Bine ați venit în secțiunea Muzică, locul unde pasiunea pentru sunet și ritm prinde viață! Aici, explorăm universul fascinant al muzicii, acoperind o gamă largă de genuri și stiluri, de la rock clasic la hip-hop modern, de la jazz sofisticat la pop energic.
Ce veți găsi în secțiunea Muzică:
Recenzii de Albume: Analize detaliate și imparțiale ale celor mai recente lansări, precum și ale unor albume clasice care au definit generații.
Interviuri Exclusive: Discuții captivante cu artiști consacrați și talente emergente, oferindu-vă o privire din culisele procesului lor creativ.
Noutăți din Lumea Muzicii: Ultimele știri despre lansări, turnee, evenimente speciale și alte subiecte de interes din industrie.
Playlisturi Recomandate: Selecții atent curatoriate pentru diferite stări de spirit și ocazii, menite să vă inspire și să vă delecteze.
Analize și Opinii: Articole de opinie și eseuri care explorează influențele culturale, evoluțiile și tendințele din lumea muzicală.
Evenimente și Concerte: Informații despre concertele și festivalurile de muzică ce urmează, incluzând recenzii ale spectacolelor live.
Indiferent dacă sunteți un meloman înrăit sau doar căutați recomandări noi pentru playlisturile zilnice, secțiunea Muzică este destinată să vă informeze, să vă inspire și să vă apropie de lumea minunată a sunetelor. Alăturați-vă nouă într-o călătorie sonoră unică și descoperiți frumusețea universală a muzicii!
Pe 29 iunie 2023, Arenele Romane din București au devenit scena unui concert rock memorabil, unde pasionații de muzică au avut privilegiul de a se bucura de prestații explozive ale trupelor Parkway Drive și Chelsea Grin.
Atmosfera electrică, muzica puternică și energia debordantă au transformat acest eveniment într-o experiență extraordinară.
Trupele au bombardat seara cu o energie copleșitoare, făcând publicul să-și ridice mâinile în aer și să cânte alături de ei.
Parkway Drive
Parkway Drive, cunoscută pentru sunetele lor agresive și versurile puternice, a livrat un set plin de pasiune și intensitate. Vocea îndrăzneață a solistului Winston McCall și rafalele de chitări au făcut publicul să sară în ritm frenetic. Fiecare notă și fiecare vers au fost primite cu entuziasm de către fanii lor devotați, care au cântat fiecare refren în cor.
Chelsea Grin
Chelsea Grin a deschis concertul și alimentat cu energie publicul prezent. Cu un amestec captivant de brutalitate și riff-uri complexe, trupa a oferit un spectacol fără compromisuri.
Vocalistul Alex Koehler și-a transmis furia și determinarea prin vocea sa agresivă, în timp ce ritmul necruțător al bateriei și riff-urile solide au trezit un val de mosh pit-uri în mijlocul mulțimii. Fanii s-au aruncat unii peste alții cu o pasiune dezlnicată, creând o conexiune unică între trupă și public.
Concertul Parkway Drive și Chelsea Grin de la Arenele Romane a fost un adevărat deliciu pentru fanii de muzică rock. Momentul a fost plin de emoții puternice, iar energia și pasiunea din sală au fost de neegalat.
O seară în care muzica rock a fost celebrată în toată gloria ei, iar fanii au creat amintiri de neuitat. Sper că aceste trupe vor reveni curând în București pentru a ne oferi noi concerte incendiare, pentru că această seară a fost pur și simplu magnifică!
Support Us
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
O scenă cu line-up surpriză și noi artiști vizuali la cel mai eclectic festival de artă și muzică de lângă București.
DWMT în colaborare cu POINT extind experiența de festival DWMT La CONAC prin adăugarea unei scene noi, cu line-up surpriză, pe domeniul Conacului Udriște-Năsturel. Scena DWMT.Sessions vine în completarea eclectismului muzical oferit de artiștii deja consacrați ai evenimentului, amplificând deschiderea organizatorilor față de trupe, solo acts și genuri muzicale mai puțin cunoscute, precum și interacțiunea mai apropiată dintre artiști și public.
«Ne-am propus ca DWMT La CONAC să funcționeze – măcar acum, la prima ediție – ca un sistem sinergic de senzații vizuale și auditive, de experiențe curatoriate, de oameni și forme artistice neașteptate, în armonie. Tocmai de aceea, DWMT La CONAC – asemenea proiectului video Diud, Where’s My Tune? – se desfășoară într-un cadru mai restrâns și poate ușor exclusivist: pentru a asigura confortul de a te simți la locul potrivit, printre oamenii potriviți, într-un mediu perfect și relaxat care îți dă libertatea să încerci lucruri noi, indiferent de ce parte a scenelor te afli. Fie că ești artist, muzician, fan, pe filmul lor, al tău sau al nostru, scena DWMT.Sessions este despre o unitate aparte, în care ideea de „nou” și de „ei” se împletește foarte frumos cu cea de „noi” și de „familiar”», povestește Anca Gheorghe, Head of DIUD.
Muzica va fi abordată în cadrul evenimentului și din perspectiva profesiei, cu ajutorul a două sesiuni de discuții pe tema diversității în industria muzicală din România. Sesiunile vor contribui la susținerea unui mediu mai incluziv și mai echitabil pentru femeile din sfera muzicii și sunt organizate sub egida Women In Music.
„Ne bucurăm să ne alăturăm festivalului DWMT La Conac, printr-un parteneriat care evidențiază și mai mult importanța egalității de șanse în industria muzicală. Suntem convinse că prin genul acesta de acțiuni concrete, prin unitate și colaborare putem contribui la creșterea vizibilității și la promovarea femeilor talentate din industria muzicala, de la artiste, compozitoare, producătoare până la femeile din spatele scenei care activează în management, booking, case de discuri, marketing, PR, publishing, organizare de evenimente etc.”, afirmă Corina Sava, Founder Women in Music Romania.
În planul artelor vizuale, pe lângă expoziția temporară „Castelul destinelor încrucișate” gândită și curatoriată de MARe, noutatea pentru pasionați va fi dată și de selecția de lucrări inedite din partea Asociației S.E.M.N, de expoziția fotografică a Feliciei Simion sau de năzbâtiile grafice și ilustrative semnate Să Fiți Cuminți. Sunt doar câteva dintre elementele-cheie care vor pune și mai bine în lumină vibe-ul artistic contemporan al festivalului.
Programul scenei DWMT.Sessions, lista artiștilor participanți și ora dezbaterilor pe tema diversității în industria muzicală vor fi anunțate în curând pe paginile de Facebook și Instagram ale evenimentului. Harta festivalului și ordinea performance-urilor pe scena principală pot fi consultate în cele ce urmează.
Despre DWMT la Conac
DWMT la Conac, în colaborare cu POINT, va avea loc pe 8-9 iulie la Conacul Udriște Năsturel, pe o moșie plină de castani și flori care găzduiește cel mai vechi monument de arhitectură civilă românească din piatră. Este un festival de două zile, un pic altfel, un mix între vechi și nou, surprinzător și fascinant, concret și abstract în același timp, cu un line-up muzical eclectic. La prima ediție DWMT la Conac vor urca pe scenă Irina Rimes, Golan, Mădălina Pavăl Orchestra, Dora Gaitanovici, Cristina Lupu, Valeria Stoica, Astro Générale, Kadjavsi & Tajnic, Noidzsh, dar și Your Midwife on Ice, câștigătorii call-ului pentru artiști în urma votului publicului și încă trei nume care urmează să fie anunțate, ce vor completa lineup-ul Scenei DWMT.Sessions, viitorul platou de filmare pentru o nouă serie Diud, Where’s my tune?.
Festivalul de la Conacul Udriște Năsturel nu va fi doar un showcase muzical sincretic, ci și o oportunitate pentru public să descopere arta vizuală și gastronomia contemporană românească.
Din punct de vedere gastronomic, POINT și Chef Alex Petricean (NOUA Bar), oferă pentru prima oară în cadrul unui festival din România o experiență culinară unică, bazată pe bucătăria reinterpretată.
Printre elementele artistice cheie se vor număra expoziția temporară „Castelul destinelor încrucișate” gândită și curatoriată de MARe, o selecție de lucrări din partea Asociației S.E.M.N, fotografii ale Feliciei Simion, năzbâtii marca Să Fiți Cuminți, dar și Live Sessions Diud, Where’s my tune?.
Despre DWMT
DWMT este o platformă muzicală de nișă, cu o abordare curatorială pentru artiștii în devenire și nu numai. Platforma promovează și documentează muzica live prin intermediul unor producții cinematice de calitate, axate pe estetică. De asemenea, transmite conținutul prin evenimente experimentale și cu acces limitat.
Diud, Where’s my tune? este un sub-brand dezvoltat de DIUD, cu o identitate și o poveste proprie, atât online, cât și offline.
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
Negative CORE Project – București, RO – a lansat ultimele patru extrase de pe al patrulea material „The Purple Shores”.
Întregul material poate fi ascultat pe majoritatea platformelor de streaming.
„Lovim cu ultimele titluri („La Vulve”, „K.F.C”, „Guilt Trip” și „The Purple Shores”), finalizând o muncă care a durat mai bine de trei ani și luând o pauză pe termen nedeterminat.
„The Purple Shores” simbolizează o zonă metaforică și un stadiu al existenței care reprezintă o combinație de nenorocire, goliciune și adevăruri ascunse. Culoarea purpurie poartă adesea mai multe semnificații, inclusiv mister, spiritualitate și ambiguitate, lucru care într-o oarecare măsură transpiră și în lirica albumului. Este o nuanță care există între culorile contrastante albastru și roșu, o împletire a emoțiilor și experiențelor, o nevoie de a urla înăuntru dar și în afară.
În contextul textelor, reprezintă un spațiu de tranziție și o zonă limită în care ne-am simțit captivi și pierduți; un loc al disperării, unde ne-am confruntat cu luptele interioare, cu vinovăția și eșecurile dar și cu forțe externe care și-au jucat schemele câteodată parcă in derâderea noastră. Malurile purpurii sunt, de asemenea, o stare de izolare, unde ne-am luptat cu proprii demoni și cu consecințele acțiunilor lor.
În plus, purpuriul este asociat cu regalitatea și puterea – un domeniu al autorității sau al dominanței în care indivizii sunt supuși controlului sau manipulării și unde forțe externe dictează viața sau le înăbușă adevărata identitate.
În ansamblu, „The Purple Shores” abordează diverse aspecte ale condiției umane, inclusiv tulburările interne, relațiile toxice, disperarea, auto-distrugerea și suicidul, criticile sociale, izolarea și lupta pentru identitate. Am încercat să evocăm prin versuri și muzică emoții puternice și imagini vii, punând adesea la îndoială normele convenționale și dezvăluind aspectele mai dureroase ale propriei existențe.
Fiecare compoziție prezintă o perspectivă personală cu emoții brute și intense. De la prezența înspăimântătoare a unei dubluri la gândurile chinuitoare asupra vinovăției și a autodistrugerii, la nevoia de a prelua controlul și de sfărâma tot – am plonjat în adâncurile propriei mizerii. În ciuda naturii întunecate a textelor, invităm la contemplare și introspecție, încurajând o mai bună înțelegere a complexităților și provocărilor cu care ne confruntăm în interior și în relațiile de zi cu zi.
Pentru curioși, înregistrările și mixul au fost făcute de Mihai DINCĂ iar o parte din voci au fost trase in Munich de către Albert Eduard (Still Awake – GER).
Masterul a fost realizat de către al nostru Cristi TRIFU în studiourile INES din București (big up, Dobrica!). “A fost plăcerea mea să masterizez acest album, mai ales pentru că am vrut să iau parte mult mai activ la procesul ingineresc. Am folosit atât outboard gear, cât și plugin-uri, care alături de urechea mea fina, au produs materialul prezent. Sunt foarte mulțumit de rezultat! (Cristi TRIFU -bassist, inginer de sunet și producător).”
Grafica este conceptul Elizei DINCĂ (instagram.com/elliezaah – sora ghitaristului nostru, Mihai) și pentru trupă a fost ca un suflu de aer proaspăt, fiind însetați de ceva non-metal și diferit ca abordare pentru noi. Cum lucrurile au luat o direcție neprevăzută, Dana OPREA (instagram.com/crimsongloryy) a preluat finalizarea artworkului și rezultatele au fost extraordinar de faine, din punctul nostru de vedere. Mulțumim mult Dana si Eliza, suntem tare mândrii de munca voastră! Singurul loc în care se va putea vizualiza întregul artwork va fi deocamdată site-ul oficial al trupei (link: www.negativecoreproject.com), în secțiunea dedicată albumului. Site-ul în sine este în plin proces de punere la zi, așa că dacă vreți content exclusiv și doriți să aflați mai multe despre trupă, nu uitați să dati subscribe și vă ținem la curent.
“Grafica albumului este o extindere a celor menționate mai sus. Imaginile alese, transpuse într-o serie de colaje, sunt menite să creeze un amalgam vizual al multitudinii de sentimente ce pângaresc sufletul uman, de la disperare, la eliberare, de la putere la neajutorare. Contrastele puternice sunt o metaforă pentru intensitatea trăirilor omului, cu cât de multă ușurință se poate trece de la o stare la alta, până în punctul demenței. Nuanțele sunt toxice, dar se împletesc cu puritatea albului zăpezii, o ultimă speranță ce străluceste în spatele acestor trăiri. Expunerea acestor imagini în forma unui colaj este o încercare de a transforma haosul intern în ordine externă. Creierul uman este setat să găsească logică până în cele mai ilogice colțuri ale gândirii„. (Eliza DINCĂ -artist, despre artworkul albumului).
Profităm de ocazie și ținem să mai mulțumim unor oameni care au dus cel puțin o parte din truda acestui material sau pur și simplu au dat o mană de ajutor: Razvan IONIȚĂ (instagram.com/razvan_g_ionita), omul cu care am lucrat cam toate materialele video ale trupei și cu care am click-uit la toate aberațiile posibile și neștiute, Andrei VLĂDILĂ și Ari care au împărțit o licență care a ușurat munca la ultimele clipuri (vă pupă FLipescu), Ella NEGRESCU pentru ajutorul și lucrurile făcute diferit pe care le-a încercat cu noi, fanilor care au venit să ne vadă și să ne susțină și întregului colectiv NCP, trecut, prezent și viitor.
Negative CORE Project vă dorește vacanță plăcută și grije la cap!
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
Listen closely, and you can hear the haunting echoes of Ethereal Void, the Ontario-based trio whose music speaks of the emptiness that pervades our existence. Their death metal rhythms, infused with grooves and progressions, evoke a sense of forlornness that transcends the bounds of music. Born of the void beyond time and space, they seek to remind us of the nothingness that awaits us all. They have recently released their third album „Gods of a Dead World” and are keeping the momentum going with a lyric video for “Psychosomatic Suicide”, which they share their thoughts on:
“This song departs from the theme of the album and offers a more traditional death metal vision of a mind betraying the body and causing a suicide. It’s the only track not to feature Nemesis’ leads, and the difference is made up in the orchestral arrangement. It’s subtle, but because of this, it has more of an epic, cinematic feel than the others.”
Watch and listen to“Psychosomatic Suicide” via its premiere here:
With „Gods of a Dead World” they wish to impart visions of a world drowned in darkness. A soundtrack for when entropy takes us all. Ethereal Void is inspired by the darkness alive within humanity and within the universe as a whole. Over nine potent tracks, they explore the concepts of entropy, decay, void, and ruin set to furious death metal.
They started out as straightforward death metal with what was arguably progressive and groove elements, however, this new offering takes the sound to a much more epic and grand scale, while retaining the core of that groove-based death metal sound. It is recommended for fans of Gojira, Septic Flesh, and The Design Abstract.
“Gods of a Dead World” was released on May 26, 2023, via Abstrakted Records.
Track Listing: 1. Overture to Annihilation (1:35) 2. The Voiceless (2:59) 3. Seeds of Hatred (3:44) 4. The Art of Ruination (2:48) 5. Psychosomatic Suicide (2:59) 6. Decay (Interlude) (0:46) 7. Return to the Void (3:34) 8. The Brown Stone Spire (2:32) 9. Gods of a Dead World (5:49) Album Length: 26:50
„“The Voiceless” is a rushing charge. It gets the listener’s pulse pumping because the song itself has such a mad pulse. Many of them actually, from the fast jolts in the fuzzed-out riffage to the die-stamp hammering of the snare and the jackhammer impact of the bass. And it does sound like a mad pulse, thanks to the swarms of frantic tremelo’ed fretwork, the relentless double-bass strafing, and the ugly ravenous growls. While the head-hooking energy of those assaulting ingredients never really lets go, the music does also move sideways. Eerie spectral tones ring out, creating an overlay of melancholy. The music even seems to elevate in wailing splendor, as a prelude to a sorcerous guitar solo that sounds both inviting and yearning, both enticing in its glimmering tones and downcast in its mood. Even the unhinged screams of the vocalist almost sound like singing (almost).” – No Clean Singing
„A compact and concise release, Gods of a Dead World comes in at around 26-minutes long and features a number of sharp and savage pieces of music. Kicking off with a frantic showcase of guitar screams and squeals, with the chunky familiarity of death metal heaviness, Overture to Annihilation gets in, smashes stuff up, and gets out.” – Games Brrraaains & A Head-Banging Life „Raw and Gritty Old-School Death Metal” – Metal Purgatory „Gods of a Dead World has everything you could want out of a straight up death metal offering. The riffs are tight, but the guitar sound is absolutely filthy, which only delights me more. There are plenty of melody and solos to be had as well. The bass and the drums have a natural and hammering sound that will keep you strapped in for the entirety of the album. There are some more orchestral elements added in that only contribute to overall vibe of the album. And the vocals are extremely reminiscent of some of the masters of death metal. So. Much. Gravel.” – Metal Purgatory „The music pounds through your skull, marching forward with groove in every song. Each song has some kind of hook that draws you in. It’s never the same, though, and never the coming from just one aspect of the song. Ethereal Void really knows how to craft a song to grab your attention and keep it. Overall, Gods of a Dead World is a cohesive album with plenty to offer fans of almost any genre touching death metal. If you are looking a new album to please the old gods, give this one a spin for sure.” – Metal Purgatory „or a Death Metal cut “Overture to Annihilation” is a real eye opener, blood soaked in cinematic orchestration and virtuoso lead guitars, the barked vocals having that story telling quality to them. That flows nicely into “The Voiceless“, which introduces the lyrical themes and creatures with Voiicide playing both victim and killer as vocals come from alternate angles with a vocal tweak. It works incredibly well, the riffs flowing freely with chugging aggression, the leads bright and vibrant against the darkness. The way the cuts have been put together has been well thought through, the segway into “Seeds of Hatred” barely noticeable as the flow continues like an orchestral piece but there is also enough of shift to identify the track as being separate.” – Metal Noise „…the group’s sound is as mysterious as the black hole vortex that occupies the minds of modern physicists. They pride themselves on their rhythmic prowess and their abstract melodies, yet their music remains impenetrable and enchanting at the same time. Gods of a Dead World is what Blut Aus Nord would sound like if they composed a death metal record.” – Scream Blast Repeat „Death metal with a little progressive brutality” – The Moshpit – WORT 89.9 FM (Madison, WI) „How this band manages to use guitars far beyond catchy groove riffs to create complex atmospheres it’s as impressive as it is entertaining. A quite creative Death Metal proposal.” – Rock Attack „A production to seek out of a hard, intense and tight and occasionally also heavy variety of extreme metal tends to fascinate you, and in particular when explored in arrangements that also adds a distinct and eerie otherworldly feel to the landscapes explored.” – The Viking in the Wilderness „in all their field of exploration and experimentation, this may appeal to fans of SepticFlesh, Vesania, Strapping Young Lad, Gojira.” – Metal Friends
Support Us
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
Apropiindu-se de cel de-al șaselea deceniu al carierei sale îndelungate, Bruce Springsteen își păstrează încă un loc ferm în canonul muzical pentru versurile sale distinctive americane, combinate cu riff-uri pop-rock. Poreclit în mod colocvial „The Boss”, Springsteen a obținut un succes comercial și critic ca puțini alți artiști. De-a lungul carierei sale, a obținut 20 de premii Grammy, o inducere în Rock and Roll Hall of Fame și chiar a primit o medalie prezidențială a libertății de la Barack Obama.
Performanța lui Springsteen a devenit la fel de faimoasă și emblematică precum muzica lui de studio. Cunoscut pentru seturi lungi și, de obicei, însoțit de chitara Fender Telecaster preferată, Springsteen a cântat în mii de concerte de la prima sa incursiune în muzică la mijlocul anilor 1960. Dar chiar și cei mai realizați interpreți trebuiau să înceapă de undeva.
Pentru Bruce Springsteen, undeva era un club social din New York numit Elks Lodge, în Freehold. Impulsat în acțiune de o performanță live pe care o văzuse de la The Beatles la televizor, Springsteen a început să cânte duminica, când intrarea în locație costa doar 35 de cenți. Fiecare trupă cânta între trei și cinci melodii la mai puțin de 100 de persoane.
În timpul unui interviu cu Jimmy Fallon pentru The Tonight Show, Springsteen își amintește că și-a început setul cu prima melodie rock pe care a învățat-o, „Twist and Shout” de la Beatles, spunând: „Și o tot cânt de atunci”.
Dar înainte de a se aventura în muzica rock, Springsteen a numit prima melodie pe care a învățat-o la chitară drept melodia populară tradițională „Greensleeves”, departe de rock and roll-ul american strălucitor pentru care este cunoscut. Reacția mulțimii pare să fie un amestec de neîncredere și nemulțumire față de răspuns, pe care Springsteen îl recunoaște: „Puteți auzi reacția de la publicul dvs. „Greensleeves”, cântă „Greensleeves”? La naiba.”
El îi explică lui Fallon: „A fost un cântec popular. Primul lucru pe care l-am avut a fost o carte mare de muzică populară americană și așa am învățat asta mai întâi pentru că avea doar două acorduri. Și apoi, în cele din urmă, m-am îndreptat către al treilea acord care mi-a permis să cânt „Twist and Shout”, așa că…”
Deci, motivația lui Springsteen de a învăța cântecul nu a venit din dragoste pentru folkul britanic, ci din dorința de a învăța în cele din urmă o melodie a Beatles. Într-un interviu pentru Rolling Stone, el a declarat că auzirea Beatles la radio i-a schimbat viața „pentru că aveam de gând să ridic cu succes chitara și să învăț să cânt”.
Își amintește când a auzit „I Wanna Hold Your Hand” în timp ce se afla în mașină cu mama lui: „I-am cerut imediat oprezcă mașina, am alergat la sala de bowling, am alergat pe un culoar lung iluminat cu neon, pe bowling, în aleea de bowling. A fugit la cabina telefonică, am intrat în cabina telefonică și mi-am sunat prietena și am întrebat-o: „Ai auzit această trupă numită The Beatles?’ După aceea, nu a fost altceva decât chitare rock and roll.”
În timp ce „Greensleeves” a dispărut într-o poveste pe care o spunea în talk-show-uri, influența Beatles asupra Springsteen a rezistat. Rock and roll-ul a devenit principalul interes muzical al lui Bruce Springsteen, iar coverul lui „Twist and Shout” rămâne un element de bază în seturile sale live.
Support Us
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
ELECTRIC RODEO… ELECTRIFIED BY THE MACHINE. The single revisits 2 electro industrial GITM classics, „Electric (Rave)” and „Rodeo”.
Dive into the electrifying journey that is Ghost in the Machine’s new release, „Electric Rodeo”. Set to hit the digital landscape on May 26, 2023, under the banner of 808 Multi Media LLC, this release sees the duo – C4 and Face – breathe new life into two of their early hits – „Electric (Rave)” and „Rodeo”.
In „Electric Rodeo”, Ghost in the Machine dusts off their classic tracks and remanufactures them into modern electro-industrial anthems, that are infused with raw energy and dripping with nostalgia. The tracks echo with the duo’s signature combination of thunderous grooves, heavy guitars, and lush electronics, serving a hearty dose of industrial, alternative metal, darkwave, and cybergoth to their fans.
Fans of Rammstein, NIN, KMFDM, Rob Zombie, White Zombie, Ministry, Marilyn Manson, and Static-X, prepare to be blown away. The duo’s influence has made waves across the entertainment industry, finding a home in major TV shows, feature movies, commercials, and even video games.
Support Us
If you find yourself in our content and like it, support the work of the Contemporary-Establishment and the free and independent press! We are not funded by anyone, so the site and this whole enterprise is self-funded.
Guns N’ Roses a fost capul de afiș al Festivalului Glastonbury din Anglia în weekend și au avut invitat un vechi prieten în timpul setului lor. Pentru interpretarea clasicului Appetite for Destruction „Paradise City”, GN’R l-a recrutat pe vocalistul Foo Fighters, Dave Grohl, să vină pe scenă și să cânte la chitară.
Aceasta a fost de fapt a doua oară când Grohl a cântat această melodie cu Guns N’ Roses, după o apariție surpriză în 2021 la festivalul Bottlerock. Cu toate acestea, nimeni nu ar fi putut prezice apariția lui Grohl sâmbătă (24 iunie) la Glastonbury, având în vedere că Foo Fighters nici măcar nu erau pe afișul festivalului.
Întregul concert a fost filmat profesional de BBC și trupa a postat un videoclip individual cu „Paradise City” pentru ca toți să-l vadă pe YouTube. Vezi clipul mai jos.
Tu ce părere ai de interpretarea live Guns N’ Roses „Paradise City” feat. Dave Grohl?
Support Us
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
After a 15-year hiatus, Miserere Luminis returns with their atmospheric black metal album, Ordalie, offering a haunting, intricate journey of music. Crafted with painstaking attention to detail, the album is a stunning testament to their evolved sound, bound to captivate fans new and old.
Miserere Luminis, a beacon of Québec’s Atmospheric Black Metal scene, is back with their highly anticipated second album, Ordalie, to be released under the Sepulchral Productions label on June 24, 2023. This dynamic trio – Annatar from Sombre Forêts, Icare and Neptune from Gris – have once again joined forces after an astounding 15-year hiatus since their debut release. They’ve spent years carefully honing and perfecting Ordalie, bringing an intensely emotional and intricate experience that has become synonymous with Miserere Luminis.
Wealth DNA Code is an audio program that focuses on activating and balancing one’s Root Chakra – the Chakra relating to our basic needs and survival instincts. We like to think of the Root Chakra as our “Wealth DNA”. Once balanced/ activated, users will feel a sense of stability and security; allowing them to make wise and secure financial decisions. Upgrade options include tracks that target specific areas of life.
Ordalie is a carefully woven tapestry of atmospheric guitars, complex structures, and dramatic vocals, striking a balance between the dark and the beautiful. Their sonic journey will draw you in with a sense of nostalgia and excitement, invoking everything fans loved about their first release, yet evolving it into something even more compelling.
Each track in the album, from „Noir fauve” to „De venim et d’os,” is a testament to the band’s intricate musicianship and innovative songwriting, underpinned by a massive production effort. Joining them in this artistic endeavour is guest artist Sylvaine Arnaud, bringing her contrabass skills to the ensemble.
The album’s release is primed to make waves in the global metal scene, with Sepulchral Productions launching an extensive promotional campaign involving ads in worldwide magazines and digital promos sent to global media outlets. If atmospheric black metal touches your soul, Miserere Luminis’ Ordalie is an experience not to be missed.
Support Us
If you find yourself in our content and like it, support the work of the Contemporary-Establishment and the free and independent press! We are not funded by anyone, so the site and this whole enterprise is self-funded.
Cvartetul din Seattle Filth Is Eternal își are rădăcinile în scena hardcore și grindcore, dar în ultimul lor single, „Crawl Space”, trupa se apropie de faimosul sound al orașului natal: grunge.
Rezultatul este un imn punk-rock molipsitor și prima lansare a grupului pentru noua lor casă de discuri, MNRK MusicGroup, precum și single-ul principal de pe viitorul lor LP, Find Out.
Filth Is Eternal a comentat despre melodie într-o declarație comună: „Este vorba despre acea mică fereastră de timp în care totul pare că funcționează- trupa-relații-muncă-sănătate mintală-medicamente-totul-dar ceva încă se simte în neregulă, ca și cum ar fi destinat să se destrame indiferent de alegerile pe care le faci.”
Produs de Paul Fig (Slipknot, AFI, Alice in Chains) și înregistrat la Dave Grohl’s Studio 606 și Dave’s Room, albumul Find Out este disponibil de pe 29 septembrie și este disponibil pentru precomandă acum.
Tu ce părere ai despre noua melodie Filth Is Eternal, „Crawl Space”?
Support Us
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
Deși este considerat unul dintre cei mai emblematici muzicieni ai secolului al XX-lea, Jimi Hendrix a murit fix în momentul de început al carierei sale.
Totuși, el a reușit să realizeze multe în cei aproximativ patru ani petrecuți în lumina reflectoarelor și să lase această în lume o legendă, când a murit pe 18 septembrie 1970, la vârsta de doar 27 de ani.
Iată 10 lucruri despre care poate nu știai despre Jimi Hendrix.
1. Jimi Hendrix nu a devenit „Jimi” decât în anul 1966
Jimi Hendrix s-a născut la Seattle pe 27 noiembrie 1942 ca John Allen Hendrix. Inițial a fost crescut de mama sa, în timp ce tatăl său, James „Al” Hendrix, se afla în Europa, luptând în al Doilea Război Mondial. Când Al s-a întors în Statele Unite în 1945, și-a luat fiul și i-a schimbat numele în James Marshall Hendrix.
În 1966, Chas Chandler – basistul The Animals, care va deveni managerul lui Jimi – l-a văzut pe muzician cântând la Cafe Wha? în New York City.
„Tipul ăsta nu avea nimic special, apoi dintr-o dată a început să se cânte cu dinții la chitară”, a declarat roade-ul James „Tappy” Wright, pentru BBC în 2016.
„Toți oamenii se mirau de skill-urile sale. ‘ iar Chas s-a gândit: „Aș putea face ceva cu tipul ăsta.”
Deși Hendrix avea numele de scenă Jimmy James la acea vreme, Chandler a fost cel care i-a sugerat să folosească numele „Jimi”.
Vezi restul în clipul de mai jos. Dacă tot ajungi pe acolo, nu uita să dai Subscribe canalului nostru, Share și Like clipului. Știu că sună ca o bandă stricată, pe care o auzi peste tot, dar adevărul este că ne-ar ajuta enorm. Cheers!
Support Us
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
Trupa KRYPTON lanseaza „Incearca sa crezi” intr-o noua versiune, un remake al piesei aparute in 1990 pe albumul „Fara teama”.
„Ne dorim ca urmatorul album sa fie un „Best Of KRYPTON„, iar alaturi de alte piese ce ne-au dat un stil si un nume va figura si acest song” – a declarat Eugen Mihaescu, chitaristul si leaderul formatiei
Tu ce părere ai despre nouaa piesă KRYPTON, „Incearca sa crezi”?
Support Us
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
A fost o călătorie mai lungă decât era planificată pe ecrane pentru Kraven The Hunter, care îl găsește pe Aaron Taylor-Johnson jucând o versiune a clasicului răufăcător din Spider-Man, care va fi lansat, în sfârșit în luna octombrie. După cum am sugerat anterior, aceasta va fi o poveste de origine, cu personajul transformat într-un anti-erou. Vezi primul trailer.
În această interpretare a poveștii personajului — regizat de JC Chandor dintr-un scenariu de Richard Wenk, Matt Holloway și Art Marcum, Taylor-Johnson îl joacă pe Sergei Kravinoff, un bărbat care are probleme serioase cu…tatăl său.
Împins de tatăl său (interpretat de Russell Crowe, continuându-și rolurile accent) să fie un vânător puternic, ajunge în schimb atacat de un leu și este lăsat să moară. Dar ceva se întâmplă cu un amestec de sânge și el devine un războinic puternic – care jură că va înlătura răul pe care tatăl său îl revarsă în lume.
Christopher Abbott joacă rolul unui antagonist numit The Foreigner, în timp ce Alessandro Nivola este o nouă interpretare a colegului personaj clasic The Rhino, aici un răufăcător cu care Kraven trebuie să lupte. Și deși abia se zărește în această primă vizionare, Ariana DeBose joacă un personaj numit Calypso.
Kraven The Hunter va ajunge în cinematografe pe 6 octombrie.
Support Us
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.