Arhive categorii: Social și Anti-Social

Bine ați venit în secțiunea Social și Anti-Social a site-ului Contemporary Establishment – locul unde explorăm complexitatea și diversitatea interacțiunilor umane în lumea modernă. Fie că sunteți extrovertiți în căutare de noi conexiuni sociale sau introvertiți care apreciază momentele de liniște și introspecție, această secțiune este dedicată înțelegerii și celebrării diverselor moduri în care trăim și comunicăm.

Ce veți găsi în secțiunea Social și Anti-Social:

  • Psihologia Relațiilor: Articole și studii care explorează dinamica relațiilor interpersonale, de la prietenii și relații romantice la interacțiunile de zi cu zi.
  • Comportament Social vs. Anti-Social: Analize despre comportamentele sociale și anti-sociale, cum se manifestă acestea și cum influențează viața noastră cotidiană.
  • Ghiduri de Supraviețuire Socială: Sfaturi și strategii pentru a naviga diferite situații sociale, fie că este vorba de evenimente mari, întâlniri intime sau viața de zi cu zi.
  • Interviuri și Mărturii: Conversații cu oameni din diferite medii despre experiențele lor sociale și anti-sociale, oferind perspective autentice și diverse.
  • Tendințe Sociale: Noutăți și analize despre tendințele și schimbările în comportamentul social la nivel global, de la utilizarea rețelelor sociale la mișcări culturale.
  • Sănătate Mentală și Socializare: Resurse și articole despre impactul interacțiunilor sociale asupra sănătății mentale și cum să găsiți un echilibru sănătos între viața socială și timpul petrecut singuri.
  • Evenimente și Comunități: Informații despre evenimente sociale și comunități locale sau online unde puteți întâlni oameni cu interese similare sau diferite.

La Contemporary Establishment, înțelegem că interacțiunile umane sunt complexe și diverse. Această secțiune este destinată să vă ajute să navigați prin aceste complexități, oferindu-vă perspective, resurse și suport, indiferent de stilul dumneavoastră de viață. Descoperiți cum să construiți relații autentice, să înțelegeți comportamentele sociale și să apreciați momentele de solitudine. Alăturați-vă nouă în această călătorie fascinantă de auto-descoperire și conectare!

Scene memorabile din filme, care au fost de fapt improvizate

Uneori, cele mai bune scene de film sunt create atunci când un actor este inspirat să folosească o recuzită care nu face parte din scenariu. Cine va uitat vreodată “You’re gonna need a bigger boat,” a lui Roy Scheider, emblematica scenă a bijuteriilor din Pretty Woman sau Gandalf dând cu capul de tavan în casa lui Bilbo?

Pe aceasta listă sunt câteva scene de film, de neuitat care nu ar fi avut niciodată impactul pe care l-au avut, dacă nu ar fi fost imporovizate.

Scena bășinii din Rain Man

Atunci când Rain Man a avut premiera la cea de-a 39-a ediție a Festivalului International de Film de la Berlin, a câștigat Ursul de Aur. După lansarea sa în 1988, a devenit filmul cu cele mai mari încasări din acel an. Starul filmului, Dustin Hoffman, a câștigat un Oscar pentru rolul unui savant autist, ce moștenește o mare parte din averea tatălui său.

După mai bine de 30 de ani, filmul este privit ca fiind „controversat„, din cauza stereotipului său perceput, cu privire la autism. Cu toate acestea, în ciuda controversei, fanii încă îl iubesc și continuă să citeze mai multe scene, inclusiv una grozavă fără scenariu, care i-a lăsat ochii în lacrimi lui Tom Cruise. În timp ce filma scena în care personajele lui Tom Cruise și Dustin Hoffman se află într-o cabină telefonică, Hoffman s-a…”rupt în două„.

Exclamând „Uh oh, fart. Uh oh, fart” a început o scenă dus-întors improvizată între cei doi actori, atât de amuzantă, încât a fost păstrată în film.

Hoffman încă se referă la incident, ca fiind scena sa preferată din film.

Pvestea șarpelui din Thor: Ragnarok

Dinamica puternică dintre Loki și Thor face parte din ceea ce a făcut din Thor: Ragnarok un film de succes. În timpul filmărilor Chris Hemsworth, a improvizat o mulțime de dialoguri care au făcut să strălucească mai multe scene. Un exemplu în acest sens este gagul “get help” pe care Hemsworth l-a improvizat.

O altă scenă excelentă improvizată a fost povestea șarpelui, relatată de Thor. El povestește despre Loki, care s-a transformat într-un sarpe, pentru că știa că Thor iubește șerpii. Când Zeul Tunetului a ridicat șarpele pentru a-l admira, Loki s-a schimbat și l-a înjunghiat pe Thor.

Marvel’s Guardians of the Galaxy – Throwback Guardians Outfit Pack (DLC) (PS5) Official Website Key EUROPE

Amândoi aveau opt ani pe atunci. Fața lui Loki, în timp ce Thor spune povestea, completează perfect scena.

Au fost filmate șase versini ale poveștii, iar Taika Waititi a decis în cele din urmă că povestea șarpelui este cea mai bună. Una dintre versiunile anterioare, era că Thor vedea un covor turcesc pe un camp și s-a întins pe el. Covorul s-a transformat apoi în Loki, făcând asta s-a format o gaură. Thor a căzut în gaura, ce era plină de țepușe ascuțite.

Scena Ultimelor Cuvinte din Green Mile

Una dintre cele mai bune cărți ale lui Stephen King a luat viață în 1999 iar în versiunea filmată a jucat Tom Hanks și regretatul Michael Clarke Duncan. În timp ce majoritatea adaptărilor după Stephen King nu sunt foarte bine primite, The Green Mile a avut un succes uriaș în box office și a primit recenzii excelente din partea criticilor.

Duncan a jucat rolul memorabil a lui John Coffey, pentru care a și câștigat o nominalizare la premiul Oscar. El a fost sugerat pentru rol de Bruce Willis, care nu a avut decât laude pentru actor, după ce lucrase cu el la Armageddon.

Un alt personaj de neuitat este Eduard Delacroix, care își așteapta execuția in timp ce se afla pe culoarul morții. Atunci când timpul i se termină, el moare în mod oribil, după ce un burete uscat este lăsat pe electrozii scaunului electric. Actorul din spatele personajului, Michael Jeter, a adăugat ultimele cuvinte ale lui Delacroix, spunând rugaciunea Hail Mary în fracneza cajun. Cu toate acestea, în acest caz, nu improvizația atrage cea mai mare atenție.

În schimb, scena morții în sine, a traumatizat mulți spectatori și este încă denumită „scena care a mers totuși prea departe”.

Scena dansului din Pulp Fiction

Pulp Fuction a fost numit cel mai bun film realizat vreodată și este plin de scene fantastice și dialoguri memorabile. Există momentul Honey Bunny și Pumpkinscena celor trei mici Fonzies și cameo-ul cafelei lui Quentin Tarantino…asta doar pentru a enumera câteva.

John Travolta și Uma Thurman strălucesc și ei in film, și au unul dintre multele momente distinctive când participă la un concurs de dans, într-un restaurant numit Jack Rabbit Slim’s.

Tarantino a cerut ca Travolta și Thurman să danseze Twist pe „You Never Can Tell” de Chuck Berry. Travolta a dus scena la un alt nivel, când a improvizat mai multe mișcări de dans pe scenă, inclusiv Spin, Hitchhiker și Batman.

Tarantino a lăsat-o în mâinile lui Travolta și a fost foarte impresionat de felul în care s-a dezlănțuit scena.

Scena lui Lane din Good Will Hunting Memory

Îndrăgitul Robin Williams a câștigat un Oscar pentru rolul său de actor secundar în Good Will Hunting, în care a jucat rolul de terapeut al personajului Will Hunting jucat de Matt Damon.

Perechea a fost lăudată pentru chimia lor de pe ecran, iar filmul a fost clasat pe locul 53 în lista celor 100 de filme favorite de la Hollywood.

Fiind actorul de comedie, pe care îl știm, nu e de mirare că Williams a improvizat cea mai amuzantă scenă din film. În rolul Doctorului Sean Maguire, Williams trece în tărâmurile subconștientului când i se pune întrebări despre soția sa decedată. Apoi lasă scenariul deoparte și îi spune lui Hunting.

„Obișnuia să se bășească în somn. Într-o noapte s-a întâmplat atât de puternic, încât a trezit și câinele. S-a trezit și mi-a spus: Aaa, tu ai fost? Eu pur și simplu răspundeam – Da. Pur și simplu nu am avut inima să îi spun adevărul.”

Damon a încercat să rămână în personaj, dar nu a putut să nu râdă frenetic la această întorsatură a evenimentelor.

Modalități prin care Google cenzurează dreptul la libera exprimare

Google este cel mai important motor de căutare din lume. Este atât de important încât mulți îl consideră poarta de acces către internet. Din păcate, Google își folosește poziția dominantă, pentru a determina ceea ce noi (și lucratorii săi) putem vedea, spune, face sau publica.

Înainte de a intra în detalii, trebuie să înțelegem, că Google nu acționează întotdeauna de la sine. Uneori, este doar o altă marionetă pe sforile unui grup de interese, unui grup mai puternic, unui grup pe care noi îl numim guvern, care probabil la randul său este în aceeași măsură o marionetă a altui grup.

Hai să purcedem la drum!

Forțează site-urile să își editeze sau să șteargă conținut

Google AdSense este cea mai mare rețea de publicitate de pe internet. Este, de asemenea, și un cenzor grozav. Google obligă site-urile web partenere să-și cenzureze conținutul după propriile gusturi. Prin cenzură, ințelegem, forțarea unei editări, fie ștergerea unui conținut ce nu este plăcut de Big Brother.

Proprietarii de site-uri web, au o singură opțiune și aceea este de a se conforma, dacă totuși doresc să rămână în rețeaua AdSese. Google spune că le transmite proprietarilor de site-uri web, doar să elimine conținutul care „nu este adecvat” sau „family-friendly”.

Cu toate acestea, proprietarii de site-uri web au subliniat că sensul “family-friendly” este după cum dorește Google.

Proprietarii de site-uri web primesc doar e-maluri prin care li se solicită să elimine reclamele dintr-un anumit conținut pentru încălcarea „termenilor și condițiilor” Google. Acesta este cel mai ok mesaj pe care îl poate primi un proprietar de site de la Google. Solicitările pentru mai multe informații în legătură cu asta, se vor lovi întotdeauna de un mare zid de beton armat.

Aproape a creat un motor de căutare, gata cenzurat, pentru China

Google a fost o forță majoră pe piața chineză, în materie de motoare de căutare, până când a părăsit țara în 2010. Google a declarat că a plecat, pentru că nu a putut face față legilor legate de cenzură, din China. Se pare totuși că Google, a avut o schimbare de părere câțiva ani mai târziu.

În 2017, The Intercept a dezvăluit că Google planuia să se întoarcă în China și că de data aceasta, era dispus să se supună guvernului chinez. Dezvolta un motor de căutare, care cenzura rezultatele privind democrația, drepturile omului, religie și proteste. Google a numit motorul de căutare Drgagonfly.

Google a anulat proiectul, doar după ce a dat naștere unor serii de proteste. Se pare, că nu am auzit ultimii. În timpul prezentării în fața Senatului SUA, Karan Bhatia, vicepreședintele Google pentru politici publice, a spus că nu poate confirma că Google, nu va construi un alt motor de căutare cenzurat, pentru China.

Cenzurează rezultatele căutărilor și videoclipuri Youtube, pentru politicieni și miliardari

Multe guverne, inclusiv cele din așa numita lume liberă, îi îndrumă adesea pe cei de la Google, să cenzureze anumite conținuturi pe blogger, search și Youtube. Guvernele (partidele politice și miliardarii) le spun celor de la Google, să elimine conținut din mai multe motive. Defăimare, confidențialitate, discursuri instigatoare la ură, securitate națională și încălcarea drepturilor de autor, ar fi doar câteva motivele bine întemeiate pe care le cunoaștem. Câștigarea alegerilor și influențarea opiniei publice în chestiuni politice, este o altă mâncare de pește (care, cu siguranță, nu este chiar atât de bine întemeiată).

Există multe motive ilogice pentru care un guvern poate cere Google să elimine ceva de pe internet. Guvernele pot (și fac) să solicite Google, să elimine tot ceea ce consideră ofensator. Nu trebuie să încalce nici o lege. Trebuie doar ca respectivul conținut să nu fie plăcut de guvern.

Argentina a făcut ca Google să elimine conținutul care expunea un oficial guvernamental, pentru hărțuire sexuală. Brazilia a făcut ca Google să elimine postările de pe blog și rezultatele căutărilor, ce criticau judecători și dezvăluiau fraude imense.

Germania a cerut celor de la Google să șteargă o analiză Google Maps, care implică doi oficiali guvernamentali, care lucrează la serviciul de protecție a copiilor. Oficialii ar fi abuzat sexual doi copii. Cu toate acestea, administrația raională, a transferat unul din personalul afectat din regiune, în loc să-i trimită în judecată.

Sunt multe altele și acesta, îți dai seama este doar vârful aisbergului. Google spune că nu respectă întotdeauna aceste solicitări, dar nu știm cât de adevărat este acest lucru.

A eliminat sute de reclame despre Donald Trup fără nici un motiv

În 2019, Youtube a eliminat peste 300 de reclame ce promovau realegerea lui Trump, fără nici un motiv. De fapt, au declarat că ar fi elimminat reclamele, pentru că încălcau „politicile companiei„.

YouTube a refuzat să ofere mai multe informații despre modul în care reclamele au încălcat „politicile companiei” sau ce politică a companiei. Cu toate acestea, a negat eliminarea reclamelor din motive politice. CEO-ul său, Susan Wojcicki, a declarat că reclamele au fost neaprobate. Asta chiar dacă reclamele rulau deja de câteva zile.

Și-a pedepsit angajații pentru că au protestat împotriva hărțuirii sexuale

În noiembrie 2018, 20.000 de angajați și contractori, au părăsit birourile Google din 50 de orașe din întreaga lume. Ei au protestat împotriva mai multor probleme, inclusiv drepturile lucrătorilor, hărțuirea sexuală și tratamentul defectuos de care au parte contractorii din partea Google.

Protestul a fost un succes. Google a făcut unele modificări pentru a-i liniști pe protestatari și a lăudat-o pe Claire Stapleton și pe alți șase, pentru rolul lor în protest. A fost doar ceva de suprafață. La subsol, a declarat razboi lui Stapleton și a altor lideri ai protestului.

Stapleton a părăsit Google anul următor. Ea a spus că a sa carieră, a luat o întorsătură descendentă după protest. Supraveghetorii ei au evitat-o și supus-o stresului atât de mult, încât a trebuit să demisioneze.

Ei au amenințat că o vor retrograda și au dat înapoi numai după ce aceasta și-a implicat avocații. Cu toate acestea, au devenit ostili față de ea, task-urile ei erau îndreptate către alți angajați și a fost sfătuită să plece în concediu medical.

Le-a interzis angajaților să discute despre politica la locul de muncă

Google are liste de corespondență și forumuri, în care angajații dezbat, împărtășesc informații sau doar discută subiecte de interes, aleatorii. Toată lumea putea discuta orice pe forumuri și listele de corespondență, până în 2019, când directorii au interzis discuțiile politice.

Directorii le-au interzis, de asemenea angajaților, să facă declarații care „insultă, înjosesc sau umilesc” alți angajați sau parteneri de afaceri ai companiei. Sensul cuvântului „partener de afaceri” este vag.

Cu toate acestea, judecând după ciudațeniile recente din Google (inclusiv concedierea a doi programatori conservatori), presupunerea noastră este destul de bună.

Teorii ale conspirației din filme, care s-au dovedit a fi adevărate

Relația omului cu ficțiunea este una dulce, căsnicia este aproape întotdeauna ciudată atunci când vine vorba de a fi pus față în față cu faptele reale. Filmele despre conspirații reale, de exemplu, au atras tot timpul atenția asupra acestui gen, satisfăcând spectatorii care nu doar caută să se distreze ci și să se informeze și poate chiar să fie recunoscători pentru faptul că știu un lucru, ce ar putea rămâne doar un mister pentru restul lumii.

Iată câteva teorii ale conspirației din filme și emisiuni T.V., care de fapt s-au dovedit a fi adevărate.

Experimentul Philadelphia

În 1984, regizorul britanic Stewart Rafill a realizat un film care i-a adus ulterior premiul pentru cel mai bun film Sci-Fi la Festivalul de Film de la Roma. Dar chestia este că filmul nu a fost în întregime ficțiune.

Intitulat „The Philadelphia Experiment„, filmul cu Michael Pare s-a bazat pe evenimentele din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, când oamenii de știință ai Marinei SUA, conduși de Dr. Franklin Reno, se presupune că s-au îmbarcat într-un experiment militar care sfidează știința și care ar putea face o navă de război invizibilă și teleportabilă. Numită U.S.S. Eldridg și acostată în Philadelphia Naval Yard, nava ar fi fost creată în octombrie 1943, dar nu fără complicații.

Legenda spune că marinarii de pe controversata navă, ar fi suferit de o gamî întreaga de boli și alte ciudățenii, cum ar fi traume mentale, rău de mare, combustie spontană, chiar ar fi rămas încastrați în corpul navei de război sau chiar ar fi devenit invizibili.

Postal 4: No Regerts Steam Key GLOBAL

Marina SUA a negat întotdeauna orice informație legată de Experimentul Philadelphia, dar acest lucru nu a făcut decât să alimenteze speculațiile cu privire la mușamalizarea acestuia.

Cel puțin guvernul a oferit o explicație. Experimentul era menit pentru a ascunde navele de torpilele magnetice în timpul războiului. În orice caz, aventura misterioasă a inspirat o mulțime de filme, inclusiv pe cel al lui Rafill.

OZN-urile din Roswell

În urma cu peste 70 de ani, vestea despre o „farfurie zburătoare” care a aterizat într-un ranch din Roswell, New Mexico, a ajuns pe prima pagină a Roswell Daily Record. La un moment dat, armata americană s-a corectat spunând că nu a găsit decât un balon meteorologic prabușit, dar rectificarea nu a schimbat absolut nimic. Așa s-a născut una dintre cele mai mari și explorate teorii ale conspirației din lume, întărită de rapoarte despre oficialii care i-au dus pe extratereștri la baza militară, Area 51 din New Mexico. Până în anii’ 90, au fost produse și distribuite multiple cărți, documentare, filme și presupuse imagini de la autopsia extratereștrilor, toate indicând faptul că guvernul USA se afla în posesia extratereștrilor.

Unul dintre cele mai extravagante și comerciale filme de succes despre Roswell U.F.O. a fost “Close Encounters Of The Third Kind” de Steven Spielberg. Lansat în 1977, filmul a explorat cu experiență, fenomenul ciudațeniilor apărute pe cer, al răpirilor extraterestre și desigur al conspirației. Filmul s-a încheiat chiar prin a sugera că oamenii de știință americani au intrat într-un fel de program de schimb cu extratereștrii.

În 2019, peste două milioane de oameni s-au înscris pentru o intrare forțată în Area 51 de lângă Rachel Nevada, sperând să se întânlească cu extratereștri, toate astea în ciuda faptului că organizatorul a numit evenimentul „o farsă„.

Men in Black

Vorbind despre OZN-uri, teoriile moderne au luat o față mai elegantă și mai rece, cu niște Men in Black cu aspect sinistru. Conspiraționiștii, susțin că încă din anii ’50, Men in Black sunt prezenți de fiecare dată când sunt observate OZN-uri pe cer. Îmbrăcându-se în costume închise la culoare și deplasându-se în Cadillac-uri negre, oamenii cred că MIB sunt agenți guvernamentali, cub acoperire, care se ocupă cu „liniștirea” martorilor U.F.O. Deși definiția noastră a acestora a evoluat, cu implicații cum că ar fi roboți sau chiar extratereștri.

La mijlocul anilor ’50, ufologul Albert K. Bender a spus că niște MIB l-au vizitat și i-au ordonat să nu mai investigheze feomenele UFO. Bender credea că sunt agenți secreți guvernamentali, ai căror sarcină era să suprime dovezile despre extratereștri.

Această interpretare contemporană a MIB provine din cartea They Knew Too Much About Flying Saucers de Gray Barker din 1956. Nu este dovedit dacă autorul a crezut cu adevărat în propriile sale personaje. A recunoscut că a scris cartea din motive economice. În 1977, comedia de acțiune, SF, a regizorului Barry Sonnenfeld, „Men in Black” a dat naștere unei francize de succes.

Dar am mai văzut aceste personaje infiorătoare înainte. Acestea includ „Brother from Another Planet” al lui John Sales în 1984, iar mai târziu în „The X-Files”. Deși nu s-a făcut nici o referire directă, „The Matrix„, o altă franciză fenomenală de film, care a început în 1999, avea MIB D.N.A. scris peste tot.

Incidentul din Pasul Dyatlov

Una dintre teoriile mai puțin cunoscute, dar la fel de interesante din universul conspirațiilor, se învârte în jurul Pasului Dyatlov. În februarie 1959, în munții Urali ai Rusiei, nouă schiori, foarte apți din punct de vedere fizic, au murit, suferind răni inexplicabile. Cineva le rupsese corturile din interior. Se spune că trekkerii au dat peste un experiment secret cu arme sovietice, iar unele cadavre erau radiocative. Incidentul a inspirat multe cărți și filme, inclusiv „The Devil’s Pass”, regizat de Rennie Harlin.

Cunoscut și sub numele de The Dyatlov Pass Incident, filmul lui Harlin este o narațiune despre un grup de studenți care au investigat scena tragediei, la trei ani după întâmplarea ciudatului eveniment. În film, studenții fac filmări, recuperează și ascund în cele din urmă fișierul, de public. Hackerii în schimb reușind să obțină o copie și să îl dea publicității. Filmul s-a terminat, insinuând că într-adevăr a existat un experiment militar rusesc care a mers îngrozitor de prost; guvernul desigur ținea secrete aceste fapte.

Project MKUltra

MKUltra iese în evidență din majoritatea teoriilor care s-au jucat cu imaginația oamenilor. În primul rând, este o poveste confirmată, ceea ce o face și extrem de neliniștitoare, spre deosebire de legendele urbane și probele lor aleatorii pe jumătate coapte. MKUltra , un proiect secret al celor de la C.I.A., lansat în 1950, a fost un studiu privind controlul minții și modul în care anumite medicamente ar putea modifica gândurile și simțurile umane.

Cercetătorii au studiat impactul pe care l-au avut aceste medicamente asupra creierului pe termen lung, fără știrea sau aprobarea participanților.

Amploarea MKUltra este prea cuprinzătoare pentru a fi explicată într-un singur articol, chiar dacă mai multe documente legate de proiect nu mai există. Declasificarea a aproximativ 20.000 de dosare către sfârșitul anului 1970 confirmă amploarea proiectului ce a durat două decenii. Cu toate acestea filmul de groază american din 2013, „Banshee Chapter” a reușit să coasă toate evenimentele fără întreruperi, în ciuda problemelor de buget și cronologie.

„The Banshee Chapter” a fost debutul regizoral al lui Blair Erickson, foarte apreciat de critici, fiind un film revoluționar pentru genul său, deoarece a fost primul care a făcut referire la MKUltra.

Asasinarea lui John F. Kennedy

Sondajele din ultima vreme, încă arată că majoritatea americanilor cred că în spatele asasinării fostului președinte John F. Kennedy s-a aflat o conspirație majoră. Această opinie a fost a fost foarte raspândită de la începutul și până la jumătatea anilor ’90. La trei decenii după ce evenimentul a avut loc, Oliver Stone și-a lansat filmul, lung dar irefutabil de captivant „J.F.K.”. Este până acum cel mai convingator film despre conspirația J.F.K. produs vreodată. În film Kevin Costner îl interpretează pe Jim Garrison, un procuror din New Orleans care a găsit dovezi critice că Lee Harvey Oswald nu a fost singurul asasin al lui Kennedy.

După o lansare controversată în cinematografe, multe ziare americane importante au susținut că Stone nu a fost foarte precis în ceea ce privește istoria. Aceasta includea scene despre vicepreședintele lui Kennedy, Lyndon B. Johnson, ce făcea parte dintr-o lovitură de stat. Aceste inconsecvențe, totuși, nu au impiedicat filmul să câștige aprecieerea criticilor, în special pentru interpretarea celor din distribuție.

De asemenea la începutul anului 2022, Oliver Stone a lansat filmul documentar JFK Revisited: Through The Looking Glass, ce prezintă fapte incredibile, dovezi aflate în dosarele desecretizate de statul american, tot în urma presiunilor făcute de Stone, toate acestea fiind susținute de specialiști din domeniul criminalisticii și nu numai.

Lucruri mai puțin dulci despre industria zahărului

Știm cu toții că zahărul este delicios, dar nu este cel mai sănătos lucru pe care îl putem mânca. Începem să înțelegem rolul său în creșterea în greutate și a ale complicațiilor pe care le aduce de sănătății. Dar de ce a durat atât de mult? Și de ce nu am găsit încă alternative mai bune și mai sigure?

Iată câteva motive pentru care industria zahărului lucrează atât de mult pentru a te ține pe întuneric și un lucru pe care îl poți face pentru a contracara puterea lor.

Sclavie

Pentru ceva atât de dulce, popularitatea pe scară largă a zahărului are o poveste destul de întunecată și amară…și anume sclavia. Trestia de zahăr își are originile în Indiile de Vest și Brazilia. La un moment dat era pur și simplu un condiment de lux printre europenii bogați.

Pe masură ce au colonizat „Lumea Nouă”, în special britanicii, o profitabilitate uriașă care a ajutatat la finanțarea coloniilor americane, în creștere a fost recunoscută în acest condiment și a devenit cunoscut sub numele de „Aur Alb”.

Deoarece este depusă o muncă intensă pentru a cultiva trestia de zahă, a fost creată o forță de muncă ieftină, pentru a se asigura că zahărul rămâne mega profitabil. Sclavii, inclusiv copii, erau cea mai bună sursă de muncă, care nu puteau spune NU, muncii uneori mortale, implicate în recoltarea și prelucrarea zahărului. Multe dintre aceste plantații și fabrici de procesare, ce funcționau zi și noapte erau situate în Louisiana, lângă New Orleans, înconjurate de haldele și închisori. Sclavii erau tratați foarte crud, chiar și atunci când erau obosiți și incapabili să lucreze. Nu era neobișnuit ca muncitorii sclavi epuizați să-și piardă membre în presa de balotat și alte echipamente de procesare.

Zahărul era la fel de profitabil pe atunci ca și acum. Deci boala lăcomiei a câștigat și comerțul cu zahăr nu a fost doar permis, ci a promovat distrugerea culturilor indigene și înrobirea multora. Te uiți puțin diferit acum la punga aia de zahăr ah….?

Minciuni

O parte din oameni mint, din păcate, pentru a obține ceea ce doresc sau pentru a-și minimiza greșelile. Și cei care conduc industria zahărului fac același lucru. Deci practic sunt vinovați de înșelăciune. În anii ’60, această industrie, a finanțat cercetări pentru a evidenția pericolele (false) ale grăsimilor, într-un efort de diminua preocupările legate de rolul zahărului în bolile cardiace. Au procedat chiar, într-o maniera strălucitor de malefică.

Ceas Casio Casual MTD-1053D-1A – 279,99

Un grup numit Sugar Research Foundation (SRF), a angajat oameni de știință de la Harvard și și-a publicat concluziile în New England Journal of Medicine (1967), fără a dezvălui că industria zahărului a finanțat cercetarea. A fost făcută ca o revizuire ce a examinat diferite studii și experimente, care au implicat zahărul ca vinovat în boala coronariană. Acesta a sugerat că toate cercetările anterioare ce au indicat zahărul, au fost viciate și au implicat grasimea și colesterolul ca principalii contribuitori ai bolii. Publicarea unei reviste atât de proeminente, a permis industriei zahărului să modeleze și să conducă dezbaterea științifică despre pericolele zahărului și grăsimilor în ultimele cinci decenii…așteptăm cu interes noi cercetări nefinanțate de industrie.

Otravă

Cei mai mulți dintre noi (probabil toți în mod realist) ne place să ne răsfățăm…prajituri, suc, alcool, înghețată și o mare varietate de plăceri d’astea vinovate. Industria zahărului, mizează pe noi, să ne supunem slăbiciunilor sau să simțim nevoia să ne răsplătim, fie că merităm, fie ca nu. Ei depun, de asemeneam, un efort concentrat pentru a ne încurca înțelegerea efectelor consumului nostru imprudent de zahăr.

Potrivit lui Marion Nestle de la Nestle Foods: ‘‘Sponsorizarea companiilor alimentare, indiferent dacă este sau nu manipulată intenționat, subminează încrederea publicului în știința nutriției, contribuie la confuzia publică cu privire la alimentele pe care ar trebui să le consume și compromite Ghidurile alimentare, în moduri care nu sunt în interesul cel mai bun al Sănătații Publice.”

Realitatea este că zahărul este o otravă, care duce la depozitatea grăsimilor în ficat, crează rezistență la insulină, crește producția de insulină și promovează creșterea tumorilor.

Haide…mai ia o lingură de înghețată d’aia delicioasă…cu una bucată chimioterapie.

Industria lucrează foarte mult pentru a se asigura că nu vei învăța aceste lucruri.

Profitul înainte de toate

Diavolul există și conduce Asociației Zahărului, ce reprezintă industria zahărului. Această asociație înfiorătoare, împreună cu alte câteva mari grupuri din industria alimentară, a cerut Congresului Statelor Unite să înceteze finanțarea Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), pur și simplu pentru că a declarat, că zahărul, ar trebui să fie cel mult 10% prezent într-o dietă sănătoasă…Ei doresc ca raportul OMS să fie retras, pentru ca guvernul să-i finanțeze în continuare

Astfel, au arătat destul de clar că singurul lor interes, este profitul și creșterea continuă, fără a ține cont de sănătatea sau siguranța consumatorilor lor. Ești doar un pion în jocurile lor mortale și o modalitate de a-și umple ei buzunarele.

Cine vrea niște napolitănuțe d’alea bune cu ciocolată?

Mâncare Sănătoasă Falsă

Deserturile, sucurile, bunătățile de casă și alte dulciuri în care te aștepți să gasești zahăr, nu sunt singurele surse de zahăr din dieta ta. Multe alimente care sunt comercializate ca „scăzute în conținut de grăsime” sau „light”, conțin de fapt, niveluri mai mari de zahăr decât omologii lor obișnuiți

„Iaurtul cu conținut scăzut de grăsimi„, de exemplu, are adesea zahăr adăugat, pentru a potenția aroma pierdută în urma îndepărtării grăsimii.

Lucrurile din care avem tendința de a consuma cantități mari, fără să ne gândim la conținutul lor de zahăr, au cantități incredibil de mari de zahăr, cum ar fi cum ar fi ketchup-ul, sosurile de spaghete în borcan și barbecue sauce. „Băuturile pentru sport„, sucul de fruncte, ice tea-ul, „apa cu vitamine” (mișto nume nu?), smoothie-urile prefabricate și cafeaua cu arome, sunt de asemenea heavy, în ceea ce privește conținutul de zahăr.

Cerealele, granola, batoanele proteice, batoanele de cereale, conțin, de asemenea, niveluri mari de zahăr. Și supele la plic, conservate, sunt la fel de bogate în zahăr pe cât sunt adesea în sodiu. Zahărul este adăugat chiar și la frunctele conservate, de parcă nu ar conține deja propriile zaharuri. Deci, cu tot zahărul ascuns în tot ceea ce poate face parte dintr-o dietă obișnuită, adăugarea acestor deserturi delicioase, este literalmente exagerată. Fugi de placinta de mere semicongelată!!

Dependență

Capacitatea de dependență a zahărului este reală și este promovată de industrie! La fel ca multe droguri ilicite, zahărul crește producția de dopamină din corp. Dopamina este produsă de centrul plăcerii din creier, care crează pofte și te face să te întorci din ce în ce mai mult la un obicei

Alimentele cu conținut ridicat de zahăr sunt concepute pentru a fi foarte gustoase, pentru a te face să îți dorești mai mult. Cine se poate opri după un singur Oreo nu?

În studiile efectuate pe animale, s-a descoperit că zahărul dă dependență mai puternică decât cocaina. Animalele nu numai că au fost mai mult atrase de zahăr decât de cocaină, dar au experimentat și un caracter retras după. Dependența are tendința de a provoca exces de indulgență.

Oamenii nu se confruntă cu sevrajul des, deoarece zahărul nostru este livrat regulat printr-o varietate de surse. Acest lucru va face doar industria să fie fericită, să îți ia mai mulți bani și să gasească noi modalități de a-ți distribui mai mult..zahăr. Se face lobby de milioane de dolari pentru a se asigura că pot continua să facă acest lucru.

Ai încercat vreodată să-i iei bomboanele unui copil?! Sau este mai logic să întrebi dacă ai încercat vreodată să-i spui unui copil de 4 ani, că nu poate să mănânce acadele, după s-a obișnuit sa i se spună Da!

Câteva lucruri tulburătoare despre moartea lui Jim Morison

Bărbos, balonat și într-o spirală descendentă, Jim Morrison de la trupa The Doors a plecat din America pentru a-și găsi liniștea în Paris, în primăvara anului 1971. Avea să nu se mai întoarcă niciodată. Următoarele titluri din listă, detaliază ultimele lucruri triste știute despre moartea prematură a starului rock, de pe 3 iulie 1971.

Moștenirea

După cum îți poți imagina, proprietatea lui Morrison a devenit un subiect controversat pentru următorii ani. După ce a redactat un testament simplist și prost scris cu doi ani înainte de moartea sa, Jim a lăsat totul Pamelei.

Trei ani mai tarziu, însa, Pamela, a plecat dupa Jim (buh bye), după o supradoză de heroină, la vârsta de 27 de ani. Din cauza faptului că a murit fără testament, averea lui Morrison a trecut către moștenitorii Pamelei, parinții ei. Având în vedere că familia Courson primea întreaga avere a lui Jim, familia Morrison a dat în judecată, contestând testamentul fiului lor, precum și legitimitatea căsătoriei de drept comun a lui Jim cu Pam. Susținând că Jim consuma narcotice la momentul redactării testamentului său, cei din familia Morrison, au spus că lipsa de competență, a facut documentul nevalid.

După ani de luptă juridică, Morrison și Courson au împărțit totul 50/50. În cele din urmă, două părți pe care Jim le detesta, au primit roadele succesului său; un succes care a fost criticat și hulit pe tot parcursul vieții sale.

Iceman

Timp de câteva ore după moartea lui, cadavrul lui Jim a rămas în cadă. La un moment dat, în seara de 3 iulie, la apartament a sosit un lucrător de pompe funebre, îmbrăcat într-un costum negru. Cu el avea o pungă de plastic, în care trupul lui Morrison avea să fie înfășurat, împreună cu 25 de kilograme de gheață carbonică pentru conservare.

„Crede-mă” a spus lucrătorul „Voi face tot posibilul, dar căldura este împotriva noastră”. În timp ce acesta a plecat, Pamela și-a exprimat dorința de a dormi lângă cadavrul lui Jim, lucru pe care lucrătorul de la pompele funebre, a sfătuit-o cu tărie să nu o facă.

Mortal Kombat 11: Aftermath Kollection (PS4) PSN Key UNITED STATES

În noaptea următoare, lucrătorul a revenit evertizând că descompunerea va fi imposibil de împiedicat, din cauza valului de caldură ce lovea Parisul la acea vreme. Între timp Pamela spunea că este fericită să trăiască lângă cadavrul lui Jim, susținând ca asta o făcea să se simtă „în siguranță” și dacă ar putea „ar trăi așa pentru totdeauna”.

În după amiaza celei de-a cincea zi, a venit o echipă de la pompele funebre, îmbrăcându-l pe Jim într-un „costum mult prea mare și l-au îndesat într-un sicriu prea mic, din furnir”. Pamela a comentat că nu-l mai vazuse niciodată pe Jim îmbrăcat la costum și că arăta „cam mișto„. Înainte ca sicriul să fie sigilat, ea a adăugat toate pozele cu ea, pentru a fi îngropate alături de Jim.

Trist și Mizerabil

Înmormântarea lui Jim a avut loc pe 7 iulie fara nicio ceremonie. Asa cum ti-ai putea imagina ca a fost o stire la nivel international, cu mii de fani adunandu-se la Pere Lachaise, inmormantarea reala a fost sumbra si fara nici un eveniment. Potrivit unei femei care vizita mormantul sostului ei „Totul a fost facut in graba. Nici un preot nu a fost prezent, toata lumea a plecat repede”.

Întreaga scenă a fost jalnică și mizerabilă. Înmormântarea sine a durat puțin timp, cu mai puțin de șase oameni prezenți, inclusiv managerul trupei Bill Siddons. După înmormântare, Siddons a declarat pentru revista Rolling Stone: „Nu a existat nici o ceremonie și asta a făcut totul mai frumos. Am aruncat niște flori și pământ și ne-am luat la revedere.”

Când a fost întrebat de către colegul de trupă de la The Doors, Ray Manzarek, dacă Siddons a văzut într-adevăr trupul lui Jim – ceea ce Siddons nu o făcuse – Manzarek s-a enervat cumplit, dând naștere unei cearte foarte aprinse între cei doi:„De unde știi că nu au fost 150 de kilograme de nisip? Ai îngropat un sicriu sigilat, omule. Nu vom afla niciodată adevărul acum.” După cum a prezis Manzarek, lipsa identificării fizice a cadavrului lui Jim, a declanșat conspirația dacă Lizard King a murit cu adevărat sau nu.

Colțul Poetului

Rezervarea unui mormant în Père Lachaise – cel mai mare și cel mai faimos cimitir din Paris – a trebuit să fie făcută, având în vedere reputația de rock star a lui Jim. Astfel, pentru a fi înmormântat printre oameni celebre precum Oscar Wilde, Edith Piaf și Chopin, Pamela a avut pe certificatul de deces scris „James Morison, poet„.

După cum am spus și mai devreme, înmormântarea lui Jim în „Poet’s Corner”, a fost rapidă și cu puțini martori, chiar lipsită de prezența unui preot. Pe măsură ce sicriul din lemn, de 75 de dolari – cel mai ieftin model, comandat de Pamela – a fost aruncat în pământ, s-au spus câteva cuvinte înainte ca party-ul să se spargă.

Mormântul ar fi rămas nemarcat ani de zile și placile fiindu-i furate în continuu. În 1981, un bust sculptat a fost inaugurat în cele din urmă. În ziua de astăzi, un paznic este prezent la mormânt 24 din 24, iar pe o piatră funerară este inscriptionat “True to his own spirit”.

Cauze Naturale…!?

La aproape 72 de ore de la moartea sa, certificatul lui Jim Morrison a fost în sfârșit semnat. Medicul care a ajuns la apartament, a spus că oficiala cauză a morții a fost, insuficiența cardiacă. Din acest motiv, nu a fost efectuată nici o autopsie, dat fiind că „sănătatea precară” a fost citată drept principala cauză.

Această abordare închisă, nu le-a plăcut colegilor de trupă și familiei lui Jim, care aveau o groază de întrebări fără raspuns. De ce nu a existat nici o anchetă din partea poliției și nici autopsie? De ce nu au fost anunțați părinții lui Jim? Destul de interesant, semnătura medicului de pe certificatul de deces, a fost mai târziu considerată ilizibilă, pe lângă faptul că Pamela a uitat în mod „misterios” numele medicului.

Pentru a complica și mai mult lucrurile, Pamela a mințit Ambasada Americii, informându-i că Morisson nu are nici un membru apropiat al familiei, care a permis înmormântarea sa rapidă. A doua zi după înmormântarea lui Jim – la cinci zile după moartea sa – Pamela și managerul The Doors, Bill Siddons, s-au întors în L.A. afirmând în fața presei: „M-am întors de la Paris, unde am participat la înmormântarea lui Jim Morrison. Pot spune că a murit liniștit din cauze naturale.”

Conspiratii și Minciuni

Atunci când Pamela s-a întors în L.A., al doilea manager The Doors, Danny Sugerman, a cerut detalii exacte despre moartea lui Jim. Potrivit lui Sugerman, Pamela îi spusese numeroase versiuni contradictorii a ceea ce s-a întâmplat, de mai multe ori dând vina pe ea însăși, ajungând până la a spune că ea l-a ucis pe Jim.

Potrivit lui Alain Ronay – un prieten apropiat a lui Jim, care a ajuns la apartament, la scurt timp după moartea acestuia – după ce l-a găsit pe Jim în cadă, Pamela „a dat din cap” în loc să sune și să ceara ajutor medical. Ceea ce este și mai deranjant, este că la 20 de ani după moartea lui Jim, Ronay a mărturisit că a ajutat-o pe Pamela, să acopere circumstanțele morții „prietenului” său.

Mințind poliția care a junsese la fața locului, el a coroborat declarația cu cea a Pamelei, cum că Jim nu a luat niciodată droguri. Acest lucru s-a adăugat în cele din urmă la narațiunea confrom căreia, Jim avea o sănătate precară, și pur si simplu a murit din cauza insuficienței cardiace, anulând faptul că și-a făcut o supradoză de heroină, dupa o noapte de băut intens.

Crimă

Încă de când corpul neînsuflețit a fost găsit în cada pariziană, numeroase teorii ale conspirației au apărut și continuă până în zilele nioastre. Dintre toate speculațiile exagerate, poate singura care ar avea merite, este relatarea lui Marianne Faithfull.

Vocalista/compozitoarea engleză, cunoscută pentru hit-ul ei „As Tears Go By”, a susținut într-un interviu dat către revista Mojo, că moartea lui Jim a fost de fapt o crimă, în care a fost implicat fostul ei iubit Jean de Breteuil.

Potrivit lui Faithfull, de Breteuil – un dealer de heroină cu mulți clienți celebri – a trecut pe la apartamentul lui Jim pe 3 iulie, după ce o luase de la aeroport: „Aș putea simți intuitiv problemele. S-a dus să-l vada pe Jim Morrison și l-a ucis.” În timp ce își aștepta cu nerabdare iubitul, anxietatea ei a devenit copleșitoare, determinând-o să ia „câteva Tuinal” „să o mai lase.„

Nefiind martoră la ceea ce s-a întâmplat, Faithfull rămâne de neclintit că Breteuil este de vină, având în vedere că „smack-ul” oferit lui Jim a fost prea puternic. „Vreau să spun că sunt sigura că a fost un accident. Amărâtul de el…a murit. Și nu știam nimic despre asta.”

Oricum, toți cei care au legătură cu moartea lui, sunt morți și ei la rândul lor. În afară de mine”. Jean de Breteuil – pe care Faithfull l-a descris drept „un tip oribil, o târâtoare de om” – a murit din cauza unei supradoze în Maroc, în același an în care a murit și Morrison.

Câteva societăți secrete ciudate și obscure

Societățile secrete Iluminati și Francmasonii par să fie mereu în lumina reflectoarelor. Cu toate acestea, un număr mare de grupuri mai puțin cunoscute, au propriile lor povești ciudate, care le fac la fel de interesante ca și pe omologii lor mai celebri.

Ordinul Chaeronea

Bătălia de la Chaeronea din 338 I.Hr a văzut înfrângerea Batalionului Sacru al Tebei, o unitate de elită de luptă, a Greciei antice, formată în anul 150 de soldați și iubiții lor de sex masculin. Ani mai târziu, în 1899, Chaeronea și-a împrumutat numele unui grup usor înrudit, dar foarte diferit – Ordinul Chaeronea, o organizație englezească pentru homosexuali.

Cecil Ives a fondat grupul ca un mijloc de comunicare din cauza fricii de persecuție. El a modelat ordinul, ca o adevărată societate secretă, creând ceremonii și parole secrete pentru membrii săi. El a conceput de asemenea, un set strict de reguli, care i-a împiedicat pe membri, să folosească societatea pentru întânliri sexuale.

Far Cry 3 Uplay Key GLOBAL – 3,83 EUR

Societății, s-au alăturat mulți intelectuali gay proeminenți – Oscar Wilde ar fi fost unul dintre ei. Organizația s-a răspândit în scurt timp, în întreaga lume, permițându-i lui Ives, să promoveze drepturile gay prin cărți și numeroase prelegeri. Ordinul a devenit un precursor modern al organizațiilor de drepturi ai secolului al XX-lea. După moartea lui Ives, mișcarea s-a clătinat, câștigând un nou avânt în anii ’90, în special în SUA și inspirând mai multe ramuri.

Cavalerii Apocalipsei

Citește și – Câteva melodii care spun povești tulburătoare și terifiante

Acest grup s-a format în anul 1693 pentru a proteja Biserica Catolică, împotriva presupusei veniri pe pământ a Atihristului. Membrii erau remarcați pentru obiceiurile lor deosebite, cum ar fi purtarea săbiilor și purtarea unei uniforme cu o stea elaborată inscripționată pe piept.

Comportamentul bizar al societății, ar putea fi pus chiar pe seama fondatorului, fiul unui comerciant pe nume Agostino Gabrino. Un om nebun, care și dovedea asta. Se știa că Gabrino a perturbat câteva slujbe ale bisericii, fluturând o sabie și spunând că este „Regele Gloriei”. La înființarea grupului său, el s-a declarat „Monarh al Sfintei Treimi” și a conceput un set ciudat de reguli pentru cavalerii săi, care includea practica poligamiei și căsătoria exclusivă cu femei virgine.

La un an după formarea grupului, un cavaler și-a trădat existența Inchiziției. Ordinul a fost desființat, iar cavalerii au fost aruncați în temniță.

Ordinul Mâinii Oculte

Acest grup avea un singur scop. Membrii săi au introdus o expresie anume – “it was as if an occult hand had“ – în ziare și în mai multe publicații ale vremii.

Grupul a avut începuturile, când Joseph Flanders, un reporter pentru Charlotte News, a folosit inocent fraza într-un reportaj. Prietenilor săi le-a plăcut atât de mult formularea, încât au conspirat să o folosească cât mai des posibil. În scurt timp, alți reporteri și jurnaliști din întreaga lume, au început să folosească această expresie în propriile povești.

Consirația a fost anulată în 2004, când James Fanega, un reporter pentru Chicago Tribune, a reușit să dea de urmă făptuitorilor, și să enumere publicațiile în care erau infiltrați. Cu toate acestea, grupul a revenit în 2006, când liderul Paul Greenberg și membrii de ranguri înalte, au anunțat că au ales o nouă expresie pentru continuarea tradiției. Până acum, nimeni nu a reușit să afle noua frază, despre care Greenberg susține că a apărut deja în multe publicații.

Clubul Capului lui Calves

La scurt timp după execuția regelui Carol I al Angliei în 1649, oponenții săi au format Clubul Capului lui Calves, pentru a-și bate joc de moștenirea acestuia. Membrii s-au întânlit odată pe an pe 30 ianuarie – aniversarea execuției – și sărbătoreau cu o cină foarte bizară, care avea un topor atârnat de tavanul încăperii. Meniul însuși includea capete de viței (care îl reprezentau pe rege) și un cap mare de știucă, umplut cu bucăți mai mici de știucă și un măr în gură (ce reprezenta tirania regelui)

Membrii aveau propriul imn, în care se bucurau de moartea regelui și toastau cu vin turnat în pocale construite din capete de viței. Ei de asemenea ardeau o copie a autobiografiei în timp ce jurau pe tratatul lui John Milton, care susținuse execuția lui Carol – Milton însuși ar fi fondat grupul.

După restaurarea monarhiei în 1660, The Calves’ Head Club a trebuit să se întânlească în secret. Clubul și-a găsit în cele din urmă sfârșitul în februarie 1735, când o mulțime de oameni a dat buzna în timpul unei întânliri și a linșat mai mulți membri.

Arioi

Arioi a fost o societate secretă, care a existat în Tahiti cu mult înainte ca europenii să-și găsească drumul spre insulă. Grupul și-a dedicat existența, venerării zeității patroane Oroi și a călătorit mult în căutarea de noi recruți.

Pentru a atrage noi membri, societatea a elaborat dansuri ritualice. Oricine putea cere să se alăture, dar numai cei mai frumoși și arătoși erau selectați în cele din urmă, deoarece societatea a legat frumusețea de priceperea spirituală.

Membrii trebuiau să-și memoreze ritualurile perfect, pentru a fi recunoscuți; în rest, erau batjocoriți fără milă. În plus, societatea a propăvăduit un stil de viață foarte liber, așa cum demonstrează unele dintre ritualurile lor, încărcate sexual. Comportamentul lor i-a dezgustat în mod evident pe misionarii creștini delegați în locul respectiv, unul dintre ei, descriindu-i drept „libertini privilegiați, care se angajează într-un exhibitionism abominabil și nespus de obscen”.

Cu toate obiceiurile lor, Arioi aveau o regulă strictă, care interzicea nașterea; copii ar fi interferat cu indatoririle membrilor. Femeile avortau în mod obișnuit, iar noii născuți erau uciși. Părinții ai caror copii supraviețuiau erau alungați din societate.

Prozelitismul creștin a pus capăt în cele din urmă, societății Arioi in secolul al XIX-lea.

The Bald Knobbers

Acest grup secret de justițiari a luat naștere ca urmare a crimei organizate și fărădelegerile care au afectat sud-vestul statului Missouri după războiul civil. Conduși de fondatorul lor, un veteran pe nume Nat Kinney,Bald Knobbers of Taney Count – care țineau întânliri secrete în munți și luau legea în propriile maini. Purtând hainele pe dos și măști ciudate cu coarne, Bald Knobbers foloseau tactici sadice, precum biciuirea, bataia și chiar uciderea suspecților. În cele din urmă unii Bald Knobbers, au început să-și folosească calitatea de membru, pentru a-și proteja propriile activități criminale.

Notorietatea grupului a atins apogeul în 1887, când au ucis doi critici și le-au rănit familiile. Autoritățile vremii au arestat 20 de membri și au executat alți patru. Un an mai târziu, Kinney – care părăsise deja grupul înainte – a fost ucis de către un oponent al organizației. Deși conflictele minore au continuat după aceea, Bald Knobbers a rezistat ca societate până în 1889.

Câteva lucruri sinistre despre războaiele cibernetice

Până de curând, conflictele internaționale au avut loc la sol, în aer și pe mare..bine încă se mai întâmplă asta.

Oricum ar fi, lumea virtuală devine din ce în ce mai mult folosită, pe post de armă. În arena online, atacatorii pot implemeta programe malmware, pot analiza sisteme digitale și pot fura informații cu caracter sensibil, din spatele monitorulu.

Tehnicile folosite în războaiele cibernetice, evoluează cu pași rapizi. Iată câteva chestii sinistre despre tărâmul luptei computerizate.

Guvernele sunt încurajate să investească în arme A.I.

În conflictele armate, deciziile trebuie luate rapid. Timpii de reacție sunt foarte importanți, atunci când viețile oamenilor sunt în joc. Dacă liderii militari doresc să concureze în era razboiului tehnologic, trebuie să dezvolte sisteme de arme A.I. În caz contrar riscă să fie „paralizați de complexitatea luptei.„

Într-un raport din 2021, Comisia Națională de Securitate, a sfătuit guvernul SUA să investească în arme conduse de algoritmi, Comisia A.I. este formată dintr-o mână de experți politici și experți în thenologie. Asta include fostul CEO Google Eric Schmidt și viitorul CEO Amazon Andy Jassy.

De mulți ani, principalul obiectiv al armatei americane a fost hardware-ul. S-au specializat în tancuri, avioane și nave. Dar în curând, susțin experții, SUA s-ar putea găsi inferioară tehnologic față de rivalii săi. Dacă se întâmplă asta, ei riscă să fie copleșiți de țări precum China și Rusia. Se spune ca ambele țări lucrează la arme autonome avansate.

Far Cry Primal Uplay Key GLOBAL

Criticii spun că guvernul SUA, se îndreaptă, către o cursă a înarmărilor A.I., ale caror consecințe ar putea fi dezastruase. Profesorul Noel Sharkey de la Campaign To Stop Killer Robots a numit raportul „șocant și înfricoșător„. El a avertizat că sfatul comisiei „ar putea duce la proliferarea armelor A.I., luând decizii autonome, cu privire la țintele pe care să le doboare.”

Stuxnet, arma digitală care a paralizat Iranul

În vara anului 2010, lucrătorii IT din Iran au rămas perlecși de comportamentul computerelor lor. Dispozitivele continuau să se crash-uiască și să se restarteze, iar și iar, Nimeni nu-și putea da seama de ce. Apoi o firmă de securitate din Belarus, a descoperit un malmware ascuns în sistem.

Calculatoarele iraniene căzuseră victime lui Stuxnet, prima armă digitală din lume. Experți în securitate cibernetică, nu văzuseră niciodată așa ceva. În loc doar să dăuneze sofware-ului computerelor, Stuxnet a reușit să provoace daune, echipamentelor fizice. A pătruns în sistem și a făcut mașinăriile să o ia razna.

Se crede pe scară largă, că arma cibernetică devastatoare, a fost creată de oficialii americani și israelieni. Pe lângă faptul ca a deteriorat sistemele IT ale iranului, a avut un impact sever asupra dezvoltării nucleare a țării. În 2009, Stuxnet a infectat centrala nucleară Natanz, din centrul Iranului. A sabotat echipamentul, determinând defectarea în mod repetata a centrifugelor. O centrifugă, este tub cu pale, de mare viteză, care se rotește și este utilizată pentru tratarea uraniului gaz. Oficialilor iranieni le-au luat luni de zile pentru a-și da seama ce se întâmplă. În total centrala a pierdut 984 de utilaje.

Califatul Cibernetic al Statelor Islamice

Statul Islamic este alarmant de priceput la categoria internet, pentru un grup terorist. Se știe că extremiștii provoacă haos online. Mai multe personalități occidentale s-au găsit ca țintă, a unor atacuri cibernetice ISIS. În 2014, hackerii au deturnat contul de Twitter ale forțelor de apărare americane CENTCOM. Au folosit contul pentru a răspândi propagandă și a amenința oficialii militari.

Un an mai târziu, aripa high-tech ISIS – Califatul Cibernetic Unit – a susținut că a furat informații personale a peste 2000 de persoane.

Majoritatea dintre ei, locuitori SUA. Mai târziu în acel an s-au lăudat că au piratat date guvernamentale sinsibile. Califatul a lansat ceea ce a pretins că sunt numele,locațiile și datele de contact a peste 1500 de angajați guvernamentali. De asemenea, au furat informații de pe cărțile de credit ale mai multor înalți oficiali.

Armata electronică siriană

Armata Electronică Siriană excelează la capitolul fake news și dezinformare. Se spune că grupul este format din susținători tineri, cunoscători de tehnologie, a președintelui Bashar al-Assad. Sunt cunoscuți pentru hacking-ul site-urilor de știri. De asemenea aceștia sunt cunoscuți pentru ceea ce ei numesc „denaturare a faptelor” din mass media occidentală.

Armata Electronică a apărut pentru prima oară în 2011, atacând dușmanii guvernului sirian, pe rețelele de socializare. Acțiunile lor timpurii au inclus spam-ul paginilor de Facebook ale președinților SUA și al Franței de la acea vreme, Barac Obama și Nicolas Sarkozy. În 2013, hackerii din Orientul Mijlociu au lansat un zvon pe Twitter că ar fi avut loc o explozie la Casa Albă. Acest lucru a provocat o cădere temporară a bursei americane. Mai recent Electronic Army a fost acuzată, că a ascuns spyware în aplicațiile mobile cu tematică coronavirus.

WannaCry, atacul Ransomeware care a lovit NHS

WannaCry a fost atacul cibernetic global care a lovit peste 200.000 de computere în 2017.

Malmware-ul de anvergură, a avut un impact sever asupra Serviciului National de Sănătate (NHS) al Marii Britanii, împreună cu companiile spaniole și sistemele IT din întreaga lume.

Similar atacului de la Spitalui Dax din Franța, hackerii au blocat computerele și au cerut plata pentru deblocarea lor. Creatorii din spatele WannaCry au cerut 300 USD (230GBP) în Bitcoin înainte de a debloca sistemele.

În total se spune că WannaCry a costat sistemul de sănătate de stat al Marii Britanii, 121 de milioane de dolari (92 de milioane de lire sterline). Atacul a blocat sistemele IT a peste 80 de trusturi de spitale NHS. În săptămâna atacului, 19.000 de întânliri au trbuit să fie anulate. La acea vreme NHS a pierdut 26 de milioane de dolari (72 de milioane de lire sterline) pentru a-și restaura sistemele IT. Guvernul britanic fusese avertizat cu un an mai devreme despre consecințele îngrozitoare al unui atac cibernetic asupra NHS. Departamentul de sănătate publică, a fost condamnat pentru că nu a luat măsuri de securitate suficiente.

Hackerii vizează serverele de e-mailuri Microsoft

În 2021, serverele de e-mail Microsoft au fost vizate de ceea ce un expert în securitate cibernetică a descris drept a fi „literalmente cel mai mare hack pe care l-a vazut”. Se spune că Hafnium, un grup de hackeri cu legături în China, s-a infiltrat în serverele de mesagerie ale unor sute de mii de companii. Hackerii au folosit tehnici fără precedent, pentru a-și forța intrarea în sisteme.

Microsoft a nunțat hack-ul pe 2 martie 2021. Compania a lansat actualizări de software pentru a proteja utilizatorii, de atacuri. Dar chiar înainte ca Microsoft să-și lanseze actualizările, un al doilea val de hackeri a apărut, dornici de acțiune. Experții estimează că zece grupuri de hackeri, exploatează punctele slabe ale sistemului Microsoft. Criminalii cibernetici piratează grupurile de e-mail, indiferent de instituție sau de locație.

Companii, școli, spitale și chiar orașe, s-au trezit ca ținte ale atacatorilor anonimi.

Chiar în timp ce citim acest articol, astfel de atacuri sunt încă în desfășurare. Obiectivele hackerilor sunt neclare, iar mii de servere sunt încă vulnerabile. Experții în securitate cibernetică, au descris-o ca fiind, drept odesfășurare „foarte rără” de forțe.

Câteva ritualuri bizare încă practicate în zilele noastre

Arunci sare peste umărul stâng dacă verși sarea pe masă? Aceasta mic obicei ciudat este menit să îl alunge pe Diavol care, se pare, se va aseza pe umărul tău stâng dacă verși sarea…cred.

Acest lucru se datorează faptului că, potrivit unor demonologi renumiți, sarea vărsată este masa preferată a Diavolului.

Ei bine, această mică superstiție bizară este nimic, în comparație cu lista noastră – oameni din întreaga lume se angajează într-un comportament destul de extremist, ingrozitor și de-a dreptul bizar, pur și simplu pentru că asta s-a făcut de generații întregi. De la aruncarea bebelușilor de la înălțimi până la încercarea de manipulare a șerpilor veninoși, credința este încă un mare element important în toate astea.

Manipularea Șerpilor – Creștinii evangheliști, sudul SUA

Moe Syzlak’s faith of choice, este o mișcare religioasă cât se poate de reală. Dacă îl iubești pe Iisus suficient de mult, cei ce manipulează șerpii, cred ca nu vei fi mușcat. Nu la figurat, chiar se joacă cu șerpi veninoși. Biblia pare să dețină o justificare în această practică, dacă mijești bine ochii în timp ce citești pasajele din Evangheliile lui Marcu (16:17-18) și Luca (10:19).

Teologii totuși, tind să pună la îndoială validitatea practicii.

Batman: Arkham Collection Steam Key GLOBAL – 4,77 EUR


Practicat în principal de ramurile Sfinției, Penticostale, Carismatice și altor biserici evanghelice mici din Munții Apalahi, membrii obișnuiau să participe la ritualuri de vindecare a bolnavilor, vorbind în diverse limbi și consumând stricnină. Bazându-se pe credință, aceștia nu ar fi trebuit să moară din cauza efectelor consumului de otravă (mulți oameni au murit în timpul practicilor.) Dar manipularea șerpilor, este cea care a costat cele mai multe vieți – până la 120 de morți din 1910, cu aproximativ 35 de oameni care au murit între 1936 și 1973.

Chiar dacă manipulatorii de șerpi, nu mor când sunt mușcați, mulți enoriași dispun de membre atrofiate sau chiar lipsă.

Atunci când un manipulator de șerpi moare, credincioșii nu cred că a fost din cauza lipsei de credință – a fost pur și simplu planul lui Dumnezeu.

Rastigniri – Creștinii din Filipine

Această practică se află cu siguranță scrisă în Biblie. Totuși, nu sunt sigur că a fost sugerată ca practică a creștinismului. Potrivit unor creștini din Filipine, această practică trebuie efectuată. Ei se lasă răstigniți. Nu numai că sunt sunt doar legați cu curele de piele la încheieturi timp de 20 de minute. De fapt, ei sunt bine bătuți în cuie pe niște scânduri din lemn.

Liderii catolici, au condamnat această practică, îngrijorați de faptul, că cineva ar putea fi rănit (No Shit). Deși clar, este periculos, trebuie sa recunoaștem, că este o demnonstrație impresionantă de credință, precum și o incredibilă demonstrație de rezistență, și de a face față unei dureri destul de nasoale. În 2019, 9 persoane din 3 locații diferite din Filipine, au fost țintuite de cruci, pentru a sărbători Paștele.

Cred că o să rămân la ciocnitul de ouă roșii și drob…

Aruncatul bebelușului – Multiple Religii din India

De la ciocnitul de ouă, sperăm să trecem la evitarea de a crăpa bebeluși. Dap, ai citit bine. Este considerat un semn de mare noroc pentru noul născut, atunci când acesta este aruncat de pe acoperișul casei. Acest ritual este popular în anumite părți ale statelor Karnataka și Maharashtra din India.

În orașul Solapur, ritualul este realizat de pe vârful Baba Umer Dargha, un altar islamic. Copii sunt aruncați de pe o platformă înaltă de 15 metri și (sper eu) prinși într-o pânză, ținută de mai mulți aomeni sub formă de plasă de siguranță.

Se spune că tradiția a început, de la o sugestie făcută de un mistic sufi, care, auzind despre creșterea deceselor în rândul copiilor, a sugerat ca bebelușii bolnavi să fie aruncați…în acest mod practicat și astăzi. Această tradiție, a susținut el, ar arăta „încrederea lor în Cel Atotputernic”. El a mai sugerat că: „Bebelușii au fost în mod miraculos conduși către siguranță, într-un cearșaf, asemanator unui hamac care a apărut instant în aer.” Astăzi în loc de o pânză care se materializează instantaneu, este o pânză care se aduce la picioarele altarului și este ținută atât de bărbații musulmani cât și de hinduși.

Burning The Guy – Laic (din punct de vedere protestant), Marea Britanie

„Amintiți-vă, amintiți-vă de 5 noiembrie. Praf de pușcă, trădare și complot.” este o rimă pe care o vei auzi în Marea Britanie, în timpul ‘Bonfire Night’, înainte de lansarea artificiilor. O altă tradiție în această zi, este ca, plozii să meargă din ușă în ușă, tinând în mână o efigie cu aspect de sperietoare, și să întrebe: „Penny for the Guy?” („the Guy” este efigia) înainte ca cei din comunitate, să se adune într-o locație stabilită, să-l așeze pe „The Guy” într-un morman de lemne și să îi dea foc. Este destul de terifiant, dacă privești cu atenție toată treaba.

„The Guy” este reprezentarea lui Guy (sau Guido) Fawkes, un conspiraționist catolic, care a plpnuit așa-numitul complot cu praf de pușcă ămpreună cu alți 12 bărbați – au complotat să arunce în aer Camera Lorzilor, în timpul ceremoniei de deschidere a Parlamentului și să îl ucidă pe Regele James I, (mulți monarhi non-catolici au plănuit comploturi împotriva regilor în acea perioadă – Regele Henric al III-lea fiind asasinat de un fanatic catolic în 1589, cu 16 ani înainte de complotul prafului de pușcă). Complotul a fost descoperit înainte de a putea fi executat. De aceea în fiecare an, oamenii din Marea Britanie îl ard în mod simbolic pe Guy Fawkes.

Cam mult timp de a ține ranchiună, zic eu!

Tăierea degetelor – Dani Animism, Papua

Se spune că pierderea unei persoane dragi, poate fi ca și cum ai pierde o bucată din tine.

Pentru femeile din tribul Dani de pe insula indoneziana Papua, acest sentiment este luat pe bune.

Femeile care sunt în doliu, au fost odată obligate să-și amputeze vârfurile degetelor – atât pentru reprezentarea spirituală a durerii lor cât și pentru a se proteja de spiritul potențial răzbunător al decedatului. În trecut, chiar și pentru bebeluși, era cerută tăierea vârfurilor degetelor, adesea mușcate de mame (femeilor mai în vârstă, voluntare, li se tăiau degetele de către o rudă, folosind o lamă, confecționată din piatră ascuțită). Acum acest ritual este ilegal, dar zvonurile spun că tribul continuă oricum.

Multe femei din tribul Dani, par să nu iasă bine la numărătoarea degetelor.

Săritul gol pușca pe tauri castrați – Etiopia

Vrei să fii cu adevarat de-al nostru a? …dacă ești mebru al tribului Hamer din Etiopia, ar fi bine să găsești un taur fără coaie, să te dezbraci la plua goală și să faci o încălzire pentru sărituri (sunt sigur că cizmele pentru kangoo jumps sunt interzise, ar trebui sa fie interzise de tot.)

Dar ce înseamnă pentru Hamer, când spui că „ești bărbat„? Mai simplu, ți se va permite să te însori. O mare petrecere, este aranjată pentru eveniment, băutură și dans toată ziua până la apus.

Apoi băiatul va încerca să alerge pe spatele taurilor de 4 ori fără să cadă. Daca dă cu muia de pământ de fiecare dată, el va rămâne „copil” încă un an, pâna la o altă încercare.

Așa că, daca te trezești că ești copil adoptiv printe poporul Hamer, ai face bine să treci acest test dificil. Cu excepția cazului în care, îți doresti o viață de burlac.

De ce ne place atât de mult să ne certăm pe internet?

Iaca ai intrat și tu într-o dispută online. Nu-ți face griji. Ceea ce ți se întâmplă acum, să zicem că este complet natural și nu are de ce să îți fie rușine..încă. Oameni care numesc pe alți oameni imbecili, cretini, needucați și viceversa, sunt piatra de temelie a internetului; o mândră tradiție fără de care multe rețele de socializare, site-uri, forumuri și alte astfel de platforme ar fi sterile, pustii și fără pic de amuzament.

Certurile pe internet, ar putea fi un lucru bun (într-o oarecare măsură). Aceasta ar putea fi o oportunitate pentru tine, de a auzi punctele de vedere ale altor oameni, și de a înțelege cu adevărat lumea, dintr-o perspectivă diferită (dacă ești deschis să faci asta). Este nevoie doar de puțină demnitate și de concentrare pe fapte.

Internetul ne face proști… la propriu

Din păcate în momentul în care intri pe varii site-uri sau rețele de socializare, ti se prezintă o mulțime de opțiuni, amețitoare: click here, watch this, share that. Acestea pot părea decizii banale, dar pe măsură ce cantitatea de conținut online explodează, creierul nostru a învățat, să citească diferit (cu distrageri constante), ceea ce a remodelat modul în care învățăm, ne exprimăm și analizăm lucrurile.

În timp ce internetul ne oferă acces la mult mai multe informații decât în trecut, în mod paradoxal, suntem din ce în ce mai superficiali, mai ușor de manipulat și mai slabi.

În cartea The Shallows: What the Internet is Doing to Our Brains, care a luat premiul Pulitzer, Nicholas Carr susține că tehnologia, induce o decădere intelectuală gravă creierului nostru. Este o afirmație provocatoare și chiar contraintuitivă, dar pe care o susține numeroase descoperiri din domeniul neuroștiinței.

Într-un studiu UCLA realizat în 2008, creierele a 24 de persoane au fost scanate în timp ce aceștia căutatu „chestii” pe Google. Cercetătorii au descoperit că cei care veau mai multă experiența cu Google-ul, au avut o activitate sporită în mai multe părți ale creierului, în special în cortexul frontal. Aceasta este partea creierului tău, unde se află sediul conștiinței, pe care o folosești pentru a lua decizii. S-ar putea să crezi că acest lucru este benefic.

YVES-ALEXANDRE THALMANN
Minciuna si manipulare – Yves-Alexandre Thalmann

„Veștile bune aici, sunt că navigarea pe internet, deoarece implică atât de multe funcții ale creierului, poate ajuta la menținerea memoriei sharp, oamenilor bătrâni.” scrie Carr.

Dar există un dezavantaj. Când întânlești un text cu hyperlink, creierul tău pune întrebarea: „A da click sau a nu da click”. Pentru că ești constant intrerupt, pentru a lua aceste decizii, rareori te „pierzi în text„, și în consecință, informația devine rar o cunoaștere profundă. Sau după cum ar spune Carr „Redirecționarea resurselor noastre mentale, de la citirea cuvintelor, la a alua decizii, poate fi imperceptibilă – creierul nostru este rapid – dar s-a dovedit că împiedică înțelegerea și reținerea informațiilor, mai ales atunci când aceste lucruri se repetă frecvent”.

Deloc surprinzător, utilizarea internetului ne recircuitează creierul. Ca parte a studiului UCLA, cei cu puțină experiență pe Google, au fost instruiți să folosească internetul timp de o oră pe zi. După cinci zile, creierul lor a fost rescanat și desigur, a existat o activitate sporită în cortexurile prefrontale. Chiar și putina utilizate a netului, schimbă căile neuronale ale creierului.

Atunci când citești o carte, înțelegi mai multe. Potrivit unui studiu din Journal of Digital Information, cei care citesc documente cu hipertext, nu rețin la fel de multe informații, ca cei care citesc texte fără link-uri. Într-adevăr, lectura cărților este substimulatoare. Acesta este un lucru bun, deoarece creierul tău poate transfera aceste informații din „memoria de lucru” în „memoria pe temren lung„. Cei ce studiază neuroștiința, au descoperit că memoria pe termen lung, nu este doar locul în care stochezi lucruri aleatoriu, ci „scheme” care te ajutp să îți organizezi gândurile și conceptele. Dar acum, există atât de multe informații pe care le poți transfera în memoria pe temen lung, dintr-o dată, și asta oamenii de știință o numesc „încărcătura cognitivă”.

Atunci când citești o carte, iei un degetar de informații din memoria de lucru și îți umpli cada în memoria de termen lung. Cu toate acestea când citești pe internet – „Ceea ce transferăm este un amestec de picături de la diferite robinete, nu un flux continuu și coerent dintr-o sursă.” scrie el.

Creierul nostru nu asimilează informațiile într-un mod bogat și semnificativ, creând mai puține conexiuni între celelalte amintiri ale noastre. Carr o spune direct „Devenim consumatori de date, fără minte.”

Internetul a schimbat într-adevăr modul în care citim și gândim. Dar chiar conteaza asta? Poți doar căuta pe Google, fapte și cifre. Dar bogăția inteligenței umane se bazează pe evocarea memoriei noastre pe temen lung. Creativitatea necesită angajarea facultăților noastre pe termen lung, pentru a crea noi asocieri neuronale.

Citind necontenit pe internet, și a urmări doar o anumită parte de informație, ne împrăștiem mințile, ne diminuăm concentrarea și aptitudinile. În acest fel ajungem să nu mai putem analiza corect și la rece, lucruri sau fapte, care se întâmplă în jurul nostru, devenind vulnerabili, ușor de manipulat și de speriat.

Câteva povești ale dracului de încântătoare despre personajul Deadpool

Personajul Deadpool a devenit un adevărat star al benzilor desenate. Apărând pentru prima dată în New Mutants #98 în 1991, bufonăriile lui satirice au dus la o multitudine de apariții în cele mai populare titluri Marvel.

El s-a clasat pe locul 13 pe lista “Top 100 Comic Book Heroes” a IGN, a avut prorpiul joc video și în cele din urmă propriul film.

Hai să vedem câteva povești încântătoare despre Deadpool.

A început ca o înșelătorie DC Comics

Controversatul Rob Liefeld a conceptualizat inițial personajul Deadpool, deși folosim termenul „conceptualizat initial” în mod liberal. Liefeld era cunoscut pentru faptul ca și-a bazat bazat mai multe creații pe personaje existente deja. Cea mai infamă dintre acestea a fost o copie a Căpitanului America de la Marvel, numită Agent America. A fost atât de flagrant încât disputa care a urmat, a trebuit soluționată în instanță.

Deadpool a fost răspunsul lui Liefeld la Deathstroke the Terminator. Povestea spune că Liefeld i-a arătat o schiță a noului său presonaj, scriitorului Fabian Nicieza, care a fost surprins că arăta ciudat de asemănător cu Deathstroke. Numele adevărat al lui Deadpool, Wade Wilson, a fost chiar o piesă pe Slade Wilson, numele adevarat al lui Deathstroke.

Marvel și DC comics au mai făcut câteva încrucișări în trecut, iar una dintre ele (neoficial) a fost o colaborarea cu Deadpool. În anul 2006 Superman/Batman Annual #1, Deadpool l-a necăjit constant pe Deathstroke și alte personaje DC. Numele său nu a fost menționat niciodată din cauza unor probleme de drepturi de autor, iar personajul era adesea întrerupt înainte de a spune tuturor cine este.

Sparge regulat The Fourth Wall

Deoarece Deadpool este un asasin juvenil, sarcastic, înțelept, ale carui glume au fost egalate doar de natura sadică, aparițiile sale trăiesc și mor după umorul lor. Totuși, nu a început să arunce rapid versuri, deoarece aparițiile sale originale s-au concentrat mai mult pe mentalitatea lui violentă și întortocheată.

Trucul ironic al lui Deadpool “breaking the fourth wall” a devenit tot mai proeminent atunci când Joe Kelly a preluat cârma în 1997. a fost prima ieșire solo a lui Deadpool din prorpia sa serie, iar cei de la Marvel au fost în mod natural pesimiști în privința acestei idei. Kelly a declarat că Marvel amenința că va anula întregul serial la fiecare al treilea număr de benzi desenate, sau ceva de genul.

Deadpool Steam Key RU/CIS

Deoarece părea că nu are nici un rost să planifice arcuri de poveste lungi și complicate, Kelly transormă seria, într-o mare distracție satirică prin universul Marvel. Deadpool a criticat cu ireverenție problemele Marvel din trecut, cum ar fi Amazing Spider-Man #47, în care mercenarul care călătorește în timp, a făcut mișto de dialogurile cheesy ale personajelor facute în 1966.

Deadpool le reaminstește în mod regulat cititorilor că este pe deplin conștient ne natura personajului său de benzi desenate. O modalitate prin care face acest lucru este să facă referire frecvent la știrile din lumea reală și evenimente din cultura pop. El chiar parodiază coperți de benzi desenate care nu au nici o legătură cu el, cum ar fi G.I. Joe #42

El a ucis întreg universul Marvel

Deadpool este unul dintre cei mai letali combatanți Marvel. Arsenalul său de arme include săbii, grenade, pistoale, lansatoare de rachete și chiar și un tun cu oi. Ori de câte ori pierde o luptă, asta se datorează cel mai adesea unor distrageri (de care eroul nostru are parte tot timpul, mai ales vorbind despre el însuși.)

În seria de patru părți “Deadpool Kills the Marvel Universe,” eroul nostru revine în cele din urmă complet dezorientat, după un experiment care a mers prost. El începe să-i asasineze fără discernământ pe cei mai faimoși eroi, răufăcători și echipe Marvel. El i-a aruncat în aer pe The Avengers folosind Pym Particles. L-a ucis pe Fantastic Four folosind doar sabia și abilitățile sale de arte marțiale. Spider-Man a căzut victimă de asemenea, fiind împușcat foarte curat în cap. L-a atras pe Punisher într-o capcană și l-a făcut pe neînfricatul antierou să transpire rece, înainte de a fi omorât. Cât despre Hulk, un Deadpool deapitat, autovindecat, s-a furișat către un Bruce Banner adormit și l-a sfâșiat în momentul in care s-a trezit.

Deadpool a ajuns chiar să controleze puterile unui alt răufăcător pe care le-a folosit pentru a face alte zeci de personaje să se sinucidă. Poate cel mai vivid dintre toate, a fost distrugerea X-Men. Într-o scenă, Deadpool se confruntă cu Wolfverine, în timp ce ăi poartă pielea lui Beast pe post de haină de blană.

Nebunia lui Deadpool nu l-a împiedicat să comunice în mod constant cu cititorul. Cu toate acestea, interacțiunile lui au devenit cu siguranță mai vicioase. La un moment dat, s-a uitat drept către cititor și a exclamat: „Te voi găsi și pe tine, în curând.”

Odată le-a ucis toate personajele tale preferate

Dupa ce a devastat Universul Marvel, în diferite dimensiuni paralele, Deadpool a decis cu nonșalanță să omoare personaje din literatura clasică. Conform logicii întotocheate a lui Deadpool singura modalitate de a opri recrearea constantă a eroilor și răufăcătorilor Marvel, a fost să împiedice sursele de inspirație să mai…existe.

În acest scop “Deadpool Killustrated” a prezentat gore-festuri exagerate, cum ar fi scoaterea ochiului lui Don Quijote, aruncarea în aer a casei Little Women, și tăierea în bucăți a celor Trei Muschetari. Pentru fiecare personaj pe care l-a ucis, el avea să arunce o privire asupra personajelor Marvel care le întruchipau. De exemplu căpitanul Nemo semănă cu Magneto, iar Ariel, Mica Sirena, era bazată pe Namor the Submariner (pe care Deadpool l-a găsit a fi hilar.)

Seria a culminat cu o bătălie între Deadpool – ajutat de monstrul lui Frankenstein – și echipa formată din Sherlock Holmes, Dr. Watson, Beowulf, Natty Bumppo și Mulan. Deadpool a scăpat de strânsoarea lui Holmes, descriind în mod amenințător o lume pe care și-a îmaginat-o, în care copii ar vedea doar groază și violență în tot ceea ce este scris. Intriga Cărții Junglei, de exemplu, era că Baloo îl va vedea pe Mowgli, decide că ar putea fi delicios și îl mănâncă.

Încă nu știm prea mare lucru despre el

Ceea ce știu majoritatea cititorilor despre Deadpool, este că a fost diagnosticat cu cancer și a fost supus aceluiaș program numit Weapon-X, la care a fost supus Wolfverine. Programul i-a sporit simțurile, forța și abilitățile de regenerare. Din păcate , celulele sale canceroase au dezvoltat și ele acest factor de vindecare. Acest lucru i-a dat un aspect hidos, ceea ce explică purtarea măștii. Acest lucru l-a determinat să fie tulburat și instabil psihic.

Pe o notă mai ușoară, Deadpool este de asemenea, cunoscut dept dependent de chimichangas și are o osesie deosebită pentru Bea Arthur de la Golden Girls.

Orice altceva din trecutul său rămâne învăluit în mister. O poveste chiar a pus la îndoială trecutul stabil al lui Deadpool. El a fost confruntat cu un bărbat, cunoscut sub numele de T-Ray, care pretindea că este adevăratul Wade Wilson. T-Ray a fost fericit și căsătorit cu o femeie pe nume Mercedes, până în ziua în care a dat peste un tânăr pe nume Jack.

Necunoscut cuplului, Jack era un mercenar fugit după o misiunea greșită. Spera să-l omoare pe Wade și să-și asume identitatea lui. A urmat o altercație în care Jack a ucis-o accidental pe Mercedes. Apoi a fugit de la fața locului și în cele din urmă a devenit Deadpool.

Între timp, un T-Ray întunecat și livid, ar pune la cale să se răzbune pe Jack. T-Ray avea să dobândească o putere imensă – chiar putea să o reînvie pe Mercedes – pur și simplu pentru a se juca cu amintirile lui Deadpool. Desigur, Deadpool a văzut totul mai degrabă ca pe o glumă, decât ca pe o tragedie.

Ryan Reynolds a urât ceeea ce i-au facut regizorii lui Deadpool în X-Men Origins: Wolfverine

În ciuda succesului comercial, X-Men Origins: Wolverine a fost criticat atât de critici, cât și de fanii benzilor desenate. Pe lângă povestea teribil de previzibilă și întorsăturile fără sens, apariția lui Deadpoop a fost, de asemenea, plină de controverse.

Ryan Reynolds, care a jucat rolul lui Deadpool, este un adevărat fan al personajului. Glumele lui Reynolds din prima jumătate a filmului au încântat publicul și au arătat pe deplin umorul din spatele lui Wade Wilson. Din păcate spre final, l-am văzut pe Deadpool demascat.

Această versiune a venit echipată cu lame din adamantiu, care amintesc de Baraka din Mortal Kombat și trăgea cu laser din ochi ca Cyclops din X-Men.

În timp ce aceste modificări au afectat cu siguranță abilitățile personajului de benzi desenate, și mai rău a fost modul în care regizorii i-au închis gura. Se lupta cu Wolfverine și Sabretooth fără replici, comentarii stupide sau glume. Acesta a fost sterilizat verbal, acest lucru fiind neplăcut, atât pentru fani, cât și pentru Reynolds. În timp ce promova filmul, a trebuit să se prefacă de faptul că este încântat, dar remarcile sale spuneau tot de fapt: „As spune că este Deadpool…mda…”. El a continuat prin a numi interpretarea din film „interesantă„, ceea ce în acest caz, este un eufamism clar pentru cuvântul „oribil„.

Reynolds a recunoscut că „Deadpool nu a fost mulțumit de el însuși în Wolfverine„ și că totul a fost un „moment WTF.” Reynolds a adăugat că personajul era la un pas „de a sări peste birou și de a-l ataca pe directorul studioului.”

Câteva secrete întunecate care dezvăluie adevărul despre Hollywood

După ce mega-producătorul Harvey Weinstein și alte nume puternice de la Hollywood au fost expuse, a fost aruncată multă lumină asupra laturii secrete a industriei filmului. Dacă te-ai gândit să devii o vedetă uriașă și ai vrea să fii celebru, s-ar putea să-ți reconsideri planurile după ce ai aflat cum este cu adevărat să trăiești în lumina reflectoarelor.

La Hollywood există mai mulți bani, faimă, apariții pe covorul roșu și milioane de fani obsedați. Există de asemenea, superficialitate uluitoare, durere și mai mult sau mai puțin …crimă. Iată câteva secrete întunecate și povești infiorătoare care scot în evidență partea întunecată a divertismentului.

Paparazzi de închiriat

Dacă te uiți la o poză dintr-un tabloid sau pe un site de nișă, pare că celebritățile pozează într-o fotografie pentru o scenă, probabil așa și este. În 2016, un fotograf a dezvăluit că multe celebrități își pun în scenă fotografiile, pentru a avea un control mai bun asupra imaginii lor. Kim Kardashian este o vedetă care își păstreaz paparazzo-ul personal pe speed dial. Ea îi trimite un mesaj text fotografului în mod regulat și îl ia în jurul lumii pentru a fi fotografiată. Kardashian revizuiește fiecare imagine, care sunt și photoshopate înainte de a fi vândute revistelor.

Tekken 7 – Ultimate Edition Steam Key GLOBAL – 15,39 EUR

Cu mult înainte ca Kim Kardashian să aibe paparazzi în palmă, Pencer Pratt și Heidi Montag de la The Hills, MTV, au avut un acord 50/50 cu o companie numită Pacific Coast News. Ei pozau pentru „fotografii exagerate” care erau apoi vândute rvistelor din întreaga lume. Pratt l-a numit “the best gig ever”, iar el și Montag au încasat peste 1 milion de dolari vânzându-și pozele. Vedetele consideră că este o relație de lucru, care este avantajoasă pentru toți cei implicați, iar fanii lor nu au de obicei habar de ceea ce se întâmplă și că fotografiile „candide„ sunt realizate cu atenție, înainte de a fi lansate către public.

Diverse substanțe, mai mult sau mai puțin legale sunt permise pe platoul de filmare

Uneori, tot de ceea ce este nevoie, sunt oleacă de droguri, pentru ca un actor sau o actriță să dea tot ce e mai bun din ei. Se știe că Tinseltown furnizează multor vedete de top, viciul preferat.

Legendarul actor Dennis Quaid a devăluit că era dependent „ocazional” de cocaină, înainte de a deveni foarte cunoscut. Când s-a mutat prima oară în L.A., în 1974, s-a interesat de ceva „droage” pe ici, colo, dar lucrurile au scăpat de sub control până să apară în filme mainstream. El a dezvăluit, de asemenea, că cocaina, a fost inclusă în bugetele filmelor – deghizată sub numele de “petty cash” pentru a păstra secretul. El a susținut că drogul era distribuit gratuit pe platourile de filmare, pentru că era normal și asta făcea toată lumea.

Privind în urmă, și-a numit dependența de cocaină, una dintre cele mai mari greseli făcute. Actorul a spus că dependența de droguri, i-a făcut viața să se duca în cap.

Și Jack Nicholson a vorbit sincer despre consumul de droguri. Într-un interviu din 1980 acesta a spus că „drogurile nu sunt mare lucru” și că îi place să se torpileze „cam patru zile pe săptămână„.

Tulburari de alimentație

Presiunea de arăta bine și de a fi slăbuț/ă, a făcut ca unele vedete să sufere tulburări de alimentație grave. A fi în fața reflectoarelor, pentru actori înseamnă că sunt sub microscop 24/7. Nu numai că sunt judecați de fanii lor și de public, dar uneori agenții și managerii lor pot pune presiune pentru a scăpa de acele cîteva kilograme în plus, în moduri nesănătoase.

Demi Lovato și-a amintit că la vârsta de „2 sau 3 ani„, se uita la burtă și se întreba dacă va fi vreodată plată. Pe măsură ce creștea, s-a luptat cu o tulburare de alimentație și avea recidive după perioade dificile din viață. După ce s-a desparțit de gagiul ei, Wilmer Valderrama, aceasta făcea, ceea ce este numit „binging and purging” (adică mânca foarte mult după care vomita) pentru că îi era dor de el.

Actrița Naomi Watts a mai dezvăluit că practic se înfomata pentru o apariție pe covorul roșu, iar modelul Ashley Graham a spus că un agent îi flutura în față, bancnote de 20 de dolari, spunându-i să slăbească mai mult, pentru că doar așa ar putea câștiga mai mult.

Casting Couch nu este o noutate

Cu mult înainte de apariția scandalului Harvey Weinstein, au existat zvonuri despre Casting Couch – un termen folosit pentru a descrie vedetele cărora li se acorda roluri în schimbul unor favoruri sexuale. Megan Fox a dat un interviu către GQ și a oprit zvonurile expunând fapte adevărate.

Acrița a spus că „legende de la Holywood” o invitau să se întânlească, pentru a discuta despre anumite oportunități. Apoi când avea să aibe loc întânlirea, își dădea seama că întânlirea era doar un truc. Ea a spus că mulți actori au reușit să se tufe cu multe fete din industrie, dar ea nu a fost una dintre ele. Ea îi refuza din start.

Istoria Casting Couch este una lungă. Un „practicant” timpuriu, a fost Louis B. Mayer, care a co-fondat studiourile Metro-Goldwyn-Mayer în 1924. Mayer, punctul zero al acestei practici, avea mijloacele sale „speciale„. Dacă actrițele nu se conformau, el le amenința că le va distruge cariera sau chiar viața.

Mafia

Hollywood-ul poate fi văzut ca un oraș plin de strălucire și stiluri de viață frumoase, dar are o istorie care nu este deloc plină de farmec. De fapt, există o latura foarte dark, despre care mulți oameni nu sunt conștienți.

S-a zvonit că un mafiot pe nume Mickey Cohen conducea lumea interlopă din Hollywood. În 1950, revista Life a publicat o expunere intitulată „Trouble in Los Angeles”, pentru a se concentra asupra lui Cohen și a unităților sale de crimă organizată, care conduceau industria. Acesta este un secret pe care Hollywood-ul ar dori cu siguranță să-l șteargă din istorie.

Fixers

Într-o lume perfectă, o celebritate ar sta departe de necazuri și ar avea o cariera de succes fără prea multe hopuri. Dar adevărul este că accidentele și situațiile dificile fac parte din viața noastră. Când lucrurile devin prea grele pentru o celebritate, ei cheamă „un om bun la toate” precum Michael Sitrick pentru a le salva.

Sitrick a fost „spinmeister” în industrie, ani de zile cu un talent de a transforma poveștile negative din presă, în unele pozitive. El a lucrat pentru diverși clienți, foarte cunoscuți, printre care David Lee Roth și Michael Vick, fondatorul NFL.

Abordarea controverselor este punctul său forte, iar când o celebritate este lovită de presa negativă, nu există nimeni altul decât Sitrick pe care să îl aibe de partea lor. Dacă o persoană celebră a fost prinsă într-o situație complexă și vezi dintr-o dată un aflux de articole pozitive despre ea, este probabil ca Sitrick, sau cineva ca el, să lucreze din greu.

Câteva concepții greșite despre Voodoo

Deoarece Hollywood-ul a caracterizat greșit reprezentările Voodoo de zeci de ani, majoritatea omenilor care nu sunt direct familiarizati cu această religie, au o mulțime de concepții greșite despre ceea ce este cu adevărat.

Acest lucru este cu siguranță adevărat din cauza lucrurilor văzute în filme și emisiuni de televiziune, dar când vorbești despre o religie răspândită, cu aproximativ 60 de milioane de adepți, concepțiile greșite contează.

Aceste concepții greșite despre Voodoo sunt predominante, deși nu sunt singurele.

Voodoo nu este o religie adevărată

Ortografia comună „Voodoo„, este ea însăși o modalitate americană de a manipula greșit religia, așa cum a început inițial, mai întâi în Africa de Vest, și mai târziu, în locuri din întreaga lume. Vodun a fost practicat inițial de grupurile etnice vorbitoare de Gbe din Africa de Vest și în timp , religia s-a mutat în Lumea Nouă. Variații asupra religiei au apărut în Brazilia (Candomblé Jejé), Cuba (Vodu cuban), Spania și Republica Dominicană (Vudú Dominican), Haiti (Vudú haitian) și Louisiana, unde rămâne ortografia „Voodoo”.

Resident Evil 2 Remake Steam Key GLOBAL – 10,19 EUR

În timp ce fiecare cultură are propria formă distinctă de Voodoo, toate sunt caracterizate ca fiind religii sincretice, care sunt cele care combină diferite aspecte ale două sisteme de credință. Vodou-ul Haitian este unul dintre cele mai practicate în lume astăzi, deoarece majoritatea haitienilor îl practică într-o formă sau alta. Doar 2,1 % din populația haitiana identifică Vodou-ul Haitian ca religia lor principală, dar datorită naturii sincretice a credinței, un numar mare de romano-catolici urmează de asemenea, unele aspecte ale religiei, alături de practicile lor tradiționale catolice. Mai mult de jumătate dintre toți haitienii se identifică ca romano-catolici.

Religia Voodoo este condamnată de Biserica Catolica

Această concepție greșită are sens dacă singurele aspecte ale credinței pe care oamenii le-au văzut, includ reprezentările întunecate arătate de Hollywood. În realitate, Voodoo, este strâns asociat cu catolicismul, iar aspecte semnificative ale celor două credințe s-au împletit de-a lungul anilor. Spiritismul este o mare parte a tuturor formelor Voodoo. În cazul Voodoo din Haiti și Louisiana, multe dintre aceste spirite, au omologi catolici, inclusiv reprezentări ale Sfintei Maria și Sfântului Petru. Drept urmare, Biserica Catolica nu a condamnat Voodoo; a acceptat-o cu brațele deschise.

Pentru că cele două credințe sunt atât de împletite, mulți practicanți Voodoo au fost botezați în Biserica Catolica.

Desigur, aceasta este o asociere nouă, deoarece, în trecut era cu adevărat opusul. Din fericire, nu mai este cazul, iar cele două religii au o istorie lungă de a lucra una alături de cealaltă. Papa Ioan Paul al II-lea a vorbit pe larg despre practica Voodoo și chiar a vorbit despre practicile religiei, despre care el a susținut că au o „bunătate fundamentală”. La începutul anilor ’90, a participat la o ceremonie Voodoo, care a consolidat și mai mult relația dintre cele două credințe.

Papușile Voodoo sunt folosite ca instrument de tortură

Cu toții am vazut filmele, în care un personaj ia o papușă Voodoo și o înjunghie cu un ac pentru a provoca dureri chinuitoare oricui îl reprezintă papușa. Este o poveste grozavă, dar este o denaturare grosolan pentru ceea ce este folosit de fapt o papușa Voodoo. În realitate, ele sunt folosite în scopuri binevoitoare în aproape toate cazurile de utilizare. Asta înseamnă, că oricât de tare ai înfinge un ac într-o papușă care reprezintă fostul tău gagiu sau gagică, nu se vor tăvăli de durere.

Motivul pentru care bagi un ac în acea papușă nu este să provoci durere nimanui; este să atașezi o fotografie a persoanei pe care o reprezintă păpușa. Alte articole sunt adesea atașate păpușilor, inclusiv petale de flori, bani sau orice ar putea fi suficient ca un apel la spirite, să recunoască păpușa și să se deschidă către ea. În loc de durere, păpușile sunt folosite pentru a aduce noroc sau orice lucru binevoitor, care ar putea ajuta persoana pe care o reprezintă.

Adepții practicp magia neagră

Înca o dată, Hollywood-ul este devină pentru această concepție greșită, deoarece adesea descrie oameni care practică magia neagră prin sacrificiu sau prin alte mijloace. În realitate nu există nici o linie care să împartă practicile spirituale ale vreunei religii Voodoo, deci nu există nici o distincție între alb sau negru; în cele din urmă, este doar magie. Desigur, aceasta nu este o magie de tip Penn & Teller; este mai mult o comuniune cu spiritele, decât blesteme aruncate asupra cuiva, sau să scoți un iepure din cur. Deși nu există un tip de magie albă sau neagră, există o forma de posesie spirituală numită „red magic„.

Când un practicant evocă un spirit rău în locul unuia binevoitor sau este mituit de un astfel de spirit, pentru a face rău, se numește magie roșie (red magic). Culoare vine de la spiritul însuși, așa că atunci când o persoană lasă unul dintre aceste spirite rele, să pună stăpânire pe corpurile lor, se spune că ochii lor devin roșii, ceea ce indică faptul că un spirit rău este prezent. În afara de clasificarea „roșie„, spiritualitatea Voodoo nu este nici răuvoitoare sau benignă, așa că termenii de magie albă sau neagră, pur și simplu nu se aplică.

Practicanții sacrifică animale pentru a face incantații întunecate

Atunci când te uți la un film care prezintă un ritual Voodoo de sacrificiu de animale, probabil că este doar parțial legat de practica IRL. Sacrificiul de animale este o mare parte a religiei, dar nu este făcut ca un mijloc de a prelua o forță vitală a animalului și a iniția vreo vrajă; se face pentru a combina forța vitală cu ceva numit Lwa (sau Loa). Lwa este un aspect ale Louisiana Voodoo și Haitian Vodou, și care sunt spiritele primare ale credinței. Aceștia sunt uneori numiti “Mystères” și “ The Invisibles”, care acționează ca intermediari între umanitate și Creatorul Suprem.

Sacrificarea unui animal pentru Lwa combină forța de viață a animalului cu forța de viață a Lwa, care este facută pentru a întineri spiritul. Întreținerea este necesară, deoarece Lwa sunt epuizați din cauza faptului că au grijă de operațiunile zilnice, de a conduce universul pentru Creatorul Suprem. Primirea forței vitale a unui animal de sacrificiu, ajută la revigorarea acestora, astfel încât să poată continua să facă ceea ce trebuie să facă. Lwa sunt adesea încântați să primească acest cadou și ca rezultat, aproape toate ritualurile Voodoo conțin o formă de sacrificiu a unor animale.

Practicanții Voodoo pot învia morții

Este puțin probabil ca cineva să creadă că un preot sau o preoteasă Voodoo ar putea să invie morții, dar este o concepție greșită, larg răspândită despre modul în care Voodoo tratează moartea și care a dat naștere conceptului de zombi. Termenul a fost menționat pentru prima dată la începutul secolului al XIX-lea în cartea lui Robert Southey,„Istoria Braziliei”, unde a menționat „zombi” ca un aspect al lui Voudon Lwa.

Asta rămâne adevărat, dar denaturarea istoriei, cuplată cu exploatarea concepțiilor culturale greșite din filme și televiziune, au pervertit „zombi” originali în monștri mâncători de creieri, văzuți în cultura populară din întreaga lume.

În timp ce conceptul de zombie își are originea în Candomblé Jejé, nu are nimic de-a face cu monștrii care mănâncă oameni. În schimb sunt victime zombi din tradiția Voodoo, care au fost readuși la viață de preoții numiți Bokos. Acest lucru a fost făcut pentru a crea o forță de muncă, sclavă, folosită pe plantațiile de trestie de zahăr ale insulei.

Desigur, nu există dovezi că acest lucru se poate întâmpla în realitate, dar conceptul rămâne adevărat în Voodoo-ul modern, care îl identifică ca ceea ce se întâmplă, când forța umană, părăsește corpul. Când se întâmplă acest lucru, corpul rămâne o coajă lipsită de conștiința de sine, de suflet său de inteligență.