațiilor noastre. Dar ca majoritatea titlurilor sau mesajelor încorporate în muzica Breathelast, ele pot fi interpretate empatic și emotiv sau chiar de-a dreptul dur, pentru a crea o imagine potrivită și aproape de înțelesul ascultătorului ce caută să simță ceva personal într-o lume care inundă simțurile aleatoriu, vulgar sau la comanda tendințelor actuale.
„Marea ascunsă” este drumul tăcut dar tensionant al eului, în paralel cu fizicul bombardat de gălăgia zilei, de setea unei societăți precare și de viteza unor vremuri de răscruce. „Marea ascunsă” este a tuturor, dar unică pentru fiecare om în parte, motiv pentru care nu ne putem cunoaște unii pe alții vreodată, decât împărtășind truma unei existențe teatrale, cu coordonate impuse și navigând cu atenție viața ce ne-a fost dată.
Pe partea de producție muzicală, mix și master (unele piese au fost masterizate de către Rogue Planet Mastering), suntem foarte recunoscători față de Adrian „Bilă” Uritescu (producător, inginer de sunet) de la LowBass5Studio (DEVA) și Dan Niculescu (op42, producător, chitarist, membru al formației June Turns Black), pentru inspirație, talent și răbdarea de a lucra atent detalii minuțioase și aranjamente de sunete dedicate, ce au contopit ideile „rechinilor” de la Breathelast în masa sonora denumita „Marea Ascunsă„, primul material de lungă durată în limba română pentru formație.
Dan Niculescu chiar a extins imaginația sa muzicală, generând doua remixuri pentru album, pentru piesele „Ne ajunge nimic” și „Și eu sunt„, lansate deja în online acum ceva timp.
Alți colaboratori cărora dorim să le mulțumim enorm pentru ajutor și pentru implicare sunt Florian Ciorica, pentru contribuția sa la pian pentru „De ceară” (mulțumim mult!) și lui Mihai Voicu (producător, vocalist, membru al formației R a B B I T), pentru remixul frumos al aceluiași titlu menționat, „De ceara”.
Coperta albumului „Marea Ascunsă” este semnată de Emil Luca (designer, producător, vocalist, chitarist, membru al formației Aeon Blank), creând o imagine clară și cuprinzătoare pentru stările tranziționale componente al acestei vieți, în mișcarea dictată de tumultul interior, căutând mereu direcția și vântul bun în „Marea Ascunsă”.
Dorim să mulțumim din suflet echipei Universal Music Romania pentru tot ajutorul și încrederea în a lansa acest material, au fost mereu aproape de eforturile noastre și rămânem recunoscători pentru un astfel de sprijin constant!
Pentru fanii Breatheast sau cei curioși despre eforturile locale, oriunde vă veți găsi, sperăm să vă bucurați de această colecție nouă din partea noastră; acest album închide un capitol important din activitatea noastră muzicală, atât ca timp petrecut împreună în săli de repetiții sau în concerte cât și ca inspirație și regăsire personală în melodiile compuse. Acestea fiind spuse, „Marea Ascunsă” este numai buna de navigat! Enjoy!
Primii artiști anunțați în line-up și abonamente disponibile
Rocanotherworld revine în 2025 cu cea de-a zecea ediție, care va avea loc între 19 și 22 Iunie, la Iași. Lansat în 2016, festivalul a crescut organic și a reunit în jurul său o comunitate activă, ghidată de valorile be curious, be different, be for others. De-a lungul anilor, a adus pe scenă artiști locali, naționali și internaționali, a construit un program care îmbină muzica live cu activități recreative, inițiative culturale și sociale și a susținut constant o direcție sustenabilă.
Anul acesta, Rocanotherworld propune o nouă celebrare a timpului petrecut cu sens și anunță primele nume confirmate în line up: Villagers [IE], Vița de Vie, byron & Classix Quartet, Omul cu Șobolani, Dl Goe și Gala [UA]. Lista completă a artiștilor va fi comunicată treptat pe site-ul festivalului și pe canalele oficiale de Social Media.
Abonamentele pentru ediția din acest an sunt deja disponibile pe site-ul oficial www.rocanotherworld.com, unde vor fi publicate constant informații despre programul ediției și toate noutățile legate de festival. Rocanotherworld își menține angajamentul față de accesibilitate și incluziune, printr-o serie de categorii de bilete concepute pentru a răspunde nevoilor unui public divers.
Pentru a susține participarea tinerilor la evenimente culturale, elevii și studenții beneficiază de o reducere de 50% la abonamente, pe baza unui document doveditor prezentat la intrare. În același spirit, persoanele cu dizabilități și însoțitorii acestora au acces gratuit, prin completarea unui formular disponibil online. Copiii cu vârsta sub 12 ani pot participa gratuit, însoțiți de un adult posesor de bilet.
Au fost pregătite mai multe tipuri de abonamente, adaptate diferitelor categorii de public. Biletele de grup vin cu prețuri avantajoase pentru cei care aleg să participe împreună, iar familiile beneficiază de opțiuni flexibile. Biletele de o zi vor fi disponibile în perioada următoare. În plus, toate achizițiile realizate cu un card emis de Banca Transilvania în perioada 1-20 aprilie beneficiază de 20% reducere, aplicată automat în procesul de checkout, indiferent de platforma de vânzare.
„Ne dorim ca Rocanotherworld să rămână un spațiu deschis tuturor, un festival în care fiecare se simte binevenit, indiferent de vârstă, posibilități sau context. De aceea, amgândit o politică de accesibilitate clară și echitabilă, care susține participarea tinerilor, a familiilor, a persoanelor cu dizabilități și a celor care vin împreună, ca grupuri.” – Patricia Roxana Brohanschi – fondator și director Rocanotherworld.
Primii artiști anunțați în line up-ul Rocanotherworld 2025
Dublinul are o tradiție puternică în literatura și arta povestirii, iar Conor O’Brien, fondatorul proiectului Villagers [IE], continuă această linie prin muzica sa. Cântăreț, compozitor și multi-instrumentist, O’Brien a construit un univers sonor profund și divers, care i-a adus recunoaștere critică și premii importante. Villagers a câștigat Ireland’s Choice Music Prize, a fost nominalizat la Mercury Prize în Marea Britanie, iar O’Brien a fost distins de două ori cu prestigiosul Ivor Novello pentru compoziție.
Cel de-al șaselea album de studio, That Golden Time, lansat în mai 2024, reafirmă stilul său distinct, o fuziune elegantă de folk, pop și rock, care i-a adus aprecieri din partea unor artiști precum Paul Weller, Elvis Costello, Damon Albarn și Guy Garvey. În centrul tuturor rămâne relația specială pe care Villagers o construiește cu publicul: una bazată pe empatie, profunzime emoțională și un sentiment comun de catharsis.
Înființată în 1996 și cu 10 albume la activ, Vița de Vie este cea mai cunoscută și îndrăgită formație de rock alternativ din România. Caracterizată de un amestec unic de profesionalism, sinceritate, emoție și energie, Vița de Vie este cea mai premiată formație românească, fiind răsplătită de-a lungul carierei cu numeroase premii din partea industriei de specialitate. Show-urile incendiare, producția minuțios gândită și atenția la detaliu fac din Vița de Vie cel mai bun produs românesc de profil de după 1990.
byron cântă rock cu influențe diverse, s-au înființat în 2006 și au lansat de atunci 8 albume de studio, trei concerte filmate și 2 viniluri. Sunt obișnuiți să cânte atât electric pe scene mari de festival în fața a mii de spectatori, cât și acustic sau alături de cvartet de coarde sau orchestră simfonică. Au filmat un concert în Salina Turda (la 100 de metri adâncime) difuzat pe HBO România.
Apoi au compus coloana sonoră pentru un serial original HBO. În 2014 au filmat la Teatrul Național din Cluj concertul „Electric Marching Band” cu o fanfară militară și un cor de elevi, urmat de albumul „Eternal Return”, înregistrat în High Resolution la Dublin în celebrele studiouri Windmill Lane și masterizat la Londra la Abbey Road Studios. În 2019 byron au lansat albumul ‚nouă’ compus în totalitate în limba română, un album despre noi, despre România, dedicat nouă. Un album despre inconștientul colectiv, despre tăceri și mersul nostru zilnic pe ață. Cel mai recent material -efemeride- lansat la finalul lui 2023 printr-un turneu național de promovare este o colecție de conversații pe care nu le purtăm, o privire directă în ochii omului din oglindă.
OCS, prescurtarea de la Omul cu Șobolani – inspirat din titlul cărții lui Freud – este numele trupei formate din Dan Amariei (vocal), Nicolae Aramă (chitară), Mihnea Dobrotă (tobe) și Radu Caragea (bas), care a luat naștere în Constanța (România), în 1997. De atunci, au cucerit scena alternativă românească, au lansat opt albume, au filmat aproape 40 de videoclipuri, au susținut sute de concerte și sunt la a treia generație de fani. În prezent, OCS este, poate, cea mai bine cotată formație de rock alternativ din România.
Stilul lor muzical constă în principal din influențe grunge, rock alternativ și pop rock, îmbinate într-un stil propriu; O formație de rock alternativ originală, despre care se poate spune că are ceva unic în sunet și compoziție.
D-l Goe (2017) aduce în fața publicului o muzică ce îmbină armonios diverse stiluri, de la pop și rock, la blues și gipsy-jazz, creând o atmosferă vibrantă și plină de energie. Trupa cântă despre povești cu oameni frumoși, despre dragostea lor și dilemele cu care se confruntă, despre acele trăiri și momente ce ne sunt familiare tuturor. Melodiile lor rezonează cu ascultătorii prin versuri sincere și profunde, care reflectă aspecte universale ale vieții. D-l Goe reînvie sunete diverse, aducând o fuziune inedită de genuri muzicale ce dă viață unui spectacol inconfundabil.
Gala [UA] este DJ și producător din Kiev, cu o experiență de 14 ani în industrie și peste 1000 de evenimente la care a performat în întreaga lume. Creează o atmosferă unică cu fiecare ocazie, iar carisma ei magnetizează publicul. Ea menționează: „Pasiunea mea pentru muzica electronică mă determină să explorez în mod constant sunete și stiluri noi, iar scopul meu este să creez o experiență de neuitat pentru mine și pentru public. Fie că este un club mic sau un festival mare, aduc mereu energie ridicată și vibrații pozitive în fiecare set.”
Cea de-a noua ediție a festivalului Rocanotherworld a avut loc între 20 și 23 iunie 2024 la Iași. Reuniți de cele trei valori ale festivalului, #becurious, #bedifferent și #beforothers, cei peste 18.000 de participanți s-au bucurat de concerte, jocuri educative, activități recreative, dezbateri, instalații artistice și multe alte experiențe. Line-up-ul Rocanotherworld 2024 s-a bucurat de iconica prezență a artistului Asaf Avidan pe scena principală, alături de: Alternosfera, Deliric x Silent Strike & Muse Quartet, COMA, ARGATU, om la lună, Robin and The Backstabbers, La Chica (FR), Frate Gheorghe (MD), Jurjak, Sarmalele Reci, Dora Gaitanovici, Paul Tihan & Andra Andriucă, Denorm (MD), RoadkillSoda, Dimitri’s Bats, Fără Zahăr, K not K, Eduard Draude. The Dome Stage a prins viață alături de Rosario Internullo, Gala (UA), Emann, Andrei C, Danny The Menace, iar scena Silent Disco alături de Donisan, Amivers, Alien și Dubescu.
Rocanotherworld este un festival explorator de muzică, artă, gânduri, oameni și idei, care a luat naștere la Iași în 2016, in memoriam Ioan Dan Niculescu, fiind organizat de Asociația Industrii Creative și Showberry. Acesta reprezintă o călătorie colectivă, o stare de spirit, o celebrare a vieții prin (re)conectarea la valori, o efervescență culturală și o conturare a felului de-a fi – curios, diferit și pentru ceilalți.
Asociația Industrii Creative este organizator al festivalurilor Rocanotherworld și Classix din Iași, având drept scop revitalizarea culturală a orașului, angrenarea comunităților creative și implicarea în viața civilă a societății prin acțiuni care promovează spiritul proactiv, contributiv și participativ.
Showberry este un startup câștigător al programului Investește în oameni! Din 2015 dezvoltă proiecte culturale și creative, fiind unul dintre principalii promotori de concerte publice și evenimente tematice din regiunea de nord-est a României. Din 2016 este co-organizator al festivalului Rocanotherworld iar din 2020 a Classix Festival, alături de Asociația Industrii Creative.
Dacă ai simțit vreodată vibrația inconfundabilă a muzicii COMA, știi că un concert de-al lor nu este doar un spectacol – este o explozie de emoție, energie și catharsis colectiv. Pe 18 mai, una dintre cele mai iubite trupe de rock alternativ din România revine în Club Quantic pentru un nou show ce promite să îți electrizeze fiecare fibră.
Locație și Detalii Eveniment
📍 Quantic, București 📌 Adresa: Intrarea Grozăvești 82, 060752 📅 Data: Duminică, 18 mai ⏰ Ora: 21:00 (acces de la 19:00)
Pentru cei care știu că magia COMA nu se ratează, biletele sunt deja disponibile pe iabilet.ro, iar prețurile sunt structurate astfel:
🎟 Earlybird: Primele 200 de bilete la preț special! 💰 Presale:
Primele 100 de bilete – 79 lei
Următoarele 200 de bilete – 89 lei
La acces:100 lei
De Ce Să Nu Ratezi COMA la Quantic?
COMA este un fenomen muzical. Cu un sound care îmbină alternativul cu post-hardcore-ul, cu versuri care îți sapă adânc în suflet și o energie live de neegalat, fiecare concert este o experiență care te lasă fără aer.
Cei care au fost la concertele lor știu ce înseamnă un public care cântă din toată inima fiecare vers, o scenă care pulsează de viață și un sentiment de apartenență pe care doar COMA îl poate crea. Piese precum Cântă-mipovestea, Cel mai frumos loc de pe pământ sau Stai sunt imnuri care au definit generații întregi de fani ai rockului alternativ românesc.
Unde Ne Vedem Pe 18 Mai?
Dacă vrei să trăiești din nou sau pentru prima dată magia unui concert COMA, ia-ți bilet acum și pregătește-te pentru o noapte pe care nu o vei uita prea curând. Quantic devine din nou epicentrul emoțiilor pure, iar tu trebuie să fii acolo.
Este greu de imaginat Linkin Park ca altceva decât una dintre cele mai mari trupe ale ultimului sfert de secol. Totuși, istoria lor a început de jos, iar acum au ajuns în vârf. Chiar dacă această ascensiune nu este tema principală a noului lor single, titlul acestuia – „Up From the Bottom” – pare să sugereze exact acest lucru.
Trupa a început să-și tachineze fanii cu fragmente din piesă prin seria LPTV FROM ZERO de pe YouTube. Un episod a surprins un scurt moment din sesiunea de studio în care solista Emily Armstrong și multi-talentatul Mike Shinoda lucrau împreună la piesă.
Săptămâna trecută, suspansul a crescut odată cu un teaser postat pe Instagram. Videoclipul o arăta pe Armstrong în studio interpretând versul emoționant „Sometimes it feels like I’ve been barely breathing”, iar în paralel, Shinoda livra un pasaj rap cu intensitatea sa inconfundabilă: „Everybody out, that devil is coming”.
Acum că piesa a fost lansată integral, putem confirma că „Up From the Bottom” păstrează acea energie propulsivă, cu accente pop-punk și un tempo mediu, similar cu single-ul „The Emptiness Machine” de pe albumul FROM ZEROde anul trecut. Structura piesei include elemente de pian, un bridge cu scratch-uri de turntable și influențe 808 beats, creând astfel o fuziune unică între trecutul și viitorul sonor al trupei.
Refrenul puternic îi aduce împreună pe Shinoda și Armstrong: „You keep me waiting down here so far below, staring up from the bottom”, adăugând o dimensiune emoțională puternică piesei.
Piesa nu este doar un single independent – ea va apărea pe ediția deluxe a albumului FROM ZERO, care urmează să fie lansată pe 16 mai prin Warner Records. Precomenzile pentru LP-ul Deluxe și CD-ul Deluxe sunt deja disponibile în magazinul Revolver.
Într-o declarație recentă, Mike Shinoda a mulțumit fanilor pentru sprijinul oferit albumului FROM ZERO: „Suntem extrem de recunoscători pentru primirea incredibilă a acestui album. Acest nou capitol, călătoria noastră continuă și conexiunea dintre trupă și fani sunt mai mult decât am fi sperat. Vă mulțumim că ne ascultați.”
TURNERUL MONDIAL CONTINUĂ – PREMIERA LIVE ÎN AUSTIN?
Turneul FROM ZERO WORLD TOUR revine pe scenă pe 26 aprilie, la Moody Center din Austin, Texas. Mulți fani speculează că acesta ar putea fi locul unde „Up From the Bottom” va fi cântată live pentru prima dată.
Indiferent de acest moment anticipat, Linkin Park este pregătită să își electrizeze fanii în continuare pe parcursul anului 2025. Pentru a afla toate datele turneului, rămâneți conectați!
Ați ascultat deja „Up From the Bottom”? Ce părere aveți despre noua direcție sonoră a trupei? Lăsați-ne un comentariu!
Donează prin Revolut pentru susțiterea platformei noastre. Numai așa vom reuși să creștem și să creem conținut mai calitativ.
Seria Final Destinationnu a fost niciodată despre subtilitate. Dimpotrivă, franciza și-a clădit reputația pe un mix de groază, umor negru și secvențe ingenios elaborate. După o pauză de aproape 15 ani, Final Destination: Bloodlines vine să reînvie mecanismul sadic al Morții, promițând un nou vals al catastrofelor orchestrate cu măiestrie.
Deși am crezut că seria s-a încheiat cu Final Destination 5în 2011, iată că noua continuare rescrie regulile, conectând toate firele narative într-o poveste care își are originea într-un dezastru evitat cu decenii în urmă – o petrecere într-un club de dans cu podea de sticlă, unde moartea a fost păcălită. Doar că Moartea nu uită și vine acum să culeagă sufletele care i-au scăpat.
Trailerul dezvăluie exact ceea ce fanii seriei își doresc: un amestec haotic de coincidențe mortale, unde un grătar aparent inofensiv devine un declanșator al macabrului. Un pahar spart, o greblă uitată sub o trambulină și o motocoasă scăpată de sub control – detalii disparate care, printr-un efect domino, culminează într-o moarte inevitabilă. Este semnătura Final Destination: horror pur, dar cu un simț al umorului morbid.
Tony Todd și moștenirea sa funestă
Surpriza majoră a acestui film este întoarcerea lui Tony Todd, interpretul enigmaticului William Bludworth. Figura sa impunătoare și vocea de bariton au fost mereu elemente definitorii ale seriei, conferind un aer de fatalism mitologic. Din păcate, Todd a decedat în noiembrie 2023, iar Bloodlinesmarchează una dintre ultimele sale apariții pe ecran. O prezență postumă care adaugă o dimensiune și mai înfricoșătoare ideii că Moartea este inevitabilă.
Un aspect intrigant al acestui nou film este sugestia că dezastrul din trecut nu doar alimentează povestea prezentă, ci ar putea chiar conecta toate cele șase filme într-o singură cronologie coerentă. Este un artificiu ambițios, dar dacă Bloodlinesreușește să aducă o concluzie satisfăcătoare întregii serii, ar putea deveni cel mai important capitol al francizei.
Merită așteptarea?
Pentru fanii devotați ai seriei, Final Destination: Bloodlines pare să fie exact ceea ce trebuie: un nou tur de forță al morții stilizate, unde destinul necruțător joacă un joc fatal cu personajele. Filmul ajunge în cinematografe pe 14 mai, dar poate că ar fi bine să evitați petrecerile în aer liber și cluburile cu podea de sticlă până atunci. Destinul are o memorie lungă, iar Moartea are o răbdare infinită…
Donează prin Revolut pentru susțiterea platformei noastre. Numai așa vom reuși să creștem și să creem conținut mai calitativ.
Trupa Black Metal bucureșteana FUNERAL BAPTISM anunță lansarea oficială a piesei „In Solitudine„, primul extras de pe viitorul album de studio cu același titlu, ce urmează să fie lansat în cursul acestui an în colaborare cu Loud Rage Music.
Întunecată, introspectivă și încărcată de profunzime filozofică, „In Solitudine” marchează o nouă etapă în maturizarea sonoră și conceptuală a formației.
Comentariul trupei: „Piesa „In Solitudine” reflectă cel mai bine abordarea stilistică pe care trupa a ales-o pentru cel de-al doilea album. Versurile, inspirate din „Așa grăit-a Zarathustra„, conturează o realitate alternativă în care omul, în loc să se lase zdrobit de chinurile ontologice, alege să-și distrugă eul, să renască din propria cenușă și să preia controlul asupra existenței sale.”
Detalii suplimentare despre lansarea albumului, inclusiv coperta, lista pieselor și precomenzile, vor fi dezvăluite în curând.
Single-ul este disponibil acum mai jos:
Donează prin Revolut pentru susțiterea platformei noastre. Numai așa vom reuși să creștem și să creem conținut mai calitativ.
Paul Thomas Anderson este acel regizor enigmatic de la care aștepți mereu ceva măreț – însă niciodată nu știi cu exactitate ce fel de univers cinematografic îți va dezvălui. De la epopeile expansive precum Magnolia, la intensitatea sumbră și plină de umor negru a filmului There Will Be Blood, sau la romance-ul intens și decadent dinPhantom Thread, Anderson a demonstrat că talentul său se reinventează cu fiecare proiect. Recent, cu Licorice Pizza, regizorul ne-a oferit o atmosferă relaxată și plină de vibrații de hangout, însă noul său proiect, One Battle After Another, promite să fie o adevărată schimbare de direcție.
Trailerul inițial ne arată un univers întunecat, plin de acțiune și conflicte, unde Leonardo DiCaprio preia conducerea într-o poveste încărcată de tensiune. Filmul pare a fi o întoarcere la temele mai întunecate și periculoase pe care Anderson le-a explorat anterior, însă cu un nou suflu. Imaginile ne surprind cu secvențe de focuri de armă, dialoguri provocatoare și momente în care tensiunea atinge cote maxime, anunțând o experiență cinematografică intensă și plină de adrenalină.
Interesant este și faptul căOne Battle After Another este inspirat, chiar dacă într-o manieră liberă, din romanul Vinelandal lui Thomas Pynchon. Aceasta nu este prima abordare a materialului lui Pynchon din partea lui Anderson – regizorul a mai explorat tematici similare înInherent Vice, filmul cuJoaquin Phoenixîn rol principal. Astfel, se pare că Anderson continuă să se joace cu elemente literare complexe, îmbinând realul cu ficțiunea și creând o atmosferă aparte, unde fiecare cadru pare să fie încărcat de semnificații multiple.
Pe lângă prezența impunătoare a lui Leonardo DiCaprio, filmul îl aduce în prim-plan pe alți actori de seamă, precum Regina Hall, Sean Penn, Benicio del Toro și Alana Haim – din aceleași cercuri care au dat viață unor personaje memorabile în trecut. Mai mult, colaborarea cu Jonny Greenwood de la Radiohead, care revine pe coloana sonoră a filmului, promite să aducă acea notă distinctă de originalitate și profunzime muzicală caracteristică proiectelor lui Anderson.
O lansare cu mici amânări, dar cu promisiuni mari
Trailerul a apărut într-un moment oarecum neașteptat, odată cu o mică amânare a datei de lansare – inițial programat pentru 8 august, acum proiectul este programat pentru 16 septembrie. Deși întârzierea nu este majoră, ea adaugă un plus de anticipație, iar fanii așteaptă cu sufletul la gură trailerul complet ce va dezvălui în detaliu universul întunecat creat de Anderson.
Cu One Battle After Another, Paul Thomas Anderson ne invită să explorăm un nou capitol al cinematografiei sale, unul în care întunecimea, acțiunea și tensiunea se împletesc într-un mod care promite să fie la fel de imprevizibil precum și fascinant. Leonardo DiCaprio, alături de o distribuție de excepție și de o echipă creativă fenomenală, se pregătește să ne ducă într-o călătorie unde fiecare clipă este o bătălie – nu doar pe ecran, ci și în sufletul spectatorului. Rămâne de văzut cum va evolua totul în perioada premergătoare lansării, însă una este sigur: așteptările sunt pe măsură și nu putem decât să ne pregătim pentru un nou festin cinematografic.