Bine ați venit în secțiunea Muzică, locul unde pasiunea pentru sunet și ritm prinde viață! Aici, explorăm universul fascinant al muzicii, acoperind o gamă largă de genuri și stiluri, de la rock clasic la hip-hop modern, de la jazz sofisticat la pop energic.
Ce veți găsi în secțiunea Muzică:
Recenzii de Albume: Analize detaliate și imparțiale ale celor mai recente lansări, precum și ale unor albume clasice care au definit generații.
Interviuri Exclusive: Discuții captivante cu artiști consacrați și talente emergente, oferindu-vă o privire din culisele procesului lor creativ.
Noutăți din Lumea Muzicii: Ultimele știri despre lansări, turnee, evenimente speciale și alte subiecte de interes din industrie.
Playlisturi Recomandate: Selecții atent curatoriate pentru diferite stări de spirit și ocazii, menite să vă inspire și să vă delecteze.
Analize și Opinii: Articole de opinie și eseuri care explorează influențele culturale, evoluțiile și tendințele din lumea muzicală.
Evenimente și Concerte: Informații despre concertele și festivalurile de muzică ce urmează, incluzând recenzii ale spectacolelor live.
Indiferent dacă sunteți un meloman înrăit sau doar căutați recomandări noi pentru playlisturile zilnice, secțiunea Muzică este destinată să vă informeze, să vă inspire și să vă apropie de lumea minunată a sunetelor. Alăturați-vă nouă într-o călătorie sonoră unică și descoperiți frumusețea universală a muzicii!
Începând din 2021, trei din cinci membri ai trupei Avenged Sevenfold – respectiv chitaristul Zacky Vengeance, basistul Johnny Christ și bateristul Brooks Wackerman – au transformat în tradiție anuală să interpreteze piese de la Misfits pentru Halloween.
În acest sezon înfricoșător: „Astro Zombies” de la Glenn Danzig and co.
„Este momentul anului în care Zacky, Johnny și Brooks se transformă în demoni pentru a vă aduce o versiune nouă a unei piese clasice de la Misfits. Vă place?”, a scris trupa pe rețelele de socializare, dezvăluind înregistrarea audio a interpretării trio-ului pentru această piesă esențială din genul horror-punk. Puteți asculta cover-ul mai jos pe YouTube.
Cele două cover-uri anterioare făcute de membrii A7X au fost însoțite de videoclipuri cu interpretări live, precum și de înregistrări audio, și i-au găsit pe Vengeance, Christ și Wackerman purtând celebrele machiaje cu cranii de la Misfits.
Anul trecut, trio-ul a lansat o versiune a piesei „Last Caress„, în timp ce în prima ediție din 2021 au interpretat „Hybrid Moments„.
Puteți revedea aceste și cover-uri mai jos.
Tu ce părere ai despre Avenged Sevenfold – „Astro Zombies”?
Support Us
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
Solistul formației System of a Down. Artist solo. Compozitor. Activist. Pictor. Poet. Regizor de film. Toate aceste descrieri se potrivesc lui Serj Tankian — și acum poți adăuga încă una: autor de memorii.
Vocalistul SOAD și-a anunțat prima sa carte de memorii („într-un fel,” după cum sugerează subtitlul), numită în mod corespunzător „Down With the System”. Cartea va fi disponibilă din mai.
Iată coperta cărții și descrierea oficială:
Serj Tankian va fi primul care să recunoască că formația sa, System of a Down, a fost „aproape de necrezut că poate ajunge în fruntea clasamentelor muzicale moderne: o trupă de armeno-americani care interpretau un mix practic de neîncadrat între riff-urile metal agresive, ritmurile neconvenționale cu schimbări de tempo și melodiile armenești, cu mine cântând alternativ cu voce răstită, strigată și cântând versuri care puteau trece de la excentricitatea avangardistă la atacurile socio-politice în spațiul unei singure fraze.” Așa cum recunoaște Serj, „nu e muzică ușoară.”
Cu toate acestea, nu există nicio îndoială că muzica System a atins sufletele a milioane de ascultători din întreaga lume încă de când au apărut pe scena muzicală la mijlocul anilor 1990. Cu aproape 40 de milioane de albume vândute, trei albume care au ajuns pe primele poziții în topurile Billboard și o legiune devotată de fani, trupa a dominat scenele de muzică alternativă și metal exact în momentul în care lumea se îndrepta spre noul mileniu, redefinind conceptul de ce puteau și nu puteau discuta, face și reprezenta rockstar-ii.
În „Down With the System”, Serj le oferă cititorilor o carte de memorii care este mult mai mult decât o fabulă rock ‘n’ roll. Este povestea unui imigrant, este trezirea unui activist și este o călătorie spirituală de la întuneric spre lumină. Și toate acestea se datorează faptului că Serj însuși a avut oportunitatea de a trăi o viață extraordinară — datorită unei combinații de noroc, circumstanțe, luptă, talent și trezire spirituală.
Născut din părinți armeni în Beirut, Serj crește ascultând bombe căzând în apropierea casei sale din copilărie în timpul războiului civil din țară, înainte de a se muta la Los Angeles la vârsta de șapte ani. Ca tânăr, el este implicat în comunitatea „Little Armenia” din SoCal, aflând tot mai multe despre genocidul brutal cu care s-au confruntat strămoșii săi în timp ce îi ajută pe părinții săi să se adapteze constrângerilor și contradicțiilor Visului American.
Apoi, în timpul unei călătorii cruciale de întoarcere de la o clasă LSAT, Serj decide să renunțe la o viitoare promițătoare în afaceri și lege pentru a face muzică — o decizie care îl conduce în turnee pe cinci continente ca solist principal al unei trupe de rock extrem de populare, ajungând pe locul 1 în topurile albumelor Billboard în dimineața atentatelor de la 11 septembrie și având single-ul de pe același album interzis la radio două zile mai târziu.
În anii care urmează, povestea sa unică continuă, evitând sticlele de sticlă aruncate la un concert anulat de fani furioși Slayer, colaborând cu Tom Morello pentru a susține cauzele justiției sociale printre fani metal neștiutori, având discuții aprinse cu ofițeri LAPD cu privire la cel mai bun mod de a potoli fani revoltați și definind noi sunete și tehnici vocale alături de Rick Rubin.
Îmbinând gândurile provocatoare ale lui Serj cu o proză sinceră și poetică, „Jos cu Sistemul” redesenează remarcabila și improbabilă sa călătorie și explorează ce l-a învățat aceasta — despre muzică, despre artă, despre activism și despre sine însuși. Este o călătorie de neuitat care vă va lăsa fără respirație — și o bucurie absolută pentru fani noi și cei vechi deopotrivă
Support Us
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
Grupul de rock alternativ Heartbreak Cinema a lansat o piesă cu un mesaj puternic, care nu poate trece pe lângă urechile ascultătorilor. Punk-ul nu a fost creat pentru a fi confortabil, iar „Fuckaholic” demonstrează rădăcinile genului, prin expunerea experiențelor negative ale Mariei Teodora și a colaboratoarei Iris Danciu
Orice femeie rezonează, din păcate, cu mesajul noii piese Heartbreak Cinema. Fără vorbe pe ocolite, versurile descriu frustrarea, traumele și sentimentul de redobândire a sinelui ale Mariei Teodora, solista trupei, și ale lui Iris Danciu, artista cu care formația a colaborat pentru o atingere a flair-ului său autentic asupra sunetului. Per total, atât piesa, cât și videoclipul arată un mare deget mijlociu îndreptat spre abuzatori, manipulatori, perverși și persoane care atribuie vina victimelor de abuz.
Maria Teodora:„Ne-am dorit, încă de la începuturile proiectului Heartbreak Cinema, să abordăm și astfel de subiecte delicate… Doar că nu știam exact cum și de unde să începem, ca mai apoi, de la o simplă discuție cu Iris la finalul unui concert, să ajungem la un proiect care relatează astfel de experiențe traumatice.
În mare, am ținut să punctăm existența ierarhiilor, a oamenilor cu o anumită influență materială, socială, profesională (etc.), care profită de un anumit statut pe care îl au pentru a satisface nevoile și interesele proprii profesionale, dar mai ales personale. Practic, «împlinirea» de orice natură a acestor persoane, în schimbul sănătății fizice și psihice ale victimelor.
Cât despre piesă, chiar dacă la un prim play s-ar observa doar blamarea și denigrarea acestor abuzatori, reprezintă în același timp si un fel de împuternicire pentru victime, cu privire la faptul că nu sunt singure și că sunt încurajate să își facă auzită povestea (dacă asta vor!), în orice mod ar dori să se exprime, întrucât este dreptul lor.
Deși este un subiect sensibil pentru multă lume, poate chiar taboo, am vrut să creștem gradul de informare, conștientizare și responsabilizare a publicului asupra existenței acestor abuzuri si vrem , pe viitor, să ne implicăm și mai mult în astfel de cauze”.
Iris Danciu: „Scopul și mesajul piesei m-au nimerit fix unde doare cel mai tare. Nu o zic ca pe un lucru rău, ba dimpotrivă – când m-au abordat Radu și Maria, o astfel de colaborare mi-a dat șansa să îmi expun anumite traume în cel mai bun mod, și anume prin muzică.
A fi o persoană rea nu ține de gen, dar în cazul de față vorbim despre patriarhat și nu putem să trecem cu vederea abuzurile de putere care se întâmplă în acest context. Mai precis, abuzatorii se ascund după niște aparențe foarte bine puse la punct, fiind niște colegi, prieteni, artiști foarte buni. Dincolo de asta, între patru pereți și patru ochi, se întâmplă complet altceva. Și cine te va crede? Sau, mai rău, să fii obligată să taci, ca nu cumva să strici reputația frumos construită din minciuni. Dar ghici ce? Nu voi contribui la aparențe, căci rana nedreptății e mult prea adâncă. Sunt mult prea multe persoane și fapte care rămân nepedepsite.
Unde-i karma? Aici intervine piesa, care m-a ajutat să mă exteriorizez în acest sens. Chiar dacă sunt cuvinte urâte, este adevărul meu și nu am cum să schimb asta. Am devenit mult mai atentă la astfel de semnale de alarmă și tot asta îmi doresc de la persoanele care vor asculta piesa: să fie în siguranță și să-și asculte intuiția. Sau, de ce nu, să asculte piesa pe repeat – și să-și redobândească puterea”.
Radu Bădilaș: Muzica prinde și mai mult gust când vine la pachet cu un mesaj important. În cazul de față, e chiar unul de actualitate, fiind plin internetul de știri despre cazuri de abuz, la care te sperii mai tare citind comentariile decât articolul în sine. Olimpiada de blamare a victimelor se desfășoară zilnic pe Facebook și este un spectacol macabru pe care nu îl mai putem ignora.
Nici nu pot să număr toate poveștile pe care le-am auzit de la prietene și prieteni despre lipsa de umanitate (mai presus de lipsa de bun simț) a anumitor oameni care sunt obișnuiți cu putere și influență, fără loc de consecințe. După ce s-au adăugat la mormanul de scrisori nescrise și cazurile reale prin care au trecut Iris și Maria, am decis să profităm de natura asumată și necenzurată a proiectului Heartbreak Cinema pentru a da o formă muzicală frustrărilor. Cum era de așteptat, a ieșit un rock supărat, cu infuzie de revoltă, presărat cu forță feminină, fără limită de cuvinte obscene, livrat ca atare.
Durerea victimelor e cu siguranță mult prea greu de vindecat, dar uneori e nevoie doar de un «fuck you!» sincer și gutural, venit dintr-un suflet care a stat încordat pentru prea mult timp. Cu încredere!”
Piesa „Fuckaholic” e disponibilă pe toate platformele de streaming.
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
Vineri seara, pe data de 20 octombrie, Biserica Romano-Catolică din Elisabetin, Timișoara, a fost gazda unui concert inedit în care artiștii Petre Ionuțescu și Laszlo Orsolya au reușit să creeze punți peste timp cu ajutorul muzicii, în prezența a peste 300 de oameni.
Desfășurat într-o atmosferă desprinsă din lumi despre care doar ai citit cândva de demult, muzica a învăluit, ca o perdea de sunet țesută-n instrumente tradiționale, arhitectura neogotică a bisericii. Ca și când, cu niște mâini nevăzute, străbunii neamului au ghidat luminile prin care-și plimbă eternitatea prin încăperea sculptată în fiori reci.
Concertul a îmbinat o serie de elemente tradiționale, exprimate simbolic cu cele mai moderne tehnici de producție ale artei contemporane, oferind publicului prezent în număr foarte mare un eveniment complex.
Compoziții inedite, zămislite în exclusivitate pentru acest eveniment, au șoptit auditoriului, asemeni unui izvor de munte ce-și așează curgerea printre creste neogotice, noi înțelesuri asupra timpului. Iar cu cât pasul te-a purtat mai adânc în poetica sunetului, sensibilitatea a devenit seninătatea care a început să dea sens împrejurului.
Artiștii, aflați cu acestă ocazie chiar la prima lor colaborare, au creat un spectacol audiovizual de peste 60 de minute, în care publicul a fost martor la o experiență unică. Cu alte cuvinte, cei doi minunați instrumentiști au reprodus prin sunet starea pe care liniștea întoarcerii acasă o croșetează în sânul ființei, ca după lungi căutări anevoioase și rătăciri interioare.
Proiectul ”Explorări contemporane ale tradiției” a creat contextul necesar creșterii interesului comunității pentru cultura tradițională prin intermediul artei contemporane și a oferit publicului timișorean o manifestare culturală prin care muzica și tradiția s-au îmbinat armonios, creând o experiență unică.
Acțiune finanțată de Consiliul Județean Timiș, prin programul TimCultura 2023.
Eveniment organizat de ACT Negura.
Parteneri media: Cultartes, Revista Golan, The Interwission, Underground Music, Contemporary-Establishment, De Banat, România Pozitivă.
Foto: (c) Simona L. Neumann
Support Us
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
Doomsday Astronaut devine un proiect tot mai prezent în peisajul progresiv metal de la noi, iar turneul trupei a fost deja extrem de bine primit, în sensul că a strâns o serie de păreri și impresii, dar și mult public în fața scenei.
O prezență activă, mereu la vedere, Doomsday Astronaut pare că este într-un continuu proces creator, de transformare, într-un soi de maraton cu ei înșiși.
După acest început de turneu răsunător, trupa tocmai a lansat un videoclip pentru piesa ‘Groove Monkey,‘ de pe cel mai recent album „Djent Djinn„, lansat la începutul lunii octombrie.
Videoclipul este un colaj construit cu imagini filmate din concertele trupei live, de la repetiții, dar și câteva scene special regizate cu fondatorulWaqas Ahmed.
‘Groove Monkey’ te prinde și te surprinde imediat. Este o piesă care te stăpânește încă din titlu, care pare atât de cool încât poate să prindă imediat, iar ca și compoziție este de o atractivitate obsesivă. De la pasaje rock’n’roll ce se duc în accelerări de metal, până la un refren care aduce în prim plan o serie de inflexiuni absolut savuroase, există o măiestrie aici care împachetează întreg proiectul într-un brand de lux.
Cu apariții live pe scena unora dintre cele mai importante festivaluri de nișă din România, printre care Posada Rock Festival, unde au și câștigat marele premiu dedicat trupelor la debut, dar și Rock la Mureș, ASTRA Rock sau Maris Fest, Doomsday Astronaut se conturează deja ca un fenomen muzical.
Următoarele date din turneu sunt:
28 Octombrie – LUGOJ, Club House MC Road Patrol
3 Noiembrie – SIBIU, Rock and Bike Club 16 Noiembrie- BUCURESTI, Quantic (cu Luna Amară)
Mai multe informații despre Doomsday Astronaut găsiți pe:
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
În luna noiembrie este anunțată lansarea oficială a platformei BandBook, care se va manifesta printr-un eveniment de două zile, în care artiștii din portofoliul agenției vor încânta urechile ascultătorilor. Între 7 și 8 noiembrie, pasionații de muzică vor face cunoștință cu echipa și cu artiștii BandBook și se vor distra alături de reprezentanți ai industriei muzicale din România.
Toamna asta nu se numără bobocii, ci se numără trupele din portofoliul BandBook! După aproape un an de activitate sub această tutelă, agenția de booking se lansează oficial. Drumul anevoios prin industria muzicală a adus până acum echipei BandBook multe satisfacții, bucurii și împliniri personale și profesionale, sentimente și trăiri pe care doresc să le împărtășească cu publicul larg pe 7 și 8 noiembrie, la clubul Expirat din București.
Ce este BandBook? Este platforma de servicii integrate care le oferă artiștilor o punte între ei și entitățile care se învârt în jurul acestora, de la fani, la organizatorii de evenimente, până la actorii media relevanți din piață. Misiunea agenției este de a le oferi artiștilor, fie ei cu un nume deja sonor sau aflați la început de drum, acces la o gamă personalizată de servicii, care să îi ajute să își atingă și să își fructifice potențialul.
„Se apropie cu pași repezi unul dintre cele mai importante momente din ultimii ani, pentru mine, pe plan profesional. Este vorba despre lansarea oficială a agenției BandBook. În jurul acestei entități s-a clădit, de-a lungul anului 2023, o echipă fantastică, muncitoare, omogenă de care sunt tare mândru. Ne dorim ca, prin intermediul evenimentului din Expirat, publicul larg să se bucure alături de noi de concertele artiștilor din portofoliul nostru: de la Dora Gaitanovici, Ana Coman până la Eyedrops, Delta Pe Obraz sau Heartbreak Cinema, să interacționeze cu aceștia, să ne cunoască pe noi, echipa din spatele acestui proiect minunat. Vor fi 2 seri speciale, la finalul cărora sunt convins că se vor deschide noi orizonturi și sperăm că vom reuși să așezăm încă o cărămidă la bazele industriei muzicale din România, care are nevoie de consolidare, de unitate, de sprijin.”, a spus Bogdan Munteanu, fondator BandBook.
Showcase-ul organizat în Expirat Halele Carol va include artiști din portofoliul agenției, nume în plină ascendență, precum Dora Gaitanovici, Ana Coman, Delta Pe Obraz, Cristina Lupu, EYEDROPS, SHE, Heartbreak Cinema și Taking Back August. Distracția nu va lua pauze, întrucât Marinov și Toma vor asigura cele mai fresh seturi muzicale la pupitrele de DJ.
„De când m-am alăturat misiunii BandBook, mă simt un om mai împlinit. Sunt mândră de faptul că urmează, cât de curând, să lansăm platforma în mod oficial, mai precis, să aducem în atenția publicului larg, un produs făcut din pasiunea pentru muzică și din dragul lucrului făcut cu cap și dedicare. Cu o echipă tânără cu stele în ochi și o colecție inedită de artiști, «BandBook Showcase & Official Launch» va deveni, cu siguranță, un eveniment de suflet atât pentru participanți, cât și pentru noi, care ne vom afla în pragul unui început luminos, alături de oameni care împărtășesc aceleași visuri ca noi”, Ia declarat Irina Marinescu, PR & Communicaton Manager BandBook.
Intrarea la evenimentul din 7-8 noiembrie este liberă. Însă este necesară o rezervare a locului în avans prin rețeaua iabilet: https://www.iabilet.ro/site/event/90206
Copiii sub 12 ani au acces în club atât timp cât sunt însoțiți de un adult.
Parteneri media: B24fun, Contemporary-Establishment, CriticEyez, e-femeia, E-zeppelin.ro, Happ.ro, Kudika, Let’s Rock, Mahmur.info, Munteanu Recomandă, places.to.belong, Rock Monsters Romania, RU Living Life, Sub radar, The Institute, The Interwission, Utopia Balcanica, Ziarul Metropolis, Zile și Nopți.
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
Apreciați de Meshuggah, Mr. Bungle și Kenny G (serios), excentricii mascați din New York Imperial Triumphant creează unele dintre cele mai captivante creații heavy metal. Cel mai recent efort al lor este o serie de cover-uri, inclusiv interpretări jazz de Rush, Dizzy Gillespie și Radiohead.
Cel mai recent cover al lor este mult mai mult în timonul metalelor obișnuite: o interpretare a preferatului thrash de la Metallica, „Motorbreath”. În mâinile celor de la Imperial Triumphant, remarcabilul Kill ‘Em All devine un spectaculos avangardist, care este abia de recunoscut în comparație cu originalul.
Basistul Imperial Triumphant, Steve Blanco a declarat:
„Ca trupă metal, doar un prost ar crede că nu suntem influențați de Metallica. După mulți kilometri și ore străbătând emisfera nordică am ascultat Metallica live și din studio, măreția din anii 1980 și 1990, și așa ne-am hotărât să aducem un omagiu cu un cover nostalgic a celui mai vechi album înregistrat în nordul statului New York. Cântați tare pentru că metalul este legea.”
Support Us
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
Orkid, trioul de shoegazeri nervoși din București, lansează „Noi contra Noi„, cel de-al cincilea album de studio al formației, avându-i ca producători pe Adrian Despot și Sorin Tănase (aka Pupe) la VdV Music Studio.
Orkid își definesc stilul ca fiind post-traumatic blues. Pentru ei este definitorie afecțiunea și respectul pentru balene, orci și tot felul de alte bestii marine, terestre și extraterestre.
Având influențe diverse, de la punk și garage la post-metal, de la indie și blues la math, prog sau chiar muzică academică, Orkid au lansat primul lor LP – Standing Still in the Dark – în octombrie 2016, urmat de single-ul Beasts Apart în decembrie 2017, apoi de albumul-soundtrack Suruaika în aprilie 2018. La sfârșitul lui 2018, single-ul Daily Extinction marchează prima colaborare cu Adrian Despot ca producător, la VdV Music Studio. Albumele Deraiat (lansat în martie 2020,primul material în limba română), apoi In the Light We Are Safe (lansat în Aprilie 2022) sunt produsele care cimentează relația pe care trioul o are cu Adrian Despot, Sorin Pupe Tănase și VdV Music Studio, Orkid găsindu-și moodul și soundul ideal în această formulă de studio.
Cele 5 piese de pe Noi contra Noi duc mai departe moodul și soundul de pe Deraiat, însă pe un ton chiar și mai dark și mai loud. Trecând de la sonorități de dreamy shoegaze și surf la post-punk, post-meta,prog și chiar sludge/ noise/ doom, Noi contra Noi este cel mai complex material de până acum al trioului, pe care formația îl descrie astfel:
„5 piese care încep cu N:
1. Nu te dau
2. Nimeni și nimic
3. Nu lumea întreagă
4. Nu mai aude, nu mai există
5. Noi contra Noi
Adică fix jumătate de oră:
– de război, noi cu noi,
– în care nu ne dăm bătuți.
– de mers pe sârmă, pe cioburi, pe marginea hăului,
– cu o bucurie dementă.
– de victorie neașteptată, neînțeleasă, neprocesată.”
În cei 7 ani de existență au susținut peste 300 de concerte, au cântat în deschiderea unor formații ca: Mogwai (Scoția), Death in Vegas (Anglia), Mono (Japonia), Madrugada (Norvegia), The Underground Youth (Anglia), dar și a celor mai populare formații autohtone – Vița de Vie, Șuie Paparude, Coma, Sucarpați, The Mono Jacks, Emil, Implant pentru Refuz, etc. Au apărut într-un show televizat la TVR1 – Starea Nației, 2019 – și în zeci de emisiuni radio – Radio Guerrilla, Tananana, Gold FM, Rock FM etc.
Anul trecut, una din piesele lor, Cad, a fost luată pe coloana sonoră a unui serial HBO (Ruxx), alte două (Stargaze și Beasts Apart) pe coloana sonoră a unui lung metraj – Băieții buni merg în Rai (R: Radu PotcoavăPotcoavă).
Pentru că doi dintre orci vin din zona producțiilor vizuale, Vlad este de formare scenarist și regizor de film, iar Radu este animator și artist grafic, Orkid este un produs cinematic, care pune accentul și pe vizualuri animate, ilustrație și design.
Tot anul trecut, Vlad și Radu au terminat scurt-metrajul animat Suruaika, la care Orkid a semnat coloana sonoră. Suruaika a fost deja selecționată la peste 30 de festivaluri din toată lumea și a primit 10 premii.
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
Printre multitudinea de porecle renumite din domeniul muzical, cum ar fi Thin White Duke sau Prince of Darkness, porecla lui Johnny Cash, The Man in Black, strălucește fără îndoială ca fiind una dintre cele mai misterioase. Acest titlu a fost atribuit în mod adecvat datorită ținutei distinctive a lui Cash, dar a depășit doar imaginea lui exterioară; a devenit parte integrantă a identității sale artistice. S-a aliniat celor care s-au confruntat cu provocările societății și a creat muzică ce a servit ca un companion reconfortant, amintindu-le oamenilor că nu sunt singuri.
Când a explicat de ce a ales să poarte doar negru, Cash a făcut-o în singurul mod pe care îl știe cel mai bine: cu o melodie. În 1971, în timp ce găzduia propriul său program de televiziune, The Johnny Cash Show, renumitul cântăreț a adresat întrebarea care i-a intrigat de multă vreme pe pasionații de muzică. A făcut acest lucru prezentând o compoziție proaspătă intitulată „Man in Black”.
„Port negru pentru săraci și oprimați”, cântă Cash, „Trăind în partea fără speranță și înfometată a orașului / Îl port pentru prizonierul care a plătit de mult pentru crima lui / Dar este acolo pentru că este o victimă a vremurilor.”
Inițial, Johny Cash și trupa lui au îmbrăcat cămăși negre pur și simplu pentru că erau singura ținută potrivită din garderoba lor. Deși inițial Cash a îmbrăcat diferite culori pe scenă în prima perilaodă a carierei sale, mai târziu și-a exprimat preferința pentru a purta negru atât în timpul spectacolelor, cât și în viața de zi cu zi. Cash a menționat adesea că ținuta neagră i-a amintit de vremurile grele din viață, atât de luptele sale personale, cât și de provocări mai ample ale socieții, pe care dorea să le abordeze prin muzica sa.
În contextul ținutelor lustruite și colorate, favorizate de mulți artiști country din Nashville, alegerea lui Cash pentru culoarea neagră a fost văzută și ca o formă de rebeliune, deosebindu-l de cultura muzicală country mainstream. În 1971, cântărețul a cunoscut o perioadă deosebit de agitată în cariera sa, în care a rămas activ implicat în turnee și concerte la nivel global, bucurându-se de apogeul popularității sale internaționale.
Pe lângă aceste solicitări, vedeta a primit acasă un nou copil și a debutat în industria cinematografică cu A Gunfight, cu Kirk Douglas în rol principal. Chiar și în mijlocul acestui program agitat, Cash a reușit să-și facă timp pentru a se alătura lui Mike Douglas în emisiunea lui săptămânală, aprofundând în anchetă. Când Douglas a întrebat despre garderoba lui, Cash a spus:
„Asta sună ca o placî înregistrată și din păcate nu este… Oamenii mă întrebau mereu de ce mă îmbrac în negru. Am purtat negru practic de când sunt în industria muzicală. Dar niciodată nu le-am răspuns cu adevărat reporterilor când au pus această întrebare.”
Chiar dacă motivele sale erau clare, întrebările despre pseudonimul lui l-au urmat de-a lungul carierei sale. Chiar și bateristul lui Cash, WS „Fluke” Holland, a fost întrebat despre numele misterios.
„Oamenii îmi spun adesea: „Spune-mi de ce Johnny s-a îmbrăcat în negru”, a spus Holland pentru revista Mojo aprilie 2012. „Și eu spun că este foarte simplu. Pe atunci când plecam în turneu, cu cât puteai purta mai mult hainele pe care le aveai, cu atât era mai bine. Deci, dacă ai avea haine pe negru, nu ar ieși murdăria în evidență la fel de repede ca orice altă culoare.”
Deși părea să aibă o semnificație relativ simplă, fiica cea mare a lui Johny Cash, spune că a existat o complexitate mai profundă a cântecului. „Sunt atât de multe niveluri”, a explicat ea. „Unul spune: „Port acest simbol pentru cei abătuți și săraci.” Celălalt a fost mult mai subtil pentru mine: reflecta tristețea, convulsiile, doar acea mitică noapte întunecată a sufletului prin care a trecut atât de multe ori.”
Support Us
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
Oricine este implicat într-un spectacol Metallica știe că intră pe barba lui. În timp ce trupa ar putea fi pe un teritoriu blând în zilele noastre, epoca de aur a anilor de thrash ai trupei a dus la concerte masive care nu erau pentru cei slabi de inimă, cu mosh pit-uri care se întindeau Pe stadioane întregi și sportând mii de metaliști, pe fiecare piesă. Deși James Hetfield a vrut să promoveze un mediu sănătos pe scenă, el a recunoscut că un spectacol a fost prea dăunător pentru a fi suportat.
Pe măsură ce trupa a trecut în anii ’90, au vrut să depășească parametrii thrash metalului tradițional. Lucrând cu Bob Rock, trupa a creat unul dintre cele mai celebre discuri rock ale epocii moderne cu The Black Album, prezentând melodii de bază în concerte precum „Sad But True” și „Enter Sandman”.
Pentru a valorifica momentul, bateristul Lars Ulrich s-a gândit că ar fi o idee bună să aducă două dintre cele mai mari trupe din lume pe aceeași scenă. Fiind impresionat de sound-ul Guns N’ Roses, Ulrich a ajutat la aranjarea turneului, ambele trupe cântând seturi mamut de două ore la fiecare oprire. Deși părea că va fi perfect, spectacolele au fost afectate de probleme încă de la început.
Din cauza programului inconsecvent al lui Axl Rose, multe concerte i-au dezamăgit pe fani, rockerii din L.A, cântând doar câteva minute sau nefiind prezenți deloc. Oricât de mulți bani a câștigat trupa, lucrurile au luat-o total rzana atunci când turneul a ajuns să se oprească în Toronto.
Având spectacol pirotehnic și flăcări, ca parte a show-ului, Hetfield s-a mișcat accidental în direcția greșită și s-a trezit sub un recipient menit să aprindă o flacără chimică. Rănindu-se grav la jumătatea concertului, Hetfield a avut nevoie de asistență medicală urgentă și a fost dus de urgență la un spital din apropiere, ceea ce a dus la luni de zile în care el a încercat să recânte la chitară.
Deși acesta ar fi fost momentul perfect pentru Guns N’ Roses să facă un pas și să salveze ziua, Rose nu a fost la înălțime așteptărilor în acea noapte, părăsind scena după doar trei melodii, plângându-se că are probleme cu vocea și cu monitorizarea de scenă. Nemulțumit de faptul ca nu a avut parte de un concert adevărat, publicul a devenit violent, provocând o revoltă masivă în mijlocul stadionului care a continuat și afară.
În timp ce Hetfield va continua spunând că a înțeles problema lui Rose, a crezut că alegerea sa de a părăsi scena a cauzat mult mai multe daune, declarând către Rolling Stone:
„A făcut o criză și asta a fost tot. Am fost atât de dezamăgit de el. Pentru că ar fi putut câștiga atât de mulți oameni continuând spectacolul. Și a mers exact pe sensul opus, înrăutățind lucrurile de zece ori mai mult, punând în pericol viețile oamenilor. A fost multă violență inutilă din cauza atitudinii sale”.
Chiar dacă trupa a continuat tot restul turneului, chitaristul Guns N’ Roses, Slash, a recunoscut mai târziu cât de rușinat a fost de comportamentul trupei în turneu, spunând că abia a putut să privească în ochi vreun membru al Metallica în tot restul timpului petrecut.
Indiferent de violența care a avut loc în acea zi, Hetfield s-a descurcat mai târziu cu fanii săi, revenind pentru a cânta spectacolul din nou acoperit de bandaje, în timp ce un tehnician de chitară i-a interpretat părțile ritmice.
Support Us
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
Trupa KRYPTON lansează „Iți mai aduci aminte” într-o noua versiune, un remake al piesei apărute în 2001 pe albumul „Comercial”.
„Ne-am gândit că după aproape 4 decenii de activitate să adunăm câteva dintre piesele ce ne-au dat nume și aripi și să creăm un Best Of Krypton. Așa am cules din a noastră bibliotecă a timpurilor trecute piese cum ar fi „Încearcă să crezi” sau „Am crezut în ochii tăi„, iar acum vă propunem o nouă versiune la „Iți mai aduci aminte”. Vor mai urma și alte titluri precum „Fară teama„, „Poziția de drepți” și alte surprize…!” – a declarat Eugen Mihăescu, chitaristul și leaderul formației.
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.
Într-o lume plină de sunete efemere și melodii prefabricate, The Wise Become Fools iese în evidență cu albumul lor EP incendiar, „Shadows On Cave Walls„. Acest proiect aduce o abordare neobișnuită și captivantă asupra genurilor Doom, Sludge și Post-Black Metal, creând un sunet care lasă o amprentă puternică asupra ascultătorului.
Primul impact vine de la titlurile pieselor în sine, cu denumiri ca „Wars and Rumors of War„, „Controlled Through Fear, Conditioned To Hate„, și „Artificial Nihilism„. Aceste titluri sugerează un conținut profund, care se dovedește a fi exact așa cum sunt promovate. Albumul „Shadows On Cave Walls” este o explorare a aspectelor întunecate ale naturii umane, a războaielor și a temerilor, a condiționării și a nihilismului artificial.
Cu influențe evidente din muzica metalului extrem, The Wise Become Fools nu se limitează doar la un zgomot brut și agresiv. Ei creează o atmosferă captivantă și înspăimântătoare care te învăluie într-un vortex sonor. Piesa de titlu, „Shadows On Cave Walls„, este un adevărat punct culminant, în care chitarele grele și vocalurile guturale se împletesc într-un dans malefic. Această melodie și celelalte de pe EP te poartă într-o călătorie muzicală întunecată, explorând laturile adânci ale psihicului uman.
Albumul se distinge prin compoziția inteligentă și interpretarea pasională. Fiecare notă și fiecare vers sunt în mod evident produse cu grijă și dedicare, rezultând într-o experiență auditivă memorabilă. În „Beyond the Smokescreen„, EP-ul atinge un punct culminant în care sunetul se răsfrânge ca un ecou apocaliptic.
Cu „Shadows On Cave Walls„, The Wise Become Fools demonstrează cu măiestrie că metalul extrem poate fi un mediu artistic pentru a explora teme profunde și întunecate. Acest album EP nu este doar muzică; este o călătorie introspectivă și o experiență captivantă.
Support Us
Dacă te regăsești în contentul nostru și îți place, sprijină activitatea Contemporary-Establishment și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de nimeni, așa ca site-ul și toată această intreprindere functionează din fonduri proprii.