Music is an art form, and cultural activity, whose medium is sound. General definitions of music include common elements such as pitch (which governs melody and harmony), rhythm (and its associated concepts tempo, meter, and articulation), dynamics (loudness and softness), and the sonic qualities of timbre and texture (which are sometimes termed the „color” of a musical sound). Different styles or types of music may emphasize, de-emphasize or omit some of these elements. Music is performed with a vast range of instruments and vocal techniques ranging from singing to rapping; there are solely instrumental pieces, solely vocal pieces (such as songs without instrumental accompaniment) and pieces that combine singing and instruments. The word derives from Greek μουσική (mousike; „art of the Muses”).[1] See glossary of musical terminology.
In its most general form, the activities describing music as an art form or cultural activity include the creation of works of music (songs, tunes, symphonies, and so on), the criticism of music, the study of the history of music, and the aesthetic examination of music. Ancient Greek and Indian philosophers defined music in two parts: melodies, as tones ordered horizontally, and harmonies as tones ordered vertically. Common sayings such as „the harmony of the spheres” and „it is music to my ears” point to the notion that music is often ordered and pleasant to listen to. However, 20th-century composer John Cage thought that any sound can be music, saying, for example, „There is no noise, only sound.”[2]
The creation, performance, significance, and even the definition of music vary according to culture and social context. Indeed, throughout history, some new forms or styles of music have been criticized as „not being music”, including Beethoven’s Grosse Fuge string quartet in 1825,[3] early jazz in the beginning of the 1900s[4] and hardcore punk in the 1980s.[5] There are many types of music, including popular music, traditional music, art music, music written for religious ceremonies and work songs such as chanteys. Music ranges from strictly organized compositions—such as Classical music symphonies from the 1700s and 1800s—through to spontaneously played improvisational music such as jazz, and avant-garde styles of chance-based contemporary music from the 20th and 21st centuries.
Music can be divided into genres (e.g., country music) and genres can be further divided into subgenres (e.g., country blues and pop country are two of the many country subgenres), although the dividing lines and relationships between music genres are often subtle, sometimes open to personal interpretation, and occasionally controversial. For example, it can be hard to draw the line between some early 1980s hard rock and heavy metal. Within the arts, music may be classified as a performing art, a fine art or as an auditory art. Music may be played or sung and heard live at a rock concert or orchestra performance, heard live as part of a dramatic work (a music theater show or opera), or it may be recorded and listened to on a radio, MP3 player, CD player, smartphone or as film score or TV show.
In many cultures, music is an important part of people’s way of life, as it plays a key role in religious rituals, rite of passage ceremonies (e.g., graduation and marriage), social activities (e.g., dancing) and cultural activities ranging from amateur karaoke singing to playing in an amateur funk band or singing in a community choir. People may make music as a hobby, like a teen playing cello in a youth orchestra, or work as a professional musician or singer. The music industry includes the individuals who create new songs and musical pieces (such as songwriters and composers), individuals who perform music (which include orchestra, jazz band and rock band musicians, singers and conductors), individuals who record music (music producers and sound engineers), individuals who organize concert tours, and individuals who sell recordings, sheet music, and scores to customers. Even once a song or piece has been performed, music critics, music journalists, and music scholars may assess and evaluate the piece and its performance.
Randy Blythe, s-a alăturat trupei franțuzești de progressive GOJIRA, pe scena festivalului Knotfest din Iowa la National Balloon Classic Field în Indianola, Iowa, pentru a interpreta piesa „Backbone„.
Anul acesta la Knotfest Iowa s-ar fi strâns în jur de 30.000 de fani metal.
La începutul acestui an Blythe a lăudat cel de-al șaptelea LP, al celor de la GOJIRA, „Fortitude„, într-un interviu către revista Metal Hammer, spunând că „acest material reușește să realizeze ceea ce fac puține albume metal din zilele noastre: fără a sacrifica nici o parte artistică sau de riff heavy.” El a adăugat că Gojira „a ridicat mult stafeta ce definește acest gen de muzical.”
Blythe, a mai spus ulterior că a „susținut public trupa GOJIRA, de când i-a auzit a doua oară live.” De asemenea a co-scris și a aparut pe piesa „Adoration For None” de pe albumul GOJIRA din 2008, „The Way Of All Flesh”.
„Fortitude” a debutat în topul Billboard Top Albums pe locul 1, în timp ce revendica locul 1, în topurile Billboard’s Top Current Albums, Current Rock Albums și Current Hard Music Albums.
Suntem la mai puțin de două luni distanță de la premiera filmului Red Notice, care îi aduce în același loc pe Dwayne Johnson, Ryan Reynolds și Gal Gadot. Ca parte al evenimentului TUDUM al celor de la Netflix, Johnson a prezentat un clip al celor trei actori în plină acțiune.
Povestea Red Norice ar fi următoarea: „Atunci când un Red Notice emis de Interpol – cel mai înalt mandat de vânătoare și capturarea al celor mai căutați infractori din lume iese – principalul profiler FBI, John Hartley (Johnson) este pe felie. Căutarea sa la nivel global îl aduce în mijlocul unei spargeri, unde este forțat să facă echipă cu cel mai ‘iscusit’ hoț, Nolan Booth (Reynolds), pentru a prinde cel mai cautat hoț de artă din lume, – The Bishop (Gadot).
Aventura care urmează, duce acest trio în călătorii în jurul lumii, pe rigul de dans, într-o închisoare la capătul pământului, în jungla amazoniană și cel mai rău pentru ei, constant unul în compania celuilalt.”
Și da, te poți aștepta la o mulțime de scene de acțiune cu bătăi, pumni aruncați în stânga și-n dreapta și cascadorii spectaculoase.
Între timp clipul îi gasește pe Johnson și Reynolds încercând să o doboare pe Gadot…ceea ce se pupa destul de bine cu o luptă cu Wonder Woman.
GUNS N’ ROSES va lansa un EP cu patru melodii, intitulat „Hard Skool„, pe data de 25 februarie 2022. Materialul, care va fi exclusiv pe magazinul oficial GUNS N’ ROSES, conține cele două piese pe care trupa le-a lansat în ultimele două luni – „Absurd” (stilizat ca „ABSUЯD”) și versiuni alternative „Don’t Cry” și „You’re Crazy”.
„Hard Skool” EP track listing:
Hard Skool
ABSUЯD
Don’t Cry (Live)
You’re Crazy (Live)
Scrisă de Axl Rose și coprodusă de Rose și Caram Costanzo, piesa „Hard Skool”, care avea titlul de lucru „Jackie Chan”, a fost înregistrată inițial în perioada „Chinese Democracy„, dar nu a fost pusă pe album. Clipuri scurte au fost ulterior postate online și o versiune completă a fost difuzată în august 2019.
Mai recent, GUNS N ‘ROSES parțial în lineup-ul clasic, a repetat piesa de mai multe ori în timpul soundcheck-urilor din turneul 2021, dar nu a fost interpretată niciodată live.
Zvonurile despre iminenta lansare a noii melodii au început să cricule la începutul lunii, după ce un fan a fost informat despre asta de Rose, cand s-au întânlit în culise la un concert recent din Atlantic City.
Se pare ca trupa lucrează acum la un nou album ce va fi următorul de după „Chinese Democracy” și primul cu Rose, chitaristul Slash și basistul Duff McKagan din 1993.
Săptămâna trecută, metaliștii danezi de la Volbeat au anunțat un turneu împreună cu trupa Ghost. Cu aceasta ocazie am crezut ca băieții pun ceva la cale da acum suntem siguri de acest lucru. Trupa lansează un nou album intitulat Servant of the Mind pe data de 3 decembrie, marcând a fi cel de-a patrulea material și urmatorul după Rewind, Replay, Rebound din 2019.
Cele două single-uri lansate în luna iunie „Wait a Minute My Girl” și „Dagen Før” sunt pe lista de piese de pe noul album, iar acum au dezvăluit cel mai nou single „Shotgun Blues”.
Piesa are toate binecunoscutele semnături ale soundului Volbeat – retro rock & roll cu multe elemente de heavy metal – și îl prezintă pe vocalistul Michael Poulsencântând despre spiritele neliniștite pe care le-a întânlit recent, pe când s-a mutat într-o casă nouă.
„De fiecare dată când vă mutați într-o casă, aduceți spiritele morților cu voi.” a spus Poulsen. „Se întâmplă lucruri ciudate atunci când mă mut într-o casă nouă…este foarte straniu.”
Servant of the Mind va fi lansat pe data de 3 decembrie iar acum este disponibil pentru precomandă ăn numeroase formate. Precomandă AICI.
Rockshots Records along with Rubicon Music (Japan) are proud to release the debut album „Unchained” from Helsinki, Finland’s Thy Row, which is helmed by Metal De Facto and Everfrost vocalist Mikael Salo.
For its release day, the band is sharing a new lyric video for the album’s title track, which can be viewed and heard at the following link:
“Unchained is dedicated to the memory of Alexi Laiho. We didn’t know it at first, but as the song became to be werealized that it’s really something Alexi may have jammed with his guitar. In the early stage of this song, we didn’t really know what to do with the chorus, but after Mikael joined the band, the song got its final form with a really epic chorus.”
Founded in 2017, Thy Row made their first entry on the Finnish scene with their 2019 independently released self-titled EP. The record’s lead single „The Round” reached over 110K streams on Spotify and added to the EP’s overall praise that gave the group the opportunity to tour Japan in 2019 with Beast In Black and Swallow The Sun.
Ready to follow up the success of that EP, Thy Row‘s first full-length offers up a fresh mix of the finest heavy metal with modern hard rock that every metalhead can bang their heads to. With ten tracks plus a bonus cover of X Japan’s „Blue Blood” for its Japanese release, there are lots of great melodies spiced up with shakin’ riffs that are sure to encourage fans to turn up their stereo knobs all the way to eleven and enjoy.
“Our fans have waited for this album since we released our EP. We showed everyone that we are a force to be reckoned with and this record is going to prove that to everyone.” comments bassist Juho Jokimies.
„Unchained” features guest artists Ben Varon (Oceanhoarse, ex-Amoral), Ilja Jalkanen (Raskasta Joulua, Kiuas), and Teemu Mäntysaari (Wintersun, Smackbound) plus was mixed by Jussi Kraft (Starkraft Studio) and partly by Nino Laurenne (Sonic Pump Studios). Mastering was handled by Grammy-nominated Svante Forsbäck of Chartmakers Mastering (Rammstein, Volbeat).
The story behind the record is the telling of Thy Row becoming a band and the tale of their collective brotherhood as they grow and learn from one another. Many of the tracks deal with personal matters from each member.
„Creating this album was a long and a hard process, but it was also a road we wanted to walk to be able to present this music to the people. With a guitar case in hand, not knowing each other originally, we became friends and we made this album with pure innocent passion and love for the music. Every song, every story is connected to our lives and our friendship, and we hold this piece very close to our hearts! Each one of us gave our best and more, developing as musicians and people in the process. None of us wanted to compromise in any area, and that made the creation process extremely long and difficult. However, we feel that our debut album is a victory of not giving up, supporting your team members when the going gets tough, and crossing the finishing line with pride and determination. The story, the sound and the process are the epitome of our lives, thoughts and experiences from those times we were making this album, and we hope that people will enjoy this ride we have to offer!”
Recommended for fans of The Scorpions, Megadeth and Queen, Thy Row‘s „Unchained” is available as of Friday, September 24th via Rockshots Records / Rubicon Music (Japan) at the following links:
Track Listing: 1. Road Goes On 2. The Round ft. Teemu Mäntysaari 3. Unchained 4. Horizons 5. Hidebound ft. Ben Varon & Ilja Jalkanen 6. Just Fine 7. Down On My Knees ft. Ben Varon 8. The Downfall, Part 1: Killing All Inside 9. The Downfall, Part 2: Beyond Reason 10. The Downfall, Part 3: Fragments Of Memory 11. Blue Blood (X Japan Cover) *Japanese Bonus Track
Album Credits (music, cover/art, production) All songs arranged by Thy Row Producer on tracks 1, 3, 4, 7, 10, 11: Ville Vase Producer on tracks 2, 5, 6, 8, 9: Sami Inkiläinen Vocal producer: Jussi Kraft Guitar solo producer: Ben Varon Recording engineers: Jussi Kraft, Ville Vase, Sami Inkiläinen, Mikael Salo, Jarno Hänninen Bass and drums recorded at D-Studio Mixing: Jussi Kraft, Nino Laurenne Mastering: Svante Forsbäck (Chartmakers Mastering) Synth arrangement/programming: Ville Vase, Jussi Kraft, Sauli Aalto Additional guitars: Ben Varon, Jussi Kraft, Teemu Mäntysaari Additional vocals: Ilja Jalkanen, Nino Laurenne Bass on tracks 2, 5, 6: Lauri Hämäläinen Cover artwork illustration: Tony Kaikkonen Cover artwork graphic design: Ville Vase Booklet layout: Jarmo Paabo, Juho Jokimies Band photos: Sanna KaesmaeThy Row are: Mikael Salo – Vocals Jussi Laulainen – Guitar Ville Vase – Guitar Juho Jokimies – Bass Teemu “Snake” Laitinen Drums
Prima oară a aparut o știre despre filmul The Electrical Life Of Louis Wain care îi are în rolurile principale pe Claire Foy și Benedict Cumberbatch. Apoi a apărut un afiș, urmat de știri și diverse filmulețe care prezenta actorii din rolurile secundare precum Taika Waititi și multi alții. Acum casa de producție a venit în sfarșit cu un trailer….
Având loc între sfârșitul anilor 1800 și 1930, povestea urmărește viața artisului Wain (Cumberbatch) în calatoria sa de a-și susține familia și în cele din urma se îndragostește. Toate acestea în timp ce surprinde natura „ridicolă, înspăimantătoare și curajoas” a pisicilor și a lumii lor.
Viața lui a inclus indragostirea de guvernanta familiei, Emily Richardson (Foy) și părți întunecate pe care le avea din cauza dorinței de a debloca misterele „electrice” ale existenței afectate de sănătate și finanțe.
Will Sharpe, binecunoscut pentru filmul „Flowers„, a regizat și a scris scenariul împreună cu Simon Stephenson pe baza poveștii reale. Distribuția i include pe Waititi, Olivia Colman (povestitoarea), Richard Ayoade, Aimee Lou Wood,Nick Cave, Toby Jones și Sophia di Martino de Loki.
Lansarea va avea loc în cinematografele din SUA pe data de 22 octombrie și va fi disponibil pe Amazon Prime Video prin StudioCanal la începutul anului viitor.
Mars And Daemons, inițial un proiect solo al lui Marius Andrei Dima, la care s-au alăturat și alți muzicieni, prezintă prima lansare ca o formație completă.
„Sensory Overload – 2021” este prima piesă dintr-o serie de înregistrări multiple din studio care va fi lansată și însoțită de un videoclip live de la repetiții care urmează să fielansat pe 21 Septembrie 2021. Mars And Daemons este Marius Andrei Dima la synth-uri /programare, Claudia Pirvu la synth-uri / pad-uri / ambient, Vlad Casian la tobe / percuție, Laur „Cheia Do” Cățoiu la bas și Alex Mitroi, cel mai nou membru la chitară. Alex Ciceu, de asemenea la chitară, este în prezent în pauză, dar rămâne membru al formației.
Melodic Death-Metal act MORDKAUL proudly present the music video for „Lack Of Comprehension”.
„30 years ago, the classic album Human of the legendary band Death was released. Human had a major impact on future melodic extreme metal bands. With their own version of Lack Of Comprehension, Mordkaul bring tribute to Death, Human and Chuck Shuldiner (RIP).”
Jan Rammeloo – Bass (Bliksem, Diablo Blvd, Furia, Your Highness)
Tony Van den Eynde – Drums (Leng Tch’e)
A dark and evil mood, an infernal drive, and incendiary vocals on top is how MORDKAUL like to forge their killer songs.The members of this Belgium based band share a mutual passion for melodic death metal, and with the splitting up of their former bands Diablo Blvd and Hell City, they finalized the tracks Tim Bekaert started writing a few years back.
In May 2020, MORDKAUL’s debut album Dress Code: Blood was recorded by Tommy Goffin (ex-Hell City) vocals, Tim Bekaert (ex-Diablo Blvd, ex-A Brand), Vincent Noben (ex-Hell City) guitars and Adrian Erlandsson (At The Gates, The Haunted,…) drums. Mixing and mastering is done by Dan Swano. Soon after, Jan Rammeloo (ex-Bliksem, Furia, Your Highness) and Tony Van den Eynde (ex-Leng Tch’e) joined forces.
Dress Code: Blood is out via Wormholedeath worldwide.
Deși se dorește să se promoveze acest asprect despre Halloween Kills, ca fiind „final” trailer, se știe doar că, la fel ca și stalkerul ucigaș Michael Myers,promo-ul unui film, rareori moare înainte de lansarea acestuia. Toruși arunca o privire mai jos.
Următorul film de dupa Halloween facut în 2018 (care i-a adus înapoi pe Amie Lee Curtis și Laurie Strode pentru a se bate cu bătrânul nemesis), tonul noului film, găsește orașul Haddonfield reacționând la știrea că Michael a supraviețuit…DIN NOU…tuturor încercărilor de a fi ucis.
Acum, în timp ce taie (sparge, înjunghie, distruge, zdrobește) o cale prin oraș, până la vechea casă a familiei sale, Laurie, familia sa și alți supraviețuitori a haosului provocat de Myers, sunt gata să abordeze în mod decisiv situația, odată pentru totdeauna.
Ce se va întâmpla cu ei? Ei bine nu degeaba, dar Halloween Ends are mai mult de un an până la lansare, așa că speranțele lor nu sunt prea mari.
Printre personajele care revin in franciza (in afara de Laurie), se numara si Lonnie Elam (interpretat aici de Robert Longstreet), Tommy Doyle (Anthony Michael Hall), Lindsey Wallace în rolul lui Kyle Richards și Marion Chambers (Nancy Stephens).
Halloween Kills va ajunge în cinematografele din Marea Britanie pe 15 octombrie. Vedem pe când și în România.
Bucureștenii de la trupa Orkidau lansat videoclipul pentru single-ul Little Wonder. Artiștii au postat clipul pe rețelele de socializare însoțit de următorul mesaj.
ORKID, trioul de shoegazeri nervoși din București, își definesc stilul ca fiind post-traumatic blues. Pentru ei este definitorie afecțiunea și respectul pentru balene, orci și tot felul de alte bestii marine, teresetre și extraterestre.
Având infleunțe diverse, de la punk la post-rock și de la blues la prog sau chiar muzică academică, Orkid au lansat primul lor LP – Standing Still in the Dark – în octombrie 2016, urmat de single-ul Beasts Apart în decembrie 2017, apoi de EP-ul (soundtrack) Suruaika în aprilie 2018 și în sfârșit single-ul Daily Extinction prima colaborare cu Adrian Despot ca producător, la VdV Music Studio.
EP-ul Deraiat este primul lor material în limba română și produsul care cimentează relația pe care trio–ul o are cu Adrian Despot, Sorin Pupe Tănase și VdV Music Studio, Orkid găsindu-și mood-ul și sound-ul ideal în această formulă de studio. Alături de cei doi, Orkid va lansa al 4-lea material discografic, LP-ul In the Light We Are Safe.
În cei 5 ani de existență au susținut peste 100 de concerte, au cântat în deschiderea unor formații care le-au marcat existența încă de mici: Mogwai (Scoția), Death in Vegas (Anglia), Mono (Japonia), The Underground Youth (Anglia), dar și a celor mai populare formații autohtone – Vița de Vie, Șuie Paparude, Coma, Emil etc. Au apărut într-un show televizat la TVR1 – Starea Nației, 2019 – și în zeci de emisiuni radio – Radio Guerrilla, Tananana, Gold FM, Rock FM etc.Pentru că doi dintre orci vin din zona producțiilor vizuale, Vlad este de formare scenarist și regizor de film, iar Radu este animator și artist grafic, Orkid este un produs cinematic, care pune accentul și pe vizualuri animate, ilustrație și design.
Trupa hardcore Rock n Ghena, a lansat pe data de 18 septembrie un nou videoclip pentru un nou single intitulat „20 Years (United)”
Am dorit ca acest clip sa marcheze 20 de ani de Rock n Ghena dar in acelasi timp sa fie ceva mai special, drept urmare am dorit sa apara figuri emblematice din scena underground romaneasca, cat si prieteni apropiati care pentru noi inseamna mult. Pe langa pasiunea pentru ceea ce facem suntem inca aici datorita multora dintre voi ! Familii, prieteni, fani, ascultatori, trupe si organizatori. Suportul vostru neconditionat ne-a facut si ne face sa mergem mai departe indiferent de trecerea anilor sau corvoadele sociale din vietile fiecaruia. Multumim tuturor celor care au facut parte pana acum din necontenitul si incapatanatul nostru vis de a exista. Existam si cantam cu si din suflet. Rock n Ghena este și va ramane o stare de spirit ! Va iubim neconditionat !! Hardcore for LIFE !
Zilele astea, „am baut la tutun toate noaptea si stam si ma gandeam„. La ce crezi ca ma gandeam? Ma gandeam sa ii abordez pe baietii astia de la Negative Core Project sa vad ce mai fac ei „ashea”, mai in timpul liber, mai in „veatza”, mai la repetitii si uite asa am pus-o de un interviu nou by #ContemporaryEstablishment.
Trupa Negative Core Project a fost fondata in anul 2011 si desi a avut parte de schimbari, atat de stil cat si de membri, grupul prospera in fiecare an si incearca sa se autodepaseasca.
In 2015 Negative Core Project si-a autodenumit stilul muzical ca fiind „Gangsta Rock”, incercand nu numai sa aduca atitudine ci si versuri care „iti pun pe tava realitatea” tulburatoare a individului modern si frustrat.
Trupa a avut turnee concerte alaturi de trupe precum Napalm Death (2011 – Wings Club), Brujeria (2012 – Silver Church) și Voal of Maya (2013 – Fabrica) si au ajuns in semifinalele „Wacken Open Air Metal Battle” din București, în 2013.
Hai sa vedem acum ce mai spun bajetii.
Contemporary-Establishment: Salutare!
CE: In primul rand as vrea sa va intreb …clasica…ce a mai facut Negative CORE Project in ultimul timp, la ce a mai lucrat, ce s-a mai schimbat in bula voastra muzicala si nu numai?
FLip : Sa traiasca toata miscarea ! NCP a trecut printr-o metamorfoza care tine atat de compozitie cat si de componenta. Si pe cat sunt de dureroase despartirile de oameni cu care ai trecut ani de zile prin faze – unele marfa, altele naspa – pe atat de revigorant este sa descoperi oameni noi, cu setea in ei si dornici sa isi rupa capu’ alaturi de tine. Astfel, dupa despartirea de Tudor, Alexei si Mishan am incercat o noua formula cu Calin NICOULAU si Cristi TRIFU, ambii membrii in Apa Simbetii si ambii foarte tehnici. Problema a survenit la tobe si salvarea a venit de la Nunu Racris, care a mai dat cu noi si cu care am lansat Silence is Betrayal in 2015 si care ne-a lasat sa fierbem niste zile pana ne-a dezvaluit personajul pe care avea sa ni-l recomande ; nimeni altul decat Nicholas BUTACU, omulet pe care il stiu de cand mergeam la scoala de rock unde Nunu preda tobe. Atunci era un copilas super simpatic si cuminte. A ramas la fel de super simpatic si cuminte, in schimb am descoperit in el un adolescent de 14 ani cu o sete si o dorinta de a da in tobe care pur si simplu ne-a dat un capac peste ceafa. Il stiti de la trupa Blana Bomba unde activeaza de ceva timp, o trupa de pustani fenomen. Este impresionant sa il vezi si sa il auzi, mai ales atunci cand se desfasoara pe masuri nu tocmai la indemana pentru toti sau ii vezi mutra transformata cand simte un ritm care il misca la suflet. Dincolo de orice caterinca mie mi se pare impresionant ca s-a alaturat unui grup recunoscut pentru abuzuri muzicale si nu numai si ca pare ca apartine dintotdeauna in spatele tobelor NCP.
Pe plan muzical am lansat The Perky Pat EP anul trecut, cu niste piese pe care am lucrat exclusiv cu Mihai in perioada in care am fost singurii ramasi in proiect si un single pe nume LUCIU, pe o compozitie muzicala care dateaza mult din trecut. I-am tras clip in casa in care s-a stat si s-a compus mare parte din viitorul album, intr-un loc numit Malu Vanat. Acolo s-a intamplat si o nebunie, la modu’ in care Mihai timp de 8 zile a stat si compus singur cam 8 bucati de instrumental dupa ce i-a coborat inspiratia din podul capului. Am stat pur si simplu ca niste sateliti in jurul lui, aproband sau nu fiecare pasaj pe care il varsa si asistand la o desfranare muzicala. Nacho Friend este primul demo de pe material, il gasiti usor pe canalul nostru de YouTube cu specificatia ca nu ala e soundul final ci doar rezultatul ardorii de a scoate ceva nou. Momentan reluam niste pasaje, urmeaza interventii de la Calin si CrisT dar si corectii si reinterpretari de tobe de la Nicholas.
Mihai: Multa compozitie, variante de mixuri, un du-te-vino constant intre mine si Pilif. Cred ca ultimele compozitii duc mai departe o directie luata inca de pe vremea Silence is Betrayal, definitivata intrucatva si peThe Perky Pat EP.
Calin: Fiind nou-venit in trupa, timpul a fost ocupat cu multe repetitii pentru primul concert in formula noua din cadrul concursului de la Posada Rock Festival din acest an.
CE: Cum reuseste Negative CORE Project sa reziste si sa treaca prin „minunata” panemie?
FLip: Bro, la noi a fost cu dus si-ntors ! Ma refer la faptul ca atunci cand a inceput pandemia ne-am bucurat ca ne-am reunit cu vechea formula, apoi ne-am bosumflat cand s-a spart gasca iar in cele din urma – post valul 3, ne-am bucurat si entuziasmat din nou cand am gasit membrii noi. De rezistat cred ca va rezista atata timp cat exista interes si ma bucur ca il am constant pe Mihai alaturi si ne dam suturi in cur unul altuia ca sa facem tot posibilul sa tinem proiectul in miscare. Am trecut prin perioade mult mai triste inainte de pandemie asa ca treaba asta ne-a permis sa ne imbolnavim si mai mult la cap si sa venim cu ceva fresh si neabordat de noi. Ma refer si la lirica dar si la instrumentale.
CrisT: Muzica uneste oamenii. Cu totii tindem catre evolutie constanta.
Mihai: Apa trece, pietrele raman… Ne-a dat-o oarecum la gioale, dar asta e valabil pentru toate trupele, mici, mari sau enorme, deci nu o luam personal.
Calin: Fiind nou-venit in trupa, timpul a fost ocupat cu multe repetitii pentru primul concert in formula noua din cadrul concursului de la Posada Rock Festival din acest an.
Acum as vrea sa trecem la lucruri „mult mai putin serioase”!
CE: Ce anume v-a determinat sa abordati stilul asta de muzica? V-ati gandit la treaba asta s-au pur si simplu a fost coincidenta si o repercursiune a muzicii ascultate de voi?
FLip: Din perspectiva mea e destul de simplu: am scris pe ceea ce am primit de la compozitor/i cu conditita sa-mi placa ce aud. Daca la inceputul „carierei” mele ascultam o groaza de metale, lucrul asta s-a schimbat pe masura ce s-au dus anii. Cred ca muzica NCP e mai mult o repercusiune a ceea ce traim decat a ceea ce ascultam. Chiar am dezbatut subiectul asta acum ceva vreme, in ideea in care eram intrebat de muzica locala din Munich, unde rezidez momentan. Si ziceam ca astia sunt mai putin suparati si o ard ceva mai melodios decat in tari ca Romania. Concluzia a fost ca noi suntem crescuti in conditii socio-politice mai mizere si traim faze care scot raul din noi si ne fac ceva mai agresivi, cel putin muzical. Poate nici eu nu am cautat destul sau nu am ascultat ce trebuie inca de la nemti, dar asta a fost concluzia dupa primii doi ani aici.
Mihai: Dupa cele punctate de baieti, nu mai am de adaugat mare lucru, decat ca dam greu si apasat, uneori complex si psihedelic. Muzica noastra (in general) e o distilare de emotii, trairi si stiluri de la multi oameni cu angoase si viziuni diferite, deci ai putea spune ca avem mai degraba un stil eterogen.
Calin: Pentru mine cel mai important lucru este energia muzicii. Vreau sa ma agit pe scena pana imi rup capul, sa fiu aproape de oameni si sa ne simtim toti bine. Muzica NCP cred ca intruchipeaza cel mai bine chestiile astea: cand e de dat, dam de nu poti duce.
FLip: Depinde de ce vreau sa transmit. Au fost cazuri pe piese cum ar fi „Come with me if you want to live” sau „Borg” sau tot ce tine de The Perky Pat EP unde am apelat la scrieri si filme SF pentru ca asta era scopul de la care am pornit. Dar au fost alese intentionat pentru ca simteam mesajul si cautam sa il transmit prin filtrul meu. Pe ultimul album am trecut un prag destul de personal, poate si din cauza ca am trecut si trec prin faze mai grele. Bine, in afara de Nacho Friend n-aveti de unde sa stiti care e faza insa abia astept sa iasa la iveala piesele noi. Discutam cu O.N. zilele trecute de faptul ca ai impresia ca liricist ca ceea ce pui pe hartie te exorcizeaza si undeva in subconstient te astepti sa te si vindece. Dar e o impresie falsa care nu iti permite decat sa te exprimi – in unele cazuri sa te joci si sa experimentezi. Eu pe materialul asta am cautat sinceritatea simturilor in momente in care imi venea sa ma dau cu capu’ de pereti si vrand-nevrand am scris prin ceea ce am trecut in ultimii ani. Ca e bine sau nu, ca puteam sa abordez teme mai in trend sau care stiu ca misca publicul…sunt chestii care nici nu m-au interesat si atata timp cat am (si) validarea colegilor de trupa, alles gut cum zice neamtu’.
Mihai: Viata (la nivel personal si general), umanitatea si inumanitatea, zeitgeist-ul, diverse SF-uri, substante, texturi si impresii. Cand compun, de multe ori ma trezesc ca ideile cele mai bune si cele care chiar trec de diferitele etape de triere/sortare sunt chiar acelea care vin spontan, de undeva din maruntaiele subconstientului. Sigur, sunt si idei muzicale care cer o atentie si o constientizare mai sporite, ca niste pietre ce trebuie slefuite pentru a capata forma dorita (de obicei vreo arma primitiva tip topor/cutit), dar in general, cam 75% din ce se aude pe materialul finit e pur instinct muzical, si de multe ori chiar id pur.
CE: Descrieti in patru cuvinte stilul muzical Negative Core Project.
CE: Unde incepe si unde se termina procesul de creatie a unei piese (a unui album) – descrieti putin procesul.
FLip: Pana acum am lucrat fie cu un calup de instrumentale fie piece-a-piece. Treaba a cam fost la fel in ambele cazuri, pentru mine totul tine de starea pe care o primesc. Poa’ sa porneasca de la o ascultare obsesiva pana cand stiu ce vreau sa scriu sau de la o idee preluata cum a fost cazul „Borg” sau a pieselor de pe The Perky Pat EP. Daca scriu de capu’ meu, treaba e oabla ca nu am un soi de program pentru asta. E un fifti-fifti intre inspiratie de la subconstient cu determinare, perseverenta si dorinta de a ramane pe un feeling si o directie. Incerc in primul rand sa simt in maduva fiecare pasaj si caut starea pe care o primesc. Ce iese din pix sau tastatura doar Bunutzu’ stie cum se intampla si ma refer la cum se leaga cuvintele. Ideea e sa imi placa si sa mi se pare mie ca e ceva ce corespunde cu intentia primara. De ceva timp am renuntat sa caut rima, cateodata mi se pare obositor si inutil; cred ca lipsa rimei ajunge sa faca parte din stilul meu de a compune. Pasul 2 dupa ce termin un text e sa i-l trimit lui Mihai ca sa stiu sigur ca mai e cineva care e de acord cu ce am scris. Ma ajuta mult sa am parerea lui dar nu e ceva ce ma opreste daca sunt absolut convins de o strofa pe care el de exemplu nu o gusta sau ar vrea sa o modific. Sunt si cazuri in care ceilalti sunt ok cu ce am scris dar eu nu sunt convins de text; Luciu a trecut prin procesul asta si textul a ajuns pe la versiunea 3, prima fiind in engleza. E un fenomen rar dar ideea e ca de obicei stau jos si scriu pana termin toata piesa. Mi se pare ca daca ma rup din proces se schimba flow-ul si simtamantul asa ca raman pe loc.
Atunci cand bag texte inspirate din alte scrieri sau filme imi scriu fie niste punch line-uri, fie ma gandesc cum sa fac sa sune placut urechii mele fraze, propozitii sau imagini din materialul respectiv. BORG are, de exemplu bucati din strofe care sunt preluate ca atare (resistance is futile, names become numbers, the needs of many….) si nu mai zic de Hybris sau Bleekmen.
Mihai: Pana acum, intotdeauna am stiut ca va urma un alt album dupa cel prezent. Cand eram in turneu pentru Spread the Disease, cantam piese ce aveau sa apara pe SiB, iar in timp ce cantam si promovam SiB, aveam deja vreo doua piese de pe The Perky Patt EP. Deci, cumva, procesul de creatie al unui album incepea inainte sa ne punem neaparat problema ca “ne apucam de un album nou”. Exceptie: noile piese, scrise in 2020, au fost compuse toate cam in aceeasi saptamana, doar cu cateva riffuri ceva mai vechi. De data asta chiar a fost o situatie “hai sa facem un album nou”.
CE: Cu cine a-ti dori sa colaborati pe viitoare piese, albume?
FLip: cu Vladila de la Avoid Humanity si Dmitri de la Valak. Si poate cu Irina Rimes daca are timp zilele astea.
Mihai: Avoid Humanity si Valak, Regyna si ON, Bruja
CE: Care este trupa preferata (cea mai mare) cu care a-ti vrea sa cantati/ sa le deschideti show-ul (whatever nu conteaza).
FLip: Meshuggah #sestie. Si Slipknot e pe lista noastra realista, dar ramanem disponibili si pentru Gojira sau Jinjer cand vor mai trece Adevarul e ca sunt multe trupe cu care am vrea sa impartim spatiu de cantare si cred ca o sa depinda mult de cum se va afisa NCP in urmatoarea perioada. Suntem apti de desfasurare si debandada si se lucreaza intens la un setlist marfa de concerte.
Mihai: MESHUGGAH si Nile, Slipknot, Sepultura, si Trooper (dar doar daca vor sa mai deschida o data pt noi ca la REF 2015 😛 ).
CrisT: clar Meshuggah, chiar si Car Bomb pe langa cele enumerate de Flip
Calin: Pentru mine este Nile, desi cred ca mi s-ar spaghetifica mainile de emotie in prezenta unor muzicieni atat de desavarsiti.
Nicholas: Animals As Leaders.
CE: Care este cel mai useless talent pe care il aveti? :-))
FLip: Stiu sa fac avioane din hartie cu coada tip randunica O_o
Mihai: Dungeon Master (both ways).
Calin: Sa ma trezesc dimineata cu un minut inainte sa sune alarma de la telefon.
Nicholas: Sa arunc sticla si sa pice in picioare.
CE: Daca nu ar fi muzica, ar fi?
FLip: trist, greu, sex&tripuri / deranj la cap, excese si tertipuri
CrisT: H A O S, depresie masiva.
Mihai: Nu am atata imaginatie…
Calin: Prea liniste
CE: Care este cel mai smecher loc din punctul vostru de vedere unde ati cantat, sau care a fost cel mai smecher concert pe care l-ati avut?
FLip: cel mai marfa concert pentru mine au fost trei : B’estFest 2013 + REF 2013 si lansarea NCP din Fabrica in 2015 si cel mai misto loc in materie de sunet a fost in Iasi, nu mai stiu anul sau numele bodegii dar a fost epic de marfa sunetul de scena. Se auzea cristal tot, oriunde paseam.
Mihai: Question Mark, ziua lu’ Nastase (sa fi fost 2018 oare?), concert special NCP/Defunct. Vibe ca in noaptea aia nu am mai simtit niciodata.
CrisT: Fiecare concert este destul de unic, deci am avut parte de multe momente misto.
Nicholas: Cel mai smecher concert al meu a fost la RockStadt in 2018 cu Blana Bomba.
Calin: Pentru mine au fost multe concerte reusite, mi-ar fi greu sa aleg unul singur. Prefer locurile mai mici unde publicul este aproape si interactiunea este sincera si deschisa. Am cantat in diverse localuri din tara: Kalos Pub din Braila, Hardward Pub in Cluj-Napoca sau Underground Pub in Buzau, locuri unde reactia multimii a fost coplesitoare. Oamenii isi doresc muzica asta si isi doresc mai multe concerte.
CE: Ce parere aveti de toata treaba cu internetul si muzica si cum credeti ca impacteaza acesta artistii (cateva aspecte pozitive/negative – si si -nu conteaza)
FLip: Mi se pare si marfa si nasol. Daca privesc treaba ca un consumator e marfa rau ca ai de unde alege muzica de pe orice platforma, in forme variate. Imi aduc aminte cat scotoceam prin buzunare cand eram pustan sa cumpar caseta sau CD-ul X ca pe net dura o zi pana scoteam un mp3. Din punct de vedere trupa e dubios ca trebuie sa inveti sa iti distribui muzica, ca trebuie sa apelezi la cineva sa o faca daca nu ai timp de investit in asta, ca parca e efortul mai mare. Dar e marfa ca ai nenumarate optiuni si feluri de a prezenta treaba. Nu am trait niciodata din ceea ce am dat asa ca nu am opinii vis-a-vis de castiguri sau mii de vizualizari. Faza e ca ne vom pune si noi cu pumnu’ pe promovare sa fie macar ceva decent facut pentru proiectul nostru.
CrisT: Toata treaba cu internetul consta in perseverenta. In ziua de azi, in opinia mea, pot exista n trupe tehnice/grele/etc si chiar foarte bine procesate si organizate, dar care prefera sa nu scoata capul la lumina decat dupa ce se implinesc pe ei insisi ca si artisti. Cel putin cred ca asa functioneaza si scena de underground romaneasca. Din momentul in care pasiunea mai creste un nivel, creste si nevoia unui feedback din partea publicului (aprecieri, critici, urmaritori, cumparatori de materiale/merch). Dezavantajele sunt preponderent constituite din lipsa unor hub-uri care sa sustina masiv trupele mai putin mainstream.
Mihai: Transforma muzica in mcdonalds. Nu mai e ceva ce asculti activ, ci ceva ce auzi pasiv – un zgomot de fond constant care ar putea fi orice, in cluburi, la radio, la petreceri si gratare. Urasc Spotify si urasc ca din ce in ce mai putina lume asculta activ. Cultura muzicala e la pamant, in special in metal – instrumentistii nu mai studiaza, teoria este deja ezoterism muzical, iar asta se vede compozitional. De la un punct incolo, tehnologia ne tampeste, dar mai e si educatia fiecaruia implicata aici… In rest (a mai ramas ceva?), toate bune – ajungem mai usor la cine ne cauta.
Calin: Privind in ansamblu, mi se un lucru bun. Nu cred ca a fost vreodata mai usor sa inveti sa canti la un instrument, sa inregistrezi un album in dormitor si sa-l pui pe net unde poate fi ascultat de sute de oameni. Muzica imbogateste viata si imi place ca din ce in ce mai multi oameni pot face asta. In privinta artistilor cred ca impactul este net pozitiv: nu mai exista limitari geografice, din orice colt al planetei se poate asculta NCP la maxim in casti.
CE: Care este cel mai nasol rahat in care ati intrat pana acum? (care se poate da pe post ;-))
FLip: Pucarie, parnaie! In trupa asta s-a facut parnaie pe distractie!!
Mihai: Bataie cu garda si parnaie in alta tara. N-am scapat toti, dar din fericire ma numar printre cei scapati :)))
CE: Care este cel mai bun sfat care vi s-a oferit?
FLip: Sa ne ingrijim de cel mai slab element din trupa. La modul investit in studiu ca toata lumea sa cante bine si corect tot. Si in sfarsit simt ca se poate! Am fost sfatuiti si sa n-ajungem la pucarie, dar na ca asta a scapat!
Calin: Sa ies din zona de confort. De dragul progresului e important sa incercam lucruri noi din cand in cand, poate sa ascultam o trupa noua sau sa invatam o melodie noua la chitara.
Mihai: Sa ma calmez. Inca incerc sa il urmez.
CE: Daca ati putea sa schimbati ceva la domeniul muzical/in industria muzicala – care ar fi acel lucru.
FLip: Faza e sa stii sa dai din coate si sa faci tot ce tine de tine ca trupa sa dai ce-i mai bun la cantari si pe inregistrari. Restul oricum nu tine neaparat de tine, ca entitate. Chiar daca as vrea sa schimb ceva, nu e nici locul meu si nici in puterea mea neaparat. Da, uniti putem sa bla bla, ce vrei tu. Trebuie doar sa ai cu cine si pentru ce.
CrisT: Cred ca ar fi oamenii din public. Ii indemn sa iasa tot mai des la concerte, sa sustina scena locala, caci intr-un fel contribuie si ei la economia locala; fa bine pentru a-ti fi bine!
Mihai: As pune artistii talentati din nou pe primul loc, in locul magnatilor muzicali. As boicota Spotify, sau macar i-as face sa plateasca echitabil artistii. As readuce muzica (metalul) in prim plan la concerte, in locul circului vizual de lumini si efecte, costume si decor.
Calin: Eu as vrea sa vad mai multa seriozitate din partea oamenilor in ceea ce priveste studiul muzicii. Cred ca e important sa ascultam tot ce s-a facut, sa intelegem de ce ne place ce ne place si apoi sa inovam, sa ne punem propria amprenta asupra procesului de creatie.
CE: Aveti planuri pentru viitoare Materiale/Albume/Single-uri?
FLip: Scoatem incetucu’ single peste single dupa ce termin si eu de tras lirica pe restul pieselor. Momentan sunt minim 9 bucati, 4 scrise si trase dar mai au Faraonu’ (Mihai) de modificat chestii si Calin de tras ceva solo-uri. Da daa, bagam solo-uri, ce sa vezi ?! Si Nicholas are de parcurs niste bucati si de modificat. Apoi mix si master finale si speram (sa ne-ajute Bunutzu’ !, pac-pac : bat in lemn) ca din ianuarie sa incepem sa dam pe tava bucata cu bucata. Avem un clip filmat pentru Doppelganger (piesa noua) care o sa iasa pe interval cu prima ocazie si planuri pentru inca cel putin doua clipuri. Pentru prima oara am reusit sa ne facem un plan cat de cat si sper sa ne incadram in termeni si timp.
Mihai: Da, multe. Albumul in lucru o sa sune de o va bronzati la boxe.
CE: Ce aveti sa le transmiteti fanilor Negative CORE Project?
FLip: Venim peste voi fara frica si fara retineri ! Am copt ceva fresh pe teava si abia asteptam sa dam tot albumu’ nou pe internet si pe scene. Hold your pussies ! Multam de interviu si sprijin de-a lungul anilor, Contemporary-Establishment! Pwp la cafeluta !
CrisT: GrijE la cap! Noul album vine cu o inertie mare si va garantam ca nu veti putea numara corect! 😉
Mihai: We’re back maddafackaz!
Calin: Sa se tina bine pentru ca noul album o sa loveasca tare de tot.