Legendara trupă suedeză de melodic death metal, Amon Amarth s-a întors cu o melodie nouă, „Put Your Back Into the Oar”, însoțită și de un videoclip.
În timp ce fanii așteaptă cu nerăbdare albumul ce îl precedă pe Berserker din 2019, „Put Your Back Into the Oar” te va face să treci în headbanger mode. Este piesa perfectă de cântat la un festival cu 50.000 – 100.000 de oameni în public.
„Am fost cuminți în ultimii doi ani, dar am fost acasă, în suedia, muncind din greu în culise.” au început cei de la Amon Amarth, într-o declarație de presă.
Ei au continuat: „S-au spus multe lucruri despre fanii care vin la concertele noastre, care pentru a se distra, făceau ‘epic Viking row.‘ Ei bine, ne-am gândit că este o idee bună să scriem o melodie despre asta. Asta este pentru voi, fanii noștri, oriunde v-ați afla și Odin să vă ghideze în timp ce vâsliți către destinul vostru în mari neexplorate! Bucurați-va de melodie și videoclip, în timp ce noi continuăm să lucrăm la noul nostru album. Abi așteptăm să vă vedem, cât de curând.”
Videoclipul pentru „Put Your Back Into the Oar” a fost filmat în Anglia pe parcursul a două zile, fiind produs de Twin V și regizat de Ryan MackFall la Crashburn Media. Înregistrarea a avut loc în 2021 la Fascination Street cu producătorul Jens Bogren, iar cântecul a fost lansat acum prin intermediul propriei case de discuri Amon Amarth, Victorious Music.
Arenele Romane, București Str. Cutitul de Argint, Parcul Carol I
luni, 25 iulie, ora 19:00
Sabatoncanta pe 25 iulie la Arenele Romane din Bucuresti in cadrul turneului „The Tour to End All Tours” care trece si prin Romania!
Evenimentul va respecta toate normele in vigoare la data desfasurarii acestuia.
Biletele se gasesc in format electronic pe www.iabilet.ro si in magazinele Flanco, Metrou Unirii 1, Muzica, IQ BOX, Uman si pe terminalele Selfpay. Online, puteti plati cu cardul, Paypal, carduri de tichete culturale Sodexo, pe factura la Vodafone sau Orange sau ramburs prin Fan Courier oriunde in tara.
– VIP (cu loc) – 239 lei in presale si 260 la intrare – Teren (fara loc, in fata scenei) – 179 in presale si 200 la intrare – Acces General (cu loc) – 139 lei in presale si 150 lei la intrare
Perioada earlybird este limitata la primele 200 de bilete din fiecare categorie
Pentru biletele „cu loc” accesul se face doar prin parc prin lateralele arenei. Pentru biletele de pe Teren accesul se face pe la portile de jos din parc ale Arenelor Romane. Biletele ofera participantilor acces doar in categoriile in care si-au cumparat bilet. La pretul tuturor biletelor comandate in earlybird si presale se adauga comisionul de emitere bilet de 10 lei.
Muzica spune povești, indiferent de gen. Ar putea fi o poveste amuzantă, o poveste prostească, o poveste ciudată dar muzica poate spune și povești terifiante. Există zeci, dacî nu sute sau mii, de cântece care spun povești tulburătoare, inclusiv unele ce implică, crime, traume personale sau stalkeri ciudați.
Alții evidențiază impactul tragediei și traumei personale sau tragedia unei pierderi și imposibilitatea de a trece peste.
“Hero of War” – Rise Against
“He said, Son, have you seen the world? Well, what would you say if I said that you could? Just carry this gun, you’ll even get paid, I said that sounds pretty good.”
Vocalistul Tim McIlrath a scris atât muzica, cât și versurile pentru “Hero of War” de la trupa punk rockRise Against. Cântecul începe cu un recrutor care îl convinge pe protagonist, să se înroleze în armată. Recrutorul face acest lucru, promițându-i tânărului că va vedea lumea și va avea multe aventuri.
Iluziile tânărului soldat, sunt rapid spulberate, iar când ucide o femeie care poartă un steag alb, devine total dezgustat, de sentimentul de patriotism.
McIlrath a declarat că versurile melodiei, au fost inspirate de trupele armate din lumea întreaga, care rămân dislocate pentru a-și proteja țările. El a mai spus că mesajul cântecului trebuie să fie întotdeauna, că nu există suficientă asistență, pentru soldații care se întorc din luptă, într-o stare de dezamăgire psihică și fizică extremă.
“Youth of the Nation” – P.O.D.
“Last day of the rest of my life I wish I would’ve known ‘Cause I didn’t kiss my mama goodbye”
Pe 5 martie 2001, trupa americană de nu metal creștin, P.O.D.era în drum spre o sesiune de înregistrări în California, când au ramas blocați în trafic. Ei au aflat mai târziu, că blocajul a fost cauzat de un incident ce implica, împușcături la liceul Santana, în timpul caruia Charles Andrew Williams, în vârstă de 15 ani, a împușcat mortal doi elevi și a rănit alți treispezece.
Cand și-au început în sfârșit sesiunea de înregistrări, s-a născut piesa “Youth of the Nation”.
Cântecul spune povestea a trei adolescenți, care fac parte din aceste tragedii. De asemenea șiincidentul de la Columbine din 1999 servește ca inspirație pentru unele dintre versuri.
“Daddy” – Korn
“Mother, please forgive me I just had to get out all my pain and suffering Now that I am done Remember I will always love you I’m your son”
Acestea sunt primele versuri ale sfâșietorei melodii “Daddy,” a trupei americane de nu-metal Korn. Se pare că solistul Jonathan Davis a scris versurile, inspirat de o situație în care un prieten de familie a fost molestat și nimeni nu l-a crezut.
Din cauza nunațelor versurilor, cei mai mulți fani ai trupei, au crezut că Davis a scris melodia, pentru că propriul său tată, l-a abuzat sexual, iar mama a refuzat să creadă acest lucru.
Există încă dispute în jurul piesei, deoarece, în timpul unui interviu mai vechi, Davis a comentat că a fost abuzat de o persoan careia nu i-a dat numele, și ambii săi parinți au refuzat să îl creadă, atunci când acesta le-a spus.
Într-un videoclip de pe Youtube, el a spus că abuzatorul era babysitterul lui. Dădaca a murit între timp.
“Kim” – Eminem
“Sit up front! (We can’t just leave Hailie alone! What if she wakes up?) We’ll be right back; well, I will: you’ll be in the trunk!”
Aceste linii sunt o parte tulburătoare a dezbaterii de 6 minute lansate de Eminem în 2000.
Încep cu Eminem cântând despre fiica lui și apoi aruncă ură asupra fostei soții, Kim. Eminem trece prin mai multe schimbări de dispoziție pe parcursul cântecului, și aproape devine isteric la un moment dat.
Eminem, Kim și Hailey sunt într-o mașină, în timp ce rapperul continuă să arunce înjurături asupra soției sale. Când ajung într-un loc mai retras, Eminem o sugrumă pe Kim și îi aruncă trupul neînsuflețit în portbagajul mașinii.
Deși acest lucru nu este real, ceea ce s-a întâmplat în viața reală, evidențiază tensiunea dintre Marshall Mathers și soția sa. De asemenea, evidențiază faptul că multe variante ale acestui tip de situație, apar zilnic în întrega lume, și prea des, cu consecințe tragice.
“Nebraska” – Bruce Springsteen
“I saw her standing on her front lawn, just twirling her baton Me and her went for a ride, sir, and ten innocent people died”
Aceste cuvinte sunt cântate de Bruce Springsteen, din pesrpectiva lui Charles Starkweather, în vârstă de 19 ani. Când Starkweather a întânlit-o pe Caril Ann Fugate, în vârstă de 14 ani, el omorâse deja un bărbat. Împreună, Starkweather și Fugate au mai ucis încă zece persoane în Nebraska, într-o perioadă de opti zile în anul 1958.
Springsteen a văzut filmul Badlands din 1973 și a fost inspirat de fata din film, care stă pe peluza din fața casei. Restul inspirației pentru cântec, a venit după ce Springsteen a cercetat crimele comise de Starkweather și Fugate.
Melodia a fost intitulată „Nebraska” și a fost inclusă pe albumul lui Springsteen din 1982, de asemenea intitulat Nebraska.
THE HUMAN TORNADO will be unleashing their new album „Love Is Démodé” this coming March via Rockshots Records and in preview to its release, the band is sharing their third single „What I’m Waiting For” with a new music video.
„It’s so easy calling someone crazy for talking to themselves in front of a mirror. This song was born from the madness distinguishing each one of us and from the eternal struggle between body and mind. It musically represents the swing of moods and the physical and psychological natural consequences of this inner challenge someone may have.” adds the band.
Offering a slab of smashing knock-out heavy groove rock, The Human Tornado‘s „Love Is Démodé” follows their 2016 debut record “Storm In A Ketchup” (Hidden Stone Records). Since their inception in 2014, the band has been making shockwaves out of their home country of Italy supporting touring bands such as Twelve Foot Ninja, Destrage, and Crazy Town.
The album was self-produced by The Human Tornado with mixing and mastering done by Marco Paradisi at Boat Studio. The album features ten hurricane tour de force tracks that will leave fans breathless and eager to set the track listing on repeat from beginning to end. The lyrical concept behind the album is love, one of the strongest feelings of deep affection. It has different aspects and it can be addressed to another person, an animal, or a passion. But, if it’s pure, this doesn’t matter. The band explains further: „For some years this feeling of love has been declining, going out of fashion. In fact, in our society finding people loving what they do is increasingly difficult and often image, power, success are the most important aspects of life. Moreover, these goals are more and more often achieved by means of questionable actions and negative feelings. In this album we want to express our idea of love in particular towards music, showing in every single song even the dark and negative sides coming from love in our life.”
„Love Is Démodé” will be available on March 11th via Rockshots Records and available for pre-order at https://bit.ly/THT_CD
Dreamland (Music Video) – https://youtu.be/5lsGrnkjGTo In additional news, The Human Tornado welcome new guitarist Gianmarco „Jam” Bognanni.
„Hello everybody! We’re proud to announce the entry into The Human Tornado family of the super talented Gianmarco „Jam” Bognanni. We take this opportunity to thank and greet Maximiliano „Max” Giglio who decided, for personal reasons, to leave the project. We wish him the best whatever the path he decides to take.”
Track Listing: 1. It’s Never Too Late (3:11) 2. Dreamland (3:19) 3. What I’m Waiting For (3:45) 4. The Iron King (3:12) 5. Great Unknown (3:53) 6. Last Embrace (4:06) 7. Free (4:05) 8. Kill! Kill! Kill! (3:26) 9. Compromise (3:31) 10. Black Mind Hole (5:28) Album Length: 38:03
Band Lineup: Roberto “Rob” Montanari – Vocals Simone “Goro” Gorini – Guitar Maximiliano -”Max” Giglio – Guitar Arash “Ash” Saboori – Bass Lorenzo “Law” Trentin – Drums
Album Credits: – All songs Written, Produced and Arranged by The Human Tornado – Recorded at Boat Studio, Calderara di Reno (BO) – Italy – Mixed and Mastered by Marco Paradisi at Boat Studio, Calderara di Reno (BO) – Italy – Design, Artwork and Layout by Antonio “Mantra” Magro
Judas Priest canta pe 18 iulie la Arenele Romane din Bucuresti!
Evenimentul va respecta normele in vigoare la momentul desfasurarii acestuia.
Judas Priest este cu siguranta una dintre legendele scenei metal internationale. Cu peste 40 de ani de activitate, cu un Grammy castigat pentru ‘Best Metal Performance’ si cu ultimul material, ‘Redeemer of Souls’ pe prima pozitie in US Billboard Top 200, Judas Priest tine in continuare stindardul sus dupa cele 5 decenii de activitate.
Turneul din 2022 celebreaza 50 de ani de activitate a britanicilor asa ca fanii vor avea parte de un setlist croit pe istoria pline de hituri a trupei. Judas Priest vor veni la Arenele Romane cu o productie demna de o asemenea aniversare.
Judas Priest – 50 Heavy Metal Years – contemporary-establishment
Formata la inceputul anilor ’70 in Birmingham de catre K.K. Downing si Ian Hill, in ’74 li s-a alaturat Rob Halford si Glenn Tipton astfel cristalizandu-se nucleul trupei. Dupa cateva incercari discografice precum ‘Rocka Rolla’ si ‘Sad Wings of Destiny’, au urmat 4 albume care au transformat Judas Priest intr-o formatie etalon. Tot Judas a fost una dintre primele formatii care au popularizat hainele si accesoriile din piele in randul comunitatii metal. Anii ’80 aduc deja maturizarea formatiei cu albume precum ‘British Steel’, ‘Point of Entry’, ‘Screaming for Vengance’ si ‘Defenders of the Faith’. A doua jumatate a anilor ’80 i-a gasit pe Judas Priest abordand o latura mai melodica a hard rock-ului cu albume precum ‘Turbo’ si ‘Ram it Down’.
Totul a culminat cu ‘Painkiller‘ in 1990, album considerat de multi specialisti dar si fani ca fiind cheia de bolta a discografiei britanicilor. Cel mai recent albul al trupei, „Firepower„, lansat in 2018, a dus trupa din nou in topuri iar turneul britanicilor a facut inconjurul lumii, inclusiv la Bucuresti la Romexpo.
Biletele se gasesc in format electronic pe www.iabilet.ro si in magazinele Flanco, Carturesti, Metrou Unirii 1, Muzica, IQ BOX si pe terminalele Selfpay. Online, puteti plati cu cardul, Paypal,carduri de tichete culturale Sodexo, pe factura la Vodafone sau Orange sau ramburs prin Fan Courier oriunde in tara.
– Premium (cu loc) – 319 lei in earlybird, 349 lei in presale si 370 la intrare
– Teren (fara loc, in fata scenei) – 229 lei in earlybird, 259 in presale si 280 la intrare
– Acces General (cu loc) – 139 lei in earlybird, 159 lei in presale si 180 lei la intrare
Perioada earlybird este limitata la primele 200 de bilete din fiecare categorie
Pentru biletele „cu loc” accesul se face doar prin parc prin lateralele arenei.
Pentru biletele de pe Teren accesul se face pe la portile de jos din parc ale Arenelor Romane.
Biletele ofera participantilor acces doar in categoriile in care si-au cumparat bilet.
La pretul tuturor biletelor comandate in earlybird si presale se adauga comisionul de emitere bilet de 10 lei.
Copiii sub 2 ani au acces gratuit doar in zona Teren (nu si pe scaune) si insotiti de un adult posesor de bilet valabil.
Recomandam fanilor care vin cu copii sub 10 ani sa le proteje acestora urechile cu casti speciale. La concert volumul va fi puternic si acesta poate afecta auzul copiilor.
Organizatorii vor organiza suficiente puncte de vanzare a bauturilor pentru a evita cozile, Arenele Romane fiind o locatie propice pentru evenimentele de gen. Recomandam totusi sa veniti la concert din timp si nu fix inainte de Judas Priest. Este normal ca la orele de varf, fix inainte de intrarea pe scena a trupei cand se atinge capacitatea maxima a locatiei, barurile sa se aglomereze. Organizatorii vor oferi un program detaliat cu cateva saptamani inainte de concert.
Accesul cu umbrele este interzis.
Biletele se gasesc in format electronic pe www.iabilet.ro si in magazinele Flanco, Metrou Unirii 1, Muzica, IQ BOX si pe terminalele Selfpay. Online, puteti plati cu cardul, Paypal,carduri de tichete culturale Sodexo, pe factura la Vodafone sau Orange sau ramburs prin Fan Courier oriunde in tara.
Mai mult decât majoritatea artiștilor, muzicienii pot fi o categorie foarte volatilă. Fie din rivalitate, gelozie, drepturi de autor sau nesiguranță, muzicienii celebri tind să creeze multe momente pline de dramă.
Atâta timp cât au existat muzicieni celebri, ei au încercat să arunce în umbră munca unor colegi de breaslă. Multe dintre rivalitățile muzicale – Salieri și Mozart și Tupac și Biggie – sunt chestiuni simpliste și cel puțin cateva dintre ele, cu povești de background, bizare.
Unele dintre aceste rivalități, te vor face să te îndoiești de sănătatea mintală a ceor implicați. Având în vedere asta, iată câteva dintre cele mai ciudate scanaluri din industria muzicală.
Queen și Vanilla Ice
Conflictul dintre legendarii rockeri Queen și rapperul Vanilla Ice, este cel puțin ciudată, deoarece concluzia a fost evidentă, încă de la început. În anul 1981, Queen a făcut echipă cu David Bowe, pentru a înregistra piesa „Under Pressure”, cântecul devenind la scurt timp, number one hit. Poate componenta sa cea mai memorabilă, este linia de bas, scrisă și interpretată de basistul John Deacon. După aceea a fost ciudat, atunci cand, Vanilla Ice a furat în mod flagrant riff-ul și a mințit în legătură cu asta.
Ice a făcut sample după linia de bas pentru “Ice Ice Baby”, apoi a mințit în interviuri, susținând că a modificat-o.
Toate acestea, pentru a evita plata redevențelor, desigur, pe care a ajuns să le platească într-un final, după un proces intentat de către Bowie și Queen. Ei au câștigat, de asemenea și drepturi de compoziție pentru Ice Baby, ceea ce o face practic o Flawless Victory.
Elton John și Madonna
Râca dintre Elton John și Madonna, este bizară pentru că a început practic, de la nimic, și cumva, a avut suficient combustibil pentru a arde decenii. În 2002, John, a simțit o mâncărime și a decis să comenteze public, că tema melodiei Madonnei pentru „Die Another Day” a fost cel mai prost soundtrack James Bond, făcut vreodată. The rest is history. Cu excepția faptului…că încă are loc în continuare.
În anii ce au urmat, John a continuat să arunce săgeți serioase cum ar fi “Madonna, best live act? F**k off,” și „Turneul ei este un dezastru, și asta i se întâmplă unei mari bagaboante.”
Madonna, spre meritul ei, și-a păstrat comentariille publice rezervate și cu mult tact. Cu toate acestea, istoria indelungată a scandalului care dispune de multe declarații derizorii, în alte contexte, face plauzibil faptul că regina pop ajută la menținerea aprinsă a „gâlceavei„, în stilul ei…mai puțin public.
Tchaikovsky și jumătate de Rusie
Muzica, la fel ca orice artă, este un mediu progresiv; este un ciclu continuu de război al vechiului cu noul. Cu excepția faptului că unor muzicieni, indiferent de motiv, le place să arunce vechiul în umbră.. Exact asta i s-a întâmplat compozitorului rus Pyotr Ilyich Tchaikovsky, pe când un grup de compozitori mai tineri, cunoscuți sub numele de Cei Cinci, l-au făcut de rahat în public…pentru că îndrăznea să fie mai tradiționalist din punct de vedere muzical.
Povestea desigur, coboară în grote și mai adânci, incluzând aspecte de naționalism, care doreau să producă un nou stil de muzică, specific rusesc și să abandoneze stilul clasic, vest-european, predat la conservatoarele tradiționale. În cele din urmă, gașca de muzicieni mai tineri, l-au târât prin noroi pe Tchaikovsky, spundând despre muzica lui, că este „complet slabă…dacă ar fi avut cu adevărat vreun talent…s-ar fi eliberat la un moment dat, de lanțurile Conservatorului.„
Dave Grohl și Courtney Love
Bătălia dintre vaduva lui Kurt Cobain, Courtney Love și restul trupei Nirvana, este un capitol binecunoscut din istoria muzicii. Este usor să uiți…dar totuși…cât de tâmpit a putut să fie?
Dave Grohl și Love nu au fost niciodată prea buni prieteni. Ambii s-au trântit unul pe celalalt în interviuri, iar multe documentare povestesc râca dintre cei doi, încă din perioada Nirvana.
Lucrurile au escaladat la un nivel absurd, atunci când Love i-a adus pe Grohl și pe basistul Nirvana, Krist Novoselic în instanță, pentru drepturile de autor asupra melodiilor Nirvana, nelansate și orice potențiale drepturi aferente acestora. Deși cei trei s-au înțeles în cele din urmă, incidentul merită menționat pentru posteritate: Conrtney Love a încercat să dea în judecată Nirvana pentru a-și însuși melodiile Nirvana.
Kurt Cobain și Axl Rose
Apropo de regretatul artist, Kurt Cobain nu a fost străin de scandaluri. La începutul anilor ’90, trupa sa Nirvana și trupa hard rock condusă de Axl Rose, Guns N’ Roses, erau în vârfurile topurilor lumii rock. Rose, spre creditul său a fost fan Nirvana și i-a invitat în turneu. Cobain în schimb nu împărtășea o anume dragoste pentru GNR. El a refuzat oferta lui Rose, numid-o „sellout.„
Lucrurile au început să degenereze, atunci când au înclus atacuri în presa scrisă, precum comentariile lui Rose care spuneau că solistul Nivana „era doar un drogat împuțit cu o soție nasoala și la fel de drogată” și cum ca acest consum excesiv de droguri, ar putea provoca malformații congenitale copilului nenăscut.
Lucrurile au ajuns la apogeu, în cadrul VMA din 1992, când cele doua trupe s-au luat la înjurături în culise mai, mai să tragă și o mare bătaie. Cearta s-a încheiat doar după moartea lui Cobain, dar partea cea mai ciudată este începutul ei: aceasta nu a fost pornită de Ax Rose.
Day Of Departure, from Washington D.C are releasing a debut album this year and their first single is ready for ears around the world. An intriguing blend of ambient, prog and post-rock, the band combines that with a well-woven story that tells of the destruction of our planet, and then the need to evolve and find a new path forward for survival. The first single, „…And We Prepare for Our End” is the first track and it sets the scene for the tale to come. The band describes in further detail:
“This song is the first single and leads off the Day of Departure album. It represents the beginning of the journey and shares with the listener the varied sonic landscapes that will be prevalent throughout the album. This track is meant to pique one’s interest in where the story and the music will go. The overall ebb and flow of the amount are guided by the dynamic changes throughout this song. Fans of post-rock, and progressive rock will find elements that appeal to fans of both genres.”
The serene feeling that the track creates slowly evolves into the realization of the imminent demise of the planet. A momentary sense of relief until the outro kicks in to utterly destroy the listener, and all hope fades as does the ending of the song.
The album is intended to take the listener on a journey from utter destruction and despair to a place where there is a new consciousness and reality that will break this unending cycle. The music is intended to provide a wide range of dynamics and atmospheres to elicit an understanding and a vibe for where the listener is within the narrative. The music aims to juxtapose intense sonic blasting with lush and delicate atmospheres.
Coined “Post-rock-alypse with vocals”, Day of Departure is recommended for fans of Lacuna Coil, Cult of Luna and Hammock.
The video for the single “…And We Prepare for Our End” can be heard and watched at:
The full album release is March 25, 2022 via Bravemusic.
Track Listing: 1. …And We Prepare for Our End (8:00) 2. The Edge of Annihilation (6:13) 3. The Light In Our Eye Grows Dim (3:01) 4. Pierce the Sky (Conflict) (4:32) 5. Ex Machina (5:46) 6. Life Prevails (6:13) 7. The Future Has No Form (3:24) 8. Living Matter (7:34) 9. Awaken To The Beyond (5:50) 10. The Beyond (2:17) Album Length: 52:50
Day of Departure combines elements of post-rock, ambient, progressive rock, and hard rock to arrive at a unique sonic landscape that seeks to balance the varied influences and inspirations from its creators.
Born out of a desire to explore a different musical style that merges their influences with a well-woven narrative, Washington D.C.’s Day of Departure created a story that begins with the destruction of our planet, and then the need to evolve and find a new path forward for survival. They are heavily influenced by a number of different sci-fi stories and comics that echo throughout their music.
Their debut self-titled album is set to be released on March 25, 2022. It was produced and recorded entirely remotely over two years with none of the members working together in person. They currently do not have any plans to play live at the moment, but are looking forward to thinking about how to bring to life the music and vibe that was created on the record.
While writing their debut, several songs didn’t make the cut, yet Day of Departure are already thinking about the next chapter to explore, with some of those songs/ideas being the inspiration or perhaps even the focus of forthcoming music.
Noul trailer absolut colosal al filmului Doctor Strange In The Multiverse Of Madness, a avut premiera în cadrul Super Bowl.
Fanilor Marvel li s-a oferit o gustare, din ceea ce este următorarea aventură a lui Stephen Strange de după Spider-Man: No Way Home, iar acum, noul trailer promite și mai multă acțiune, care se întinde în Multivers.
O scurtă descriere a filmului – care urmează să fie lansat pe 6 mai 2022 – spune: „În Doctor Strange In The Multiverse Of Madness a celor de la Marvel, MCU deblochează Multiversul și împinge limitele cât de departe și mai extrem posibil. Călătoria în necunoscut a lui Doctor Strange, care cu ajutorul aliaților săi, atât mai vechi cât și mai noi, străbate realitățile alternative, periculoase și captivante ale Multiversului, pentru a se confrunta cu un nou adversar misterios.”
Filmul îi are în distribuție pe Benedict Cumberbatch, Chiwetel Ejiofor, Elizabeth Olsen, Benedict Wong, Xochitl Gomez, Michael Stühlbarg și Rachel McAdams si a fost regizat de Sam Raimi.
Saudi trailblazers AL-NAMROOD has just released their powerful new single ‘Guerillas’ as the first track taken from the black metal band’s sophomore full-length “Worship the Degenerate”, which has been scheduled for release on April, 29, via Shaytan Production.
You can listen to ‘Guerillas’, here:
With a name that comes from an ancient historical autocratic character, and which means „the non-believer”, AL-NAMROOD carries on this blasphemous legacy at the deepest level. Their newest single, ‘Guerillas’, does not differ from this path, a quite authentic and modern composition with a well-established foundation in the Raw Black Metal field.
Having a frown overall atmosphere, yet distinct at times due to the traditional instruments, ‘Guerillas’ is a black metal composition that disturbs your senses at such many levels. Definitely, it makes you think about ancient tyrants and their abominable wars, rebellion against the deities, and bloodstained conquests.
In its epic dimensions, “Worship the Degenerate” sounds like a storm of heavy riffs and ritualistic folk with bone-piercing extreme vocals on top. The philosophy of this full-length has, in the true spirit of black metal, expanded into something that is tied to its roots yet at the same time reaches beyond them.
In another train of thoughts, “Worship the Degenerate” represents a course of the constant evolution of the band that is marked by thematically denoted phases regarding their historically inspired lyrics.
At full force and velocity AL-NAMROOD imposes their unceremonious mosh, the unquenchable fire, and total death, ripping to shreds with their unholy incense “Worship the Degenerate”.
Tracklist:
1. Protector of the Herd 2. Worship the Degenerate 3. Guerillas 4. Sun of Liberation 5. Eclipse 6. Free Will
Mai mult decât orice alt mediu artistic, jocurile video se reinventează constant. În fiecare săptămână, dezvoltatorii lansează un joc cu propriile controale, obiective și interfețe unice. Eperiența filmului pe de altă parte, este one-size-fits-all; dacă știi cum să o vezi pe Alice facandu-și drum prin Țara Minunilor, atunci te vei descurca de minune să îl privești pe Freddy facându-și drum spre Elm Street.
Dar după cum știu gamerii, te poți conecta 100 de ore la un Final Fantasy și ai nevoie de tot atâtea ore pentru a învăța sa joci Civilization 5.
Deși fiecare lansare este unică la un anumit nivel, câteva jocuri au schimbat peisajul atât de drastic – sau chiar au construit peisajul – încât au devenit simboluri. Iată câteva jocuri video legendare care, în bine sau în rău, au schimbat modul în care sunt jucate.
SimCity
Simcity a inventat practic un gen. Mai mult de atât, SimCity a inventat un meta-gen care încorporează mai multe stiluri noi de joacă. De asemenea, Simcity a schimbat fundamental modul în care oamenii gândeau jocurile video.
Fiecare joc video care se bazează pe construirea unui oraș (sau construirea unei baze, fort etc.) își datorează existența SimCity-ului. Proiectat de Will Wright, SimCity a apărut de fapt în timp ce Wright dezvolta un alt joc. Wright a descoperit că proiectarea nivelurilor jocului ar putea fi mai distractivă decât navigarea prin ele.
Așadar a construit un joc în întregime, în care puteai să construiești niveluri.
Pe lângă aspectul constructiei, SimCity a inspirat și „non-jocuri„, cunoscute și sub denumirea de “software toys,” care le-au oferit mai degrabă jucătorilor, instrumentele pentru a-și crea propria experiență, decât să-i forțeze să treaca prin obiective prestabilite.
Succesul comercial surprinzător SimCity și al omologilor săi, a dus la faptul ca multe companii de jocuri, să-și schimbe obiectivele, de la narațiunile strict bazate pe jocuri de acțiune.
Grand Theft Auto III
Jocurile open word, cunoscute și sub denumirea de jocuri sandbox, au existat practic de când s-au inventat jocurile în general. Grand Theft Auto IIInu a inventat sandbox-ul. Totuși a creat un standard aproape omniprezent pentru genul pe care l-au folosit de atunci, cele mai populare jocuri open-world.
În esență Grand Theft Auto III a combinat open-world-ul cartierului din oraș, cu simulări care acționează independent de narațiunea jocului. Acest mix a dus la ceea ce designerii numesc emergent gameplay – evenimente și interacțiuni în cadrul jocului, care apar „pe cont propriu” și prin urmare, pot surprinde jucătorul.
De exemplu, traficul din GTA III, atât cel pietonal cât și cel al vehiculelor, are loc, în conformitate cu legile și comportamentele de bază ale traficului real. Astfel, jucătorul poate interacționa cu traficul, în orice moment de-a lungul călătoriei, creând variații apropape nelimitate asupra a ceea ce poate implica acea interacțiune și unde.
Assassin’s Creed
În timp ce vorbim despre subiectul open worlds: ai observat vreodată că un numar surprinzator de jocuri open world din zilele noastre, se joacă aproape identic? Open worlds asemanatoare, dușmani și aliați sandbox, o combinație de furișare cu mișcarea regulată, sărituri pe stânci, cățărare pe pereți, atacarea inamicilor și modul în care harta este impărțită în secțiuni unde fiecare își are propriul „turn„, unde jucătorii se urcă pentru a afla informații despre acea secțiune.
Avem multe inovații ale seriei Assassin’s Creed, pentru care să le mulțumim. Pentru a numi doar câteva jocuri care s-au bazat pe formula AC: hadow of Mordor & Shadow of War, Horizon: Zero Dawn, Arkham Trilogy, Ghost of Tsushima și Spider-Man PS4 și spin-off-ul său.
Mortal Kombat
Mortal Kombat nu a fost primul joc cu bătaie și nici primul succes al genului. În mod ironic, cele mai tari moduri în care Mortal Kombat a schimbat lumea jocurilor video, au avut prea puțin de-a face cu felul său de a se juca.
De fapt, Mortal Kombat a revoluționat aproape totul, cu excepția modului în care luptăm. Și anume, fascinația noastră pentru personaje și niveluri ascunse, și ce grupă de vârstă poate cumpăra un anumit joc.
Deși Street Fighter l-a învins pe Mortal Kombat la putere (literalmente), MK a preluat mecanica Street Fighter și a făcut-o de două ori mai interesantă. În primul rând MK a creat dependența genului de lupte prin combo-urile cu butoane ascunse, inclusiv mișcările pentru „Finish Him”. De asemenea, a făcut ca nivelurile și personajele ascunse, să fie deblocabile doar în condiții stricte și adesea surpriză, asta pentru a ajunge spre finalul jocului.
În cele din urmă, mai mult decât orice alt joc, MK, a condus la inființarea ESRB, o organizație care evaluează și sortează jocurile pe diferite categorii de vârstă. Asta, din cauza părinților panicați, care își priveau progeniturile, dându-și damage sângeros, unul altuia în MK. Senatul american a convocat o audiere în anul 1993, pentru a aborda, violența în jocurile video.
Rezultatul său a fost, de bine sau de rău, ESRB.
Doom
Motivul pentru care Doom se clasează atât de bine pe această lista, poate surprinde unii fani. Nu este pentru a cimenta aproape de unul singur, ceea ce noi numim astăzi un shooter 3-D, deoarece Wolfenstein 3D merită de asemenea o medalie pentru acst aspect. În chimb, Doom a schimbat jocurile din două motive separate: multiplayer local și modding.
Doom, le-a permis jucătorilor să se conecteze prin rețelele locale și să își zboare creierii, intre ei, o premieră pentru shooterele 3-D. În zilele noastre, multe shootere sunt adesea construite în jurul acestor “death-matches”, mai mult decât poveștile single-player.
Creatorii Doom au permis, de asemenea, ca codul sursă pentru motorul joculu, numit corespunzator Doom Engine, să fie folosit public. Datorită aceste organizații caritabile, jucătorii au putut să-și creeze propriile niveluri Doom, pe lângă nivelurile existente. În zilele noastre, practica a devenit obișnuită, denumită și modding.
Super Mario 64
Platformele de astăzi 3D există datorită Super Mario 64. Este atât de simplu. În proiectarea SM64, iconicul Shigeru Miyamoto a stabilit complet standardul pentru jocuri, pentru platformele 3-D, un standard care, chiar și astăzi, mulți ani mai tarziu, nu a fost încălcat foarte serios.
Miyamoto a dezvoltat jocurile, ca sistemele de joc 3-D, să fie lansate în mod corespunzător. Folosind sistemele construite exclusiv pentru jocuri 2-D, el a trebuit să conceapă și să proiecteze o lume 3-D și apoi un sistem de control, complet nou, astfel încât jucătorii să poata naviga prin acea lume.
Cea mai mare contribuție a jocului la modul în care ne jucăm astăzi, este inventarea unei camere analogice la 360 de grade, controlată de jucător. Invenția genială, le permite jucătorilor, să miște camera în orice unghi vor, făcând mediul să pară într-adevăr 3-D.
Miniseriile TV se bucură de avantajele care lispesc fraților mai mari, cu mai multe sezoane: nu există constrângerile intrigilor pe termen lung și ale amestecurilor de personaje, pot elibera rezervorul creativ într-o singură explozie condensată.
Există un lucru cert. Anumite platforme TV s-au îmbunătățit de-a lungul anilor. Aceste serviciis e extind exponențial, într-un mediu fertil și ideal pentru a experimenta, rezultând niște filme extraordinare.
The People Vs. OJ Simpson (2016)
Bazat pe cartea de succes din 1997 a specialistului mass-media, Jeffrey Toobin, povestea captivantă a procesului secolului XX, este cea mai bună serie non-documentară din categoria crime miniseries.
În mod surprinzător, în ciuda unei distribuții pline de staruri care îi include pe Cuba Gooding Jr. în rolul lui Simpson, Sarah Paulson în rolul Marcia Clark și Sterling K. Brown în rolul lui Chris Darden, drama în zece părți s-ar fi putut plasa mai sus în topuri, dacă nu ar fi avut personaje anoste, în special David Schwimmer ca Robert Kardashian și John Travolta ca avocat principal Robert Shapiro.
Totuși, este dificil să arunci o miniserie dramatizată, despre unul dintre cele mai mari procese din SUA, ce includ celebrități. Show-ul strălucește cel mai tare în momentele convingătoare cu rasturnări de situație – mărturia polițistului rasist Mark Furman, manipularea greșită atât a probelor fizice cât și a celor ADN, infama probare a manușilor.
Asta pentru că publicul este invitat în culise, pentru a vedea participanții, complotul și reacțiile.
De asemenea, filmul nu se ferește de judecăți rezonabile. În ciuda eșecurilor acuzării, atât tonul general al serialului, cât și ezitările frecvente ale super-echipei de avocați ai apărării lui OJ Simpson, dau o impresie clară: că șansele ca Simpson să fie defapt nevinovat, sunt undeva foarte mici spre nule.
From the Earth to the Moon (1998)
Oarecum uitat în mijlocul aventurilor spațiale din 1998 – Armageddon și Deep Impact – povestea cercetată intens, a căutarii de un deceniu a NASA, de a aseleniza, a fost uimitoare din punct de vedere vizual, bine ritmată și interpretată extraordinar de către distribuția filmului.
Coprodus de Tom Hanks și Ron Howard, From the Earth to the Moon, are 12 episoade, fiecare făcut de un regizor diferit. Rezultatul este o colecție cuprinzătoare în care tonul este rupt – un fel de coezivitate împrăștiată, care funcționează, pentru a împiedica intriga uneori grea, să nu devină prea monotonă.
Departe de povestea eroismului, plin de curaj și glorie, From the Earth to the Moon începe cu Apollo 1 – un dezastru de neuitat, în care un incendiu în cabina navetei, chiar înainte de lansare, i-a ucis pe toți membrii echipajului.
Cea de-a cincea parte a miniseriei, numita „Spider„, este deosebit de captivantă. După ce episoadele anterioare duc telespectatorii prin misiunea Apollo din 1968 – punctată de o lectură dramatică, în direct, la mijlocul misiunii din Book of Genesis – acțiunea revine în 1961, spunând povestea eforturilor unui om, de a-și convinge superiorii NASA, că mijloacele eficiente de aselenizare a oamenilor, implicau nave de debarcare separate, care se angajează într-o întânlire pe orbita lunii. Decizia a fost esențială în construirea treptată a primilor pași ai lui Neil Armstrong pe 20 iulie 1969.
The Night Manager (2016)
O adaptare iîn miniseria BBC,a unui roman din 1993, The Night Manager este povestea în șase episoade a lui Jonathan Pine, un fost soldat, care supravegheaza schimbul de noapte al unui hotel de lux din Cairo, în timpul revoluției din Egipt din 2011. El se implică într-o relație cu patroană unui local mare, care se dovedește că este băgată până la gât, în traficul cu arme, inclusiv arme chimice. El divulgă acest lucru guvernului britanic și încearcă să obțină azil pentru iubita lui, dar ea este ucișa în cele din urmă.
Patru ani mai târziu, îl redescoperim pe Pine ca (ai ghicit) manager de noapte al unui hotel de lux, de data aceasta în Elveția. Chiar când crezi că este totul este ok, Pine dă peste niște informații despre același mahăr interlop, pe care Regatul Unit îl urmărea în Egipt. Un contact din serviciile secrete, Angela Burr, îl imploră pe Pine să o ajute la investigație. Când refuză, ea îi aduce aminte din misiunea sa din Irak, unde se pare ca fusese martor la crimele în masa provocate cu ajutorul unor arme chimice.
Acesta ar fi doar primul episod. Și în timp ce The Night Manager ar fi putut să arunce la gunoi restul de episoade, ceea ce se întâmplă în următoarele cinci episoade ce urmează seamaănă din ce în ce mai mult cu „Homeland”. Morți neașteptate, povești de fundal suprinzătoare și motive ascunse, se combină cu jocurile actoricești puternice, creând astfel un show extrem de convingător.
Chernobyl (2019)
Criza din 1986 de la Centrala Nucleară de la Cernobîl, a fost printre cele mai bune lecții de istorie, cu privire la pericolele cenzurii. În orele ce au urmat exploziei reactorului, oficialii URSS au făcut ceea ce fac frecvent politicienii: au mințit și minimizat dezastrul pentru a se proteja de consecințe și de jena internațională.
Mușamalizarea de la Cernobîl a fost rapidă și strictă: fără a ține cont de sănătatea populației, din ce în ce mai înrăutățită. Oficialii interzic evacuarea și suspendă comunicarea cu exteriorul, reducând la tăcere locuitorii din zonă.
Având în vedere tragedia în cascadă a dezastrului, atât a infracțiunilor cât și a judecăților greșite, creatorii miniseriei au avut cu ce să lucreze: impactul inițial, un suspans ciudat și catastrofa în valuri. Au reușit să descompună cu talent microcosmosul dezastrului, ducând telespectatorii într-o călătorie nespusă și radiocativă, împreună cu personajele. Într-o scenă puternică, un oficial sovietic rămâne sceptic chiar și după ce un om de știință observă strălucirea radioactivă emanată din reactor – un semn sigur că acoperișul este descoperit și deșeuri radioactive se împrăștie în atmosferă.
Drama se dezvoltă, în timp ce mai multe măsuri provizorii sunt încercate în zadar, multe vieți fiind pierdute în feluri oribile, din cauza expunerii la radiații. Pe măsură ce amploarea dezastrului devine din ce în ce mai evidentă și încep evacuările, miniseria înfățișează cu înțelepciune, nu panică umană evidentă, ci un rezultat sfâșietor: uciderea animalelor de companie abandonate, a căror expunere, s-ar putea scurge în zone neafectate, dacă ar fi fost lăsate în urmă.
The Pacific (2001)
În timp ce fratele său concomitent, Band of Brothers din 2001, a fost absolut genial, The Pacific, obține o victorie pentru cea mai bună miniserie de război.
Este o luptă crâncenă. Band of Brothers amintește în mod convingător de încercările companiei Easy, o unitate de parașutiști, aruncată în spatele liniilor naziste, înainte de invazia aliaților din Ziua Z din Nromandia. Compania a suferit pierderi enorme, iar Band of Brothers umanizează eroismul în mod emoționant.
Un singur dezavantaj: Band of Brothers a fost mult prea asemănător cu Saving Private Ryan din 1998. Până în 2001, Europa distrusă de război, era un subiect deja dezbătut de multe ori.
Nu este același lucru și pentru Pacific, care înfățișează pușcașii americani, debarcați pe insule, care au luptat cu japonezii defavorizați de capitulare, din zonele tropicale puternic apărate. Debarcările cu amfibii – întâmplări înspăimântătoare, cu multe victime, repetate la nesfârșit. Pe parcursul filmului au loc lupte aprige în junglă, al cărui decor paradisiac, acoperă capcanele mortale atât ale inamicului cât si a naturii.
Numele episoadelor sunt o listă de campanii desfășurate pe mii de kilometri și care au făcut mii de morți. Guadalcanal. Pavuvu. Peleliu. Iwo Jima. Și în sfârșit, finalul disperat al soldaților japonezi de la Okinawa, a cărei linie Shuri a păstrat ce e mai rău pentru final.
Interesant, Band of Brothers ne arată teama de a fi ultimul care a murit într-un război aprope câștigat iar The Pacific, prezintă teama unui conflict fără sfârșit, în timp ce perspectivele bătăliei finale – o invazie a Japoniei continentale – atârnă ca o sabie a lui Damocles deasupra pușcasilor marini. Asta până când bombele deus ex machina, pun capăt brusc războiului. Toți au crezut că vor muri…până când, nu au murit…iar această vitejie în mijlocul unei anume fel de apocalipsă, este portretizată captivant.
Epiphone Les Paul StudioSmokehouse Burst, parte a colecției Inspired by Gibson, reinterpretează cu eleganță modelul clasic din anii 1980, aducându-l în era modernă cu un design mai ușor și un sunet autentic Les Paul. Această chitară electrică nu este doar o variantă mai accesibilă a modelului Gibson Les Paul, ci și o alegere excelentă pentru chitariștii care doresc o combinație de sunet clasic și confort.
Construcție și Design
Epiphone Les Paul Studio impresionează de la primul contact, având un corp din mahon cu un top din furnir de arțar, oferind acel look tradițional Les Paul care a captivat generații de muzicieni. Cu un finisaj în nuanța Smokehouse Burst, chitară emană un aer vintage, dar cu o notă de modernitate subtilă. Hardware-ul nichelat și butoanele negre completează estetica rafinată a instrumentului.
Neck și Fretboard
Neck-ul din mahon cu profil 1960’s SlimTaper™ D asigură un confort excepțional, fiind ideal pentru sesiuni lungi de cântat. Fretboard-ul din Pau Ferro, echipată cu 22 de taste Medium Jumbo, oferă o senzație deosebită la atingere, iar inlay-urile trapezoidale adaugă un plus de stil clasic. Scalarea de 24.75″ și raza tastierei de 12″ fac ca această chitară să fie ușor de mânuit, oferind o versatilitate remarcabilă atât pentru acorduri cât și pentru solo-uri.
Epiphone Les Paul Studio – Smokehouse Burst – contemporary-establishmentEpiphone Les Paul Studio – Smokehouse Burst – contemporary-establishmentEpiphone Les Paul Studio – Smokehouse Burst – contemporary-establishmentEpiphone Les Paul Studio – Smokehouse Burst – contemporary-establishment
Sunet și Performanță
Echipată cu doze Humbucker Epiphone-designed Alnico Classic™ la neck și Alnico Classic Plus™ la bridge, Les Paul StudioSmokehouse Burst livrează acel ton bogat, plin și vibrant, caracteristic modelului Les Paul. Configurația H-H (Humbucker–Humbucker) este perfectă pentru o varietate de stiluri muzicale, de la blues la rock și metal. Selectorul de doze cu 3 poziții, alături de controalele individuale de volum și ton (CTS Electronics), îți permite să găsești exact sunetul pe care îl cauți, fie că vrei un clean cald sau un overdrive puternic.
Hardware și Fiabilitate
Bridge-ul LockTone™ ABR Tune-o-matic și cheițele Grover® cu raport 18:1 asigură o intonație și o stabilitate a acordajului excelente, astfel încât să poți cânta fără griji chiar și în cele mai solicitante condiții. Corzile .10-.46 contribuie la un echilibru perfect între confort și tensiune, oferind un ton puternic și clar.
Epiphone Les Paul Studio, Smokehouse Burst este o chitară electrică deosebită, ce aduce laolaltă tradiția și inovația într-un pachet accesibil. Oferă sunetul clasic de Les Paul într-un format mai ușor și mai confortabil, fără a sacrifica calitatea. Fie că ești un chitarist experimentat sau la început de drum, acest instrument îți va satisface cu siguranță toate așteptările. Cu un design impecabil, o construcție solidă și un sunet de invidiat, Les Paul Studio este o alegere excelentă pentru oricine dorește să dețină o parte din moștenirea legendară a modelului Les Paul.