Arhive categorii: Blog

Câteva lucruri tulburătoare despre moartea lui Jim Morison

Bărbos, balonat și într-o spirală descendentă, Jim Morrison de la trupa The Doors a plecat din America pentru a-și găsi liniștea în Paris, în primăvara anului 1971. Avea să nu se mai întoarcă niciodată. Următoarele titluri din listă, detaliază ultimele lucruri triste știute despre moartea prematură a starului rock, de pe 3 iulie 1971.

Moștenirea

După cum îți poți imagina, proprietatea lui Morrison a devenit un subiect controversat pentru următorii ani. După ce a redactat un testament simplist și prost scris cu doi ani înainte de moartea sa, Jim a lăsat totul Pamelei.

Trei ani mai tarziu, însa, Pamela, a plecat dupa Jim (buh bye), după o supradoză de heroină, la vârsta de 27 de ani. Din cauza faptului că a murit fără testament, averea lui Morrison a trecut către moștenitorii Pamelei, parinții ei. Având în vedere că familia Courson primea întreaga avere a lui Jim, familia Morrison a dat în judecată, contestând testamentul fiului lor, precum și legitimitatea căsătoriei de drept comun a lui Jim cu Pam. Susținând că Jim consuma narcotice la momentul redactării testamentului său, cei din familia Morrison, au spus că lipsa de competență, a facut documentul nevalid.

După ani de luptă juridică, Morrison și Courson au împărțit totul 50/50. În cele din urmă, două părți pe care Jim le detesta, au primit roadele succesului său; un succes care a fost criticat și hulit pe tot parcursul vieții sale.

Iceman

Timp de câteva ore după moartea lui, cadavrul lui Jim a rămas în cadă. La un moment dat, în seara de 3 iulie, la apartament a sosit un lucrător de pompe funebre, îmbrăcat într-un costum negru. Cu el avea o pungă de plastic, în care trupul lui Morrison avea să fie înfășurat, împreună cu 25 de kilograme de gheață carbonică pentru conservare.

„Crede-mă” a spus lucrătorul „Voi face tot posibilul, dar căldura este împotriva noastră”. În timp ce acesta a plecat, Pamela și-a exprimat dorința de a dormi lângă cadavrul lui Jim, lucru pe care lucrătorul de la pompele funebre, a sfătuit-o cu tărie să nu o facă.

Mortal Kombat 11: Aftermath Kollection (PS4) PSN Key UNITED STATES

În noaptea următoare, lucrătorul a revenit evertizând că descompunerea va fi imposibil de împiedicat, din cauza valului de caldură ce lovea Parisul la acea vreme. Între timp Pamela spunea că este fericită să trăiască lângă cadavrul lui Jim, susținând ca asta o făcea să se simtă „în siguranță” și dacă ar putea „ar trăi așa pentru totdeauna”.

În după amiaza celei de-a cincea zi, a venit o echipă de la pompele funebre, îmbrăcându-l pe Jim într-un „costum mult prea mare și l-au îndesat într-un sicriu prea mic, din furnir”. Pamela a comentat că nu-l mai vazuse niciodată pe Jim îmbrăcat la costum și că arăta „cam mișto„. Înainte ca sicriul să fie sigilat, ea a adăugat toate pozele cu ea, pentru a fi îngropate alături de Jim.

Trist și Mizerabil

Înmormântarea lui Jim a avut loc pe 7 iulie fara nicio ceremonie. Asa cum ti-ai putea imagina ca a fost o stire la nivel international, cu mii de fani adunandu-se la Pere Lachaise, inmormantarea reala a fost sumbra si fara nici un eveniment. Potrivit unei femei care vizita mormantul sostului ei „Totul a fost facut in graba. Nici un preot nu a fost prezent, toata lumea a plecat repede”.

Întreaga scenă a fost jalnică și mizerabilă. Înmormântarea sine a durat puțin timp, cu mai puțin de șase oameni prezenți, inclusiv managerul trupei Bill Siddons. După înmormântare, Siddons a declarat pentru revista Rolling Stone: „Nu a existat nici o ceremonie și asta a făcut totul mai frumos. Am aruncat niște flori și pământ și ne-am luat la revedere.”

Când a fost întrebat de către colegul de trupă de la The Doors, Ray Manzarek, dacă Siddons a văzut într-adevăr trupul lui Jim – ceea ce Siddons nu o făcuse – Manzarek s-a enervat cumplit, dând naștere unei cearte foarte aprinse între cei doi:„De unde știi că nu au fost 150 de kilograme de nisip? Ai îngropat un sicriu sigilat, omule. Nu vom afla niciodată adevărul acum.” După cum a prezis Manzarek, lipsa identificării fizice a cadavrului lui Jim, a declanșat conspirația dacă Lizard King a murit cu adevărat sau nu.

Colțul Poetului

Rezervarea unui mormant în Père Lachaise – cel mai mare și cel mai faimos cimitir din Paris – a trebuit să fie făcută, având în vedere reputația de rock star a lui Jim. Astfel, pentru a fi înmormântat printre oameni celebre precum Oscar Wilde, Edith Piaf și Chopin, Pamela a avut pe certificatul de deces scris „James Morison, poet„.

După cum am spus și mai devreme, înmormântarea lui Jim în „Poet’s Corner”, a fost rapidă și cu puțini martori, chiar lipsită de prezența unui preot. Pe măsură ce sicriul din lemn, de 75 de dolari – cel mai ieftin model, comandat de Pamela – a fost aruncat în pământ, s-au spus câteva cuvinte înainte ca party-ul să se spargă.

Mormântul ar fi rămas nemarcat ani de zile și placile fiindu-i furate în continuu. În 1981, un bust sculptat a fost inaugurat în cele din urmă. În ziua de astăzi, un paznic este prezent la mormânt 24 din 24, iar pe o piatră funerară este inscriptionat “True to his own spirit”.

Cauze Naturale…!?

La aproape 72 de ore de la moartea sa, certificatul lui Jim Morrison a fost în sfârșit semnat. Medicul care a ajuns la apartament, a spus că oficiala cauză a morții a fost, insuficiența cardiacă. Din acest motiv, nu a fost efectuată nici o autopsie, dat fiind că „sănătatea precară” a fost citată drept principala cauză.

Această abordare închisă, nu le-a plăcut colegilor de trupă și familiei lui Jim, care aveau o groază de întrebări fără raspuns. De ce nu a existat nici o anchetă din partea poliției și nici autopsie? De ce nu au fost anunțați părinții lui Jim? Destul de interesant, semnătura medicului de pe certificatul de deces, a fost mai târziu considerată ilizibilă, pe lângă faptul că Pamela a uitat în mod „misterios” numele medicului.

Pentru a complica și mai mult lucrurile, Pamela a mințit Ambasada Americii, informându-i că Morisson nu are nici un membru apropiat al familiei, care a permis înmormântarea sa rapidă. A doua zi după înmormântarea lui Jim – la cinci zile după moartea sa – Pamela și managerul The Doors, Bill Siddons, s-au întors în L.A. afirmând în fața presei: „M-am întors de la Paris, unde am participat la înmormântarea lui Jim Morrison. Pot spune că a murit liniștit din cauze naturale.”

Conspiratii și Minciuni

Atunci când Pamela s-a întors în L.A., al doilea manager The Doors, Danny Sugerman, a cerut detalii exacte despre moartea lui Jim. Potrivit lui Sugerman, Pamela îi spusese numeroase versiuni contradictorii a ceea ce s-a întâmplat, de mai multe ori dând vina pe ea însăși, ajungând până la a spune că ea l-a ucis pe Jim.

Potrivit lui Alain Ronay – un prieten apropiat a lui Jim, care a ajuns la apartament, la scurt timp după moartea acestuia – după ce l-a găsit pe Jim în cadă, Pamela „a dat din cap” în loc să sune și să ceara ajutor medical. Ceea ce este și mai deranjant, este că la 20 de ani după moartea lui Jim, Ronay a mărturisit că a ajutat-o pe Pamela, să acopere circumstanțele morții „prietenului” său.

Mințind poliția care a junsese la fața locului, el a coroborat declarația cu cea a Pamelei, cum că Jim nu a luat niciodată droguri. Acest lucru s-a adăugat în cele din urmă la narațiunea confrom căreia, Jim avea o sănătate precară, și pur si simplu a murit din cauza insuficienței cardiace, anulând faptul că și-a făcut o supradoză de heroină, dupa o noapte de băut intens.

Crimă

Încă de când corpul neînsuflețit a fost găsit în cada pariziană, numeroase teorii ale conspirației au apărut și continuă până în zilele nioastre. Dintre toate speculațiile exagerate, poate singura care ar avea merite, este relatarea lui Marianne Faithfull.

Vocalista/compozitoarea engleză, cunoscută pentru hit-ul ei „As Tears Go By”, a susținut într-un interviu dat către revista Mojo, că moartea lui Jim a fost de fapt o crimă, în care a fost implicat fostul ei iubit Jean de Breteuil.

Potrivit lui Faithfull, de Breteuil – un dealer de heroină cu mulți clienți celebri – a trecut pe la apartamentul lui Jim pe 3 iulie, după ce o luase de la aeroport: „Aș putea simți intuitiv problemele. S-a dus să-l vada pe Jim Morrison și l-a ucis.” În timp ce își aștepta cu nerabdare iubitul, anxietatea ei a devenit copleșitoare, determinând-o să ia „câteva Tuinal” „să o mai lase.„

Nefiind martoră la ceea ce s-a întâmplat, Faithfull rămâne de neclintit că Breteuil este de vină, având în vedere că „smack-ul” oferit lui Jim a fost prea puternic. „Vreau să spun că sunt sigura că a fost un accident. Amărâtul de el…a murit. Și nu știam nimic despre asta.”

Oricum, toți cei care au legătură cu moartea lui, sunt morți și ei la rândul lor. În afară de mine”. Jean de Breteuil – pe care Faithfull l-a descris drept „un tip oribil, o târâtoare de om” – a murit din cauza unei supradoze în Maroc, în același an în care a murit și Morrison.

Câteva societăți secrete ciudate și obscure

Societățile secrete Iluminati și Francmasonii par să fie mereu în lumina reflectoarelor. Cu toate acestea, un număr mare de grupuri mai puțin cunoscute, au propriile lor povești ciudate, care le fac la fel de interesante ca și pe omologii lor mai celebri.

Ordinul Chaeronea

Bătălia de la Chaeronea din 338 I.Hr a văzut înfrângerea Batalionului Sacru al Tebei, o unitate de elită de luptă, a Greciei antice, formată în anul 150 de soldați și iubiții lor de sex masculin. Ani mai târziu, în 1899, Chaeronea și-a împrumutat numele unui grup usor înrudit, dar foarte diferit – Ordinul Chaeronea, o organizație englezească pentru homosexuali.

Cecil Ives a fondat grupul ca un mijloc de comunicare din cauza fricii de persecuție. El a modelat ordinul, ca o adevărată societate secretă, creând ceremonii și parole secrete pentru membrii săi. El a conceput de asemenea, un set strict de reguli, care i-a împiedicat pe membri, să folosească societatea pentru întânliri sexuale.

Far Cry 3 Uplay Key GLOBAL – 3,83 EUR

Societății, s-au alăturat mulți intelectuali gay proeminenți – Oscar Wilde ar fi fost unul dintre ei. Organizația s-a răspândit în scurt timp, în întreaga lume, permițându-i lui Ives, să promoveze drepturile gay prin cărți și numeroase prelegeri. Ordinul a devenit un precursor modern al organizațiilor de drepturi ai secolului al XX-lea. După moartea lui Ives, mișcarea s-a clătinat, câștigând un nou avânt în anii ’90, în special în SUA și inspirând mai multe ramuri.

Cavalerii Apocalipsei

Citește și – Câteva melodii care spun povești tulburătoare și terifiante

Acest grup s-a format în anul 1693 pentru a proteja Biserica Catolică, împotriva presupusei veniri pe pământ a Atihristului. Membrii erau remarcați pentru obiceiurile lor deosebite, cum ar fi purtarea săbiilor și purtarea unei uniforme cu o stea elaborată inscripționată pe piept.

Comportamentul bizar al societății, ar putea fi pus chiar pe seama fondatorului, fiul unui comerciant pe nume Agostino Gabrino. Un om nebun, care și dovedea asta. Se știa că Gabrino a perturbat câteva slujbe ale bisericii, fluturând o sabie și spunând că este „Regele Gloriei”. La înființarea grupului său, el s-a declarat „Monarh al Sfintei Treimi” și a conceput un set ciudat de reguli pentru cavalerii săi, care includea practica poligamiei și căsătoria exclusivă cu femei virgine.

La un an după formarea grupului, un cavaler și-a trădat existența Inchiziției. Ordinul a fost desființat, iar cavalerii au fost aruncați în temniță.

Ordinul Mâinii Oculte

Acest grup avea un singur scop. Membrii săi au introdus o expresie anume – “it was as if an occult hand had“ – în ziare și în mai multe publicații ale vremii.

Grupul a avut începuturile, când Joseph Flanders, un reporter pentru Charlotte News, a folosit inocent fraza într-un reportaj. Prietenilor săi le-a plăcut atât de mult formularea, încât au conspirat să o folosească cât mai des posibil. În scurt timp, alți reporteri și jurnaliști din întreaga lume, au început să folosească această expresie în propriile povești.

Consirația a fost anulată în 2004, când James Fanega, un reporter pentru Chicago Tribune, a reușit să dea de urmă făptuitorilor, și să enumere publicațiile în care erau infiltrați. Cu toate acestea, grupul a revenit în 2006, când liderul Paul Greenberg și membrii de ranguri înalte, au anunțat că au ales o nouă expresie pentru continuarea tradiției. Până acum, nimeni nu a reușit să afle noua frază, despre care Greenberg susține că a apărut deja în multe publicații.

Clubul Capului lui Calves

La scurt timp după execuția regelui Carol I al Angliei în 1649, oponenții săi au format Clubul Capului lui Calves, pentru a-și bate joc de moștenirea acestuia. Membrii s-au întânlit odată pe an pe 30 ianuarie – aniversarea execuției – și sărbătoreau cu o cină foarte bizară, care avea un topor atârnat de tavanul încăperii. Meniul însuși includea capete de viței (care îl reprezentau pe rege) și un cap mare de știucă, umplut cu bucăți mai mici de știucă și un măr în gură (ce reprezenta tirania regelui)

Membrii aveau propriul imn, în care se bucurau de moartea regelui și toastau cu vin turnat în pocale construite din capete de viței. Ei de asemenea ardeau o copie a autobiografiei în timp ce jurau pe tratatul lui John Milton, care susținuse execuția lui Carol – Milton însuși ar fi fondat grupul.

După restaurarea monarhiei în 1660, The Calves’ Head Club a trebuit să se întânlească în secret. Clubul și-a găsit în cele din urmă sfârșitul în februarie 1735, când o mulțime de oameni a dat buzna în timpul unei întânliri și a linșat mai mulți membri.

Arioi

Arioi a fost o societate secretă, care a existat în Tahiti cu mult înainte ca europenii să-și găsească drumul spre insulă. Grupul și-a dedicat existența, venerării zeității patroane Oroi și a călătorit mult în căutarea de noi recruți.

Pentru a atrage noi membri, societatea a elaborat dansuri ritualice. Oricine putea cere să se alăture, dar numai cei mai frumoși și arătoși erau selectați în cele din urmă, deoarece societatea a legat frumusețea de priceperea spirituală.

Membrii trebuiau să-și memoreze ritualurile perfect, pentru a fi recunoscuți; în rest, erau batjocoriți fără milă. În plus, societatea a propăvăduit un stil de viață foarte liber, așa cum demonstrează unele dintre ritualurile lor, încărcate sexual. Comportamentul lor i-a dezgustat în mod evident pe misionarii creștini delegați în locul respectiv, unul dintre ei, descriindu-i drept „libertini privilegiați, care se angajează într-un exhibitionism abominabil și nespus de obscen”.

Cu toate obiceiurile lor, Arioi aveau o regulă strictă, care interzicea nașterea; copii ar fi interferat cu indatoririle membrilor. Femeile avortau în mod obișnuit, iar noii născuți erau uciși. Părinții ai caror copii supraviețuiau erau alungați din societate.

Prozelitismul creștin a pus capăt în cele din urmă, societății Arioi in secolul al XIX-lea.

The Bald Knobbers

Acest grup secret de justițiari a luat naștere ca urmare a crimei organizate și fărădelegerile care au afectat sud-vestul statului Missouri după războiul civil. Conduși de fondatorul lor, un veteran pe nume Nat Kinney,Bald Knobbers of Taney Count – care țineau întânliri secrete în munți și luau legea în propriile maini. Purtând hainele pe dos și măști ciudate cu coarne, Bald Knobbers foloseau tactici sadice, precum biciuirea, bataia și chiar uciderea suspecților. În cele din urmă unii Bald Knobbers, au început să-și folosească calitatea de membru, pentru a-și proteja propriile activități criminale.

Notorietatea grupului a atins apogeul în 1887, când au ucis doi critici și le-au rănit familiile. Autoritățile vremii au arestat 20 de membri și au executat alți patru. Un an mai târziu, Kinney – care părăsise deja grupul înainte – a fost ucis de către un oponent al organizației. Deși conflictele minore au continuat după aceea, Bald Knobbers a rezistat ca societate până în 1889.

Câteva lucruri sinistre despre războaiele cibernetice

Până de curând, conflictele internaționale au avut loc la sol, în aer și pe mare..bine încă se mai întâmplă asta.

Oricum ar fi, lumea virtuală devine din ce în ce mai mult folosită, pe post de armă. În arena online, atacatorii pot implemeta programe malmware, pot analiza sisteme digitale și pot fura informații cu caracter sensibil, din spatele monitorulu.

Tehnicile folosite în războaiele cibernetice, evoluează cu pași rapizi. Iată câteva chestii sinistre despre tărâmul luptei computerizate.

Guvernele sunt încurajate să investească în arme A.I.

În conflictele armate, deciziile trebuie luate rapid. Timpii de reacție sunt foarte importanți, atunci când viețile oamenilor sunt în joc. Dacă liderii militari doresc să concureze în era razboiului tehnologic, trebuie să dezvolte sisteme de arme A.I. În caz contrar riscă să fie „paralizați de complexitatea luptei.„

Într-un raport din 2021, Comisia Națională de Securitate, a sfătuit guvernul SUA să investească în arme conduse de algoritmi, Comisia A.I. este formată dintr-o mână de experți politici și experți în thenologie. Asta include fostul CEO Google Eric Schmidt și viitorul CEO Amazon Andy Jassy.

De mulți ani, principalul obiectiv al armatei americane a fost hardware-ul. S-au specializat în tancuri, avioane și nave. Dar în curând, susțin experții, SUA s-ar putea găsi inferioară tehnologic față de rivalii săi. Dacă se întâmplă asta, ei riscă să fie copleșiți de țări precum China și Rusia. Se spune ca ambele țări lucrează la arme autonome avansate.

Far Cry Primal Uplay Key GLOBAL

Criticii spun că guvernul SUA, se îndreaptă, către o cursă a înarmărilor A.I., ale caror consecințe ar putea fi dezastruase. Profesorul Noel Sharkey de la Campaign To Stop Killer Robots a numit raportul „șocant și înfricoșător„. El a avertizat că sfatul comisiei „ar putea duce la proliferarea armelor A.I., luând decizii autonome, cu privire la țintele pe care să le doboare.”

Stuxnet, arma digitală care a paralizat Iranul

În vara anului 2010, lucrătorii IT din Iran au rămas perlecși de comportamentul computerelor lor. Dispozitivele continuau să se crash-uiască și să se restarteze, iar și iar, Nimeni nu-și putea da seama de ce. Apoi o firmă de securitate din Belarus, a descoperit un malmware ascuns în sistem.

Calculatoarele iraniene căzuseră victime lui Stuxnet, prima armă digitală din lume. Experți în securitate cibernetică, nu văzuseră niciodată așa ceva. În loc doar să dăuneze sofware-ului computerelor, Stuxnet a reușit să provoace daune, echipamentelor fizice. A pătruns în sistem și a făcut mașinăriile să o ia razna.

Se crede pe scară largă, că arma cibernetică devastatoare, a fost creată de oficialii americani și israelieni. Pe lângă faptul ca a deteriorat sistemele IT ale iranului, a avut un impact sever asupra dezvoltării nucleare a țării. În 2009, Stuxnet a infectat centrala nucleară Natanz, din centrul Iranului. A sabotat echipamentul, determinând defectarea în mod repetata a centrifugelor. O centrifugă, este tub cu pale, de mare viteză, care se rotește și este utilizată pentru tratarea uraniului gaz. Oficialilor iranieni le-au luat luni de zile pentru a-și da seama ce se întâmplă. În total centrala a pierdut 984 de utilaje.

Califatul Cibernetic al Statelor Islamice

Statul Islamic este alarmant de priceput la categoria internet, pentru un grup terorist. Se știe că extremiștii provoacă haos online. Mai multe personalități occidentale s-au găsit ca țintă, a unor atacuri cibernetice ISIS. În 2014, hackerii au deturnat contul de Twitter ale forțelor de apărare americane CENTCOM. Au folosit contul pentru a răspândi propagandă și a amenința oficialii militari.

Un an mai târziu, aripa high-tech ISIS – Califatul Cibernetic Unit – a susținut că a furat informații personale a peste 2000 de persoane.

Majoritatea dintre ei, locuitori SUA. Mai târziu în acel an s-au lăudat că au piratat date guvernamentale sinsibile. Califatul a lansat ceea ce a pretins că sunt numele,locațiile și datele de contact a peste 1500 de angajați guvernamentali. De asemenea, au furat informații de pe cărțile de credit ale mai multor înalți oficiali.

Armata electronică siriană

Armata Electronică Siriană excelează la capitolul fake news și dezinformare. Se spune că grupul este format din susținători tineri, cunoscători de tehnologie, a președintelui Bashar al-Assad. Sunt cunoscuți pentru hacking-ul site-urilor de știri. De asemenea aceștia sunt cunoscuți pentru ceea ce ei numesc „denaturare a faptelor” din mass media occidentală.

Armata Electronică a apărut pentru prima oară în 2011, atacând dușmanii guvernului sirian, pe rețelele de socializare. Acțiunile lor timpurii au inclus spam-ul paginilor de Facebook ale președinților SUA și al Franței de la acea vreme, Barac Obama și Nicolas Sarkozy. În 2013, hackerii din Orientul Mijlociu au lansat un zvon pe Twitter că ar fi avut loc o explozie la Casa Albă. Acest lucru a provocat o cădere temporară a bursei americane. Mai recent Electronic Army a fost acuzată, că a ascuns spyware în aplicațiile mobile cu tematică coronavirus.

WannaCry, atacul Ransomeware care a lovit NHS

WannaCry a fost atacul cibernetic global care a lovit peste 200.000 de computere în 2017.

Malmware-ul de anvergură, a avut un impact sever asupra Serviciului National de Sănătate (NHS) al Marii Britanii, împreună cu companiile spaniole și sistemele IT din întreaga lume.

Similar atacului de la Spitalui Dax din Franța, hackerii au blocat computerele și au cerut plata pentru deblocarea lor. Creatorii din spatele WannaCry au cerut 300 USD (230GBP) în Bitcoin înainte de a debloca sistemele.

În total se spune că WannaCry a costat sistemul de sănătate de stat al Marii Britanii, 121 de milioane de dolari (92 de milioane de lire sterline). Atacul a blocat sistemele IT a peste 80 de trusturi de spitale NHS. În săptămâna atacului, 19.000 de întânliri au trbuit să fie anulate. La acea vreme NHS a pierdut 26 de milioane de dolari (72 de milioane de lire sterline) pentru a-și restaura sistemele IT. Guvernul britanic fusese avertizat cu un an mai devreme despre consecințele îngrozitoare al unui atac cibernetic asupra NHS. Departamentul de sănătate publică, a fost condamnat pentru că nu a luat măsuri de securitate suficiente.

Hackerii vizează serverele de e-mailuri Microsoft

În 2021, serverele de e-mail Microsoft au fost vizate de ceea ce un expert în securitate cibernetică a descris drept a fi „literalmente cel mai mare hack pe care l-a vazut”. Se spune că Hafnium, un grup de hackeri cu legături în China, s-a infiltrat în serverele de mesagerie ale unor sute de mii de companii. Hackerii au folosit tehnici fără precedent, pentru a-și forța intrarea în sisteme.

Microsoft a nunțat hack-ul pe 2 martie 2021. Compania a lansat actualizări de software pentru a proteja utilizatorii, de atacuri. Dar chiar înainte ca Microsoft să-și lanseze actualizările, un al doilea val de hackeri a apărut, dornici de acțiune. Experții estimează că zece grupuri de hackeri, exploatează punctele slabe ale sistemului Microsoft. Criminalii cibernetici piratează grupurile de e-mail, indiferent de instituție sau de locație.

Companii, școli, spitale și chiar orașe, s-au trezit ca ținte ale atacatorilor anonimi.

Chiar în timp ce citim acest articol, astfel de atacuri sunt încă în desfășurare. Obiectivele hackerilor sunt neclare, iar mii de servere sunt încă vulnerabile. Experții în securitate cibernetică, au descris-o ca fiind, drept odesfășurare „foarte rără” de forțe.

Câteva ritualuri bizare încă practicate în zilele noastre

Arunci sare peste umărul stâng dacă verși sarea pe masă? Aceasta mic obicei ciudat este menit să îl alunge pe Diavol care, se pare, se va aseza pe umărul tău stâng dacă verși sarea…cred.

Acest lucru se datorează faptului că, potrivit unor demonologi renumiți, sarea vărsată este masa preferată a Diavolului.

Ei bine, această mică superstiție bizară este nimic, în comparație cu lista noastră – oameni din întreaga lume se angajează într-un comportament destul de extremist, ingrozitor și de-a dreptul bizar, pur și simplu pentru că asta s-a făcut de generații întregi. De la aruncarea bebelușilor de la înălțimi până la încercarea de manipulare a șerpilor veninoși, credința este încă un mare element important în toate astea.

Manipularea Șerpilor – Creștinii evangheliști, sudul SUA

Moe Syzlak’s faith of choice, este o mișcare religioasă cât se poate de reală. Dacă îl iubești pe Iisus suficient de mult, cei ce manipulează șerpii, cred ca nu vei fi mușcat. Nu la figurat, chiar se joacă cu șerpi veninoși. Biblia pare să dețină o justificare în această practică, dacă mijești bine ochii în timp ce citești pasajele din Evangheliile lui Marcu (16:17-18) și Luca (10:19).

Teologii totuși, tind să pună la îndoială validitatea practicii.

Batman: Arkham Collection Steam Key GLOBAL – 4,77 EUR


Practicat în principal de ramurile Sfinției, Penticostale, Carismatice și altor biserici evanghelice mici din Munții Apalahi, membrii obișnuiau să participe la ritualuri de vindecare a bolnavilor, vorbind în diverse limbi și consumând stricnină. Bazându-se pe credință, aceștia nu ar fi trebuit să moară din cauza efectelor consumului de otravă (mulți oameni au murit în timpul practicilor.) Dar manipularea șerpilor, este cea care a costat cele mai multe vieți – până la 120 de morți din 1910, cu aproximativ 35 de oameni care au murit între 1936 și 1973.

Chiar dacă manipulatorii de șerpi, nu mor când sunt mușcați, mulți enoriași dispun de membre atrofiate sau chiar lipsă.

Atunci când un manipulator de șerpi moare, credincioșii nu cred că a fost din cauza lipsei de credință – a fost pur și simplu planul lui Dumnezeu.

Rastigniri – Creștinii din Filipine

Această practică se află cu siguranță scrisă în Biblie. Totuși, nu sunt sigur că a fost sugerată ca practică a creștinismului. Potrivit unor creștini din Filipine, această practică trebuie efectuată. Ei se lasă răstigniți. Nu numai că sunt sunt doar legați cu curele de piele la încheieturi timp de 20 de minute. De fapt, ei sunt bine bătuți în cuie pe niște scânduri din lemn.

Liderii catolici, au condamnat această practică, îngrijorați de faptul, că cineva ar putea fi rănit (No Shit). Deși clar, este periculos, trebuie sa recunoaștem, că este o demnonstrație impresionantă de credință, precum și o incredibilă demonstrație de rezistență, și de a face față unei dureri destul de nasoale. În 2019, 9 persoane din 3 locații diferite din Filipine, au fost țintuite de cruci, pentru a sărbători Paștele.

Cred că o să rămân la ciocnitul de ouă roșii și drob…

Aruncatul bebelușului – Multiple Religii din India

De la ciocnitul de ouă, sperăm să trecem la evitarea de a crăpa bebeluși. Dap, ai citit bine. Este considerat un semn de mare noroc pentru noul născut, atunci când acesta este aruncat de pe acoperișul casei. Acest ritual este popular în anumite părți ale statelor Karnataka și Maharashtra din India.

În orașul Solapur, ritualul este realizat de pe vârful Baba Umer Dargha, un altar islamic. Copii sunt aruncați de pe o platformă înaltă de 15 metri și (sper eu) prinși într-o pânză, ținută de mai mulți aomeni sub formă de plasă de siguranță.

Se spune că tradiția a început, de la o sugestie făcută de un mistic sufi, care, auzind despre creșterea deceselor în rândul copiilor, a sugerat ca bebelușii bolnavi să fie aruncați…în acest mod practicat și astăzi. Această tradiție, a susținut el, ar arăta „încrederea lor în Cel Atotputernic”. El a mai sugerat că: „Bebelușii au fost în mod miraculos conduși către siguranță, într-un cearșaf, asemanator unui hamac care a apărut instant în aer.” Astăzi în loc de o pânză care se materializează instantaneu, este o pânză care se aduce la picioarele altarului și este ținută atât de bărbații musulmani cât și de hinduși.

Burning The Guy – Laic (din punct de vedere protestant), Marea Britanie

„Amintiți-vă, amintiți-vă de 5 noiembrie. Praf de pușcă, trădare și complot.” este o rimă pe care o vei auzi în Marea Britanie, în timpul ‘Bonfire Night’, înainte de lansarea artificiilor. O altă tradiție în această zi, este ca, plozii să meargă din ușă în ușă, tinând în mână o efigie cu aspect de sperietoare, și să întrebe: „Penny for the Guy?” („the Guy” este efigia) înainte ca cei din comunitate, să se adune într-o locație stabilită, să-l așeze pe „The Guy” într-un morman de lemne și să îi dea foc. Este destul de terifiant, dacă privești cu atenție toată treaba.

„The Guy” este reprezentarea lui Guy (sau Guido) Fawkes, un conspiraționist catolic, care a plpnuit așa-numitul complot cu praf de pușcă ămpreună cu alți 12 bărbați – au complotat să arunce în aer Camera Lorzilor, în timpul ceremoniei de deschidere a Parlamentului și să îl ucidă pe Regele James I, (mulți monarhi non-catolici au plănuit comploturi împotriva regilor în acea perioadă – Regele Henric al III-lea fiind asasinat de un fanatic catolic în 1589, cu 16 ani înainte de complotul prafului de pușcă). Complotul a fost descoperit înainte de a putea fi executat. De aceea în fiecare an, oamenii din Marea Britanie îl ard în mod simbolic pe Guy Fawkes.

Cam mult timp de a ține ranchiună, zic eu!

Tăierea degetelor – Dani Animism, Papua

Se spune că pierderea unei persoane dragi, poate fi ca și cum ai pierde o bucată din tine.

Pentru femeile din tribul Dani de pe insula indoneziana Papua, acest sentiment este luat pe bune.

Femeile care sunt în doliu, au fost odată obligate să-și amputeze vârfurile degetelor – atât pentru reprezentarea spirituală a durerii lor cât și pentru a se proteja de spiritul potențial răzbunător al decedatului. În trecut, chiar și pentru bebeluși, era cerută tăierea vârfurilor degetelor, adesea mușcate de mame (femeilor mai în vârstă, voluntare, li se tăiau degetele de către o rudă, folosind o lamă, confecționată din piatră ascuțită). Acum acest ritual este ilegal, dar zvonurile spun că tribul continuă oricum.

Multe femei din tribul Dani, par să nu iasă bine la numărătoarea degetelor.

Săritul gol pușca pe tauri castrați – Etiopia

Vrei să fii cu adevarat de-al nostru a? …dacă ești mebru al tribului Hamer din Etiopia, ar fi bine să găsești un taur fără coaie, să te dezbraci la plua goală și să faci o încălzire pentru sărituri (sunt sigur că cizmele pentru kangoo jumps sunt interzise, ar trebui sa fie interzise de tot.)

Dar ce înseamnă pentru Hamer, când spui că „ești bărbat„? Mai simplu, ți se va permite să te însori. O mare petrecere, este aranjată pentru eveniment, băutură și dans toată ziua până la apus.

Apoi băiatul va încerca să alerge pe spatele taurilor de 4 ori fără să cadă. Daca dă cu muia de pământ de fiecare dată, el va rămâne „copil” încă un an, pâna la o altă încercare.

Așa că, daca te trezești că ești copil adoptiv printe poporul Hamer, ai face bine să treci acest test dificil. Cu excepția cazului în care, îți doresti o viață de burlac.

De ce ne place atât de mult să ne certăm pe internet?

Iaca ai intrat și tu într-o dispută online. Nu-ți face griji. Ceea ce ți se întâmplă acum, să zicem că este complet natural și nu are de ce să îți fie rușine..încă. Oameni care numesc pe alți oameni imbecili, cretini, needucați și viceversa, sunt piatra de temelie a internetului; o mândră tradiție fără de care multe rețele de socializare, site-uri, forumuri și alte astfel de platforme ar fi sterile, pustii și fără pic de amuzament.

Certurile pe internet, ar putea fi un lucru bun (într-o oarecare măsură). Aceasta ar putea fi o oportunitate pentru tine, de a auzi punctele de vedere ale altor oameni, și de a înțelege cu adevărat lumea, dintr-o perspectivă diferită (dacă ești deschis să faci asta). Este nevoie doar de puțină demnitate și de concentrare pe fapte.

Internetul ne face proști… la propriu

Din păcate în momentul în care intri pe varii site-uri sau rețele de socializare, ti se prezintă o mulțime de opțiuni, amețitoare: click here, watch this, share that. Acestea pot părea decizii banale, dar pe măsură ce cantitatea de conținut online explodează, creierul nostru a învățat, să citească diferit (cu distrageri constante), ceea ce a remodelat modul în care învățăm, ne exprimăm și analizăm lucrurile.

În timp ce internetul ne oferă acces la mult mai multe informații decât în trecut, în mod paradoxal, suntem din ce în ce mai superficiali, mai ușor de manipulat și mai slabi.

În cartea The Shallows: What the Internet is Doing to Our Brains, care a luat premiul Pulitzer, Nicholas Carr susține că tehnologia, induce o decădere intelectuală gravă creierului nostru. Este o afirmație provocatoare și chiar contraintuitivă, dar pe care o susține numeroase descoperiri din domeniul neuroștiinței.

Într-un studiu UCLA realizat în 2008, creierele a 24 de persoane au fost scanate în timp ce aceștia căutatu „chestii” pe Google. Cercetătorii au descoperit că cei care veau mai multă experiența cu Google-ul, au avut o activitate sporită în mai multe părți ale creierului, în special în cortexul frontal. Aceasta este partea creierului tău, unde se află sediul conștiinței, pe care o folosești pentru a lua decizii. S-ar putea să crezi că acest lucru este benefic.

YVES-ALEXANDRE THALMANN
Minciuna si manipulare – Yves-Alexandre Thalmann

„Veștile bune aici, sunt că navigarea pe internet, deoarece implică atât de multe funcții ale creierului, poate ajuta la menținerea memoriei sharp, oamenilor bătrâni.” scrie Carr.

Dar există un dezavantaj. Când întânlești un text cu hyperlink, creierul tău pune întrebarea: „A da click sau a nu da click”. Pentru că ești constant intrerupt, pentru a lua aceste decizii, rareori te „pierzi în text„, și în consecință, informația devine rar o cunoaștere profundă. Sau după cum ar spune Carr „Redirecționarea resurselor noastre mentale, de la citirea cuvintelor, la a alua decizii, poate fi imperceptibilă – creierul nostru este rapid – dar s-a dovedit că împiedică înțelegerea și reținerea informațiilor, mai ales atunci când aceste lucruri se repetă frecvent”.

Deloc surprinzător, utilizarea internetului ne recircuitează creierul. Ca parte a studiului UCLA, cei cu puțină experiență pe Google, au fost instruiți să folosească internetul timp de o oră pe zi. După cinci zile, creierul lor a fost rescanat și desigur, a existat o activitate sporită în cortexurile prefrontale. Chiar și putina utilizate a netului, schimbă căile neuronale ale creierului.

Atunci când citești o carte, înțelegi mai multe. Potrivit unui studiu din Journal of Digital Information, cei care citesc documente cu hipertext, nu rețin la fel de multe informații, ca cei care citesc texte fără link-uri. Într-adevăr, lectura cărților este substimulatoare. Acesta este un lucru bun, deoarece creierul tău poate transfera aceste informații din „memoria de lucru” în „memoria pe temren lung„. Cei ce studiază neuroștiința, au descoperit că memoria pe termen lung, nu este doar locul în care stochezi lucruri aleatoriu, ci „scheme” care te ajutp să îți organizezi gândurile și conceptele. Dar acum, există atât de multe informații pe care le poți transfera în memoria pe temen lung, dintr-o dată, și asta oamenii de știință o numesc „încărcătura cognitivă”.

Atunci când citești o carte, iei un degetar de informații din memoria de lucru și îți umpli cada în memoria de termen lung. Cu toate acestea când citești pe internet – „Ceea ce transferăm este un amestec de picături de la diferite robinete, nu un flux continuu și coerent dintr-o sursă.” scrie el.

Creierul nostru nu asimilează informațiile într-un mod bogat și semnificativ, creând mai puține conexiuni între celelalte amintiri ale noastre. Carr o spune direct „Devenim consumatori de date, fără minte.”

Internetul a schimbat într-adevăr modul în care citim și gândim. Dar chiar conteaza asta? Poți doar căuta pe Google, fapte și cifre. Dar bogăția inteligenței umane se bazează pe evocarea memoriei noastre pe temen lung. Creativitatea necesită angajarea facultăților noastre pe termen lung, pentru a crea noi asocieri neuronale.

Citind necontenit pe internet, și a urmări doar o anumită parte de informație, ne împrăștiem mințile, ne diminuăm concentrarea și aptitudinile. În acest fel ajungem să nu mai putem analiza corect și la rece, lucruri sau fapte, care se întâmplă în jurul nostru, devenind vulnerabili, ușor de manipulat și de speriat.

Câteva povești ale dracului de încântătoare despre personajul Deadpool

Personajul Deadpool a devenit un adevărat star al benzilor desenate. Apărând pentru prima dată în New Mutants #98 în 1991, bufonăriile lui satirice au dus la o multitudine de apariții în cele mai populare titluri Marvel.

El s-a clasat pe locul 13 pe lista “Top 100 Comic Book Heroes” a IGN, a avut prorpiul joc video și în cele din urmă propriul film.

Hai să vedem câteva povești încântătoare despre Deadpool.

A început ca o înșelătorie DC Comics

Controversatul Rob Liefeld a conceptualizat inițial personajul Deadpool, deși folosim termenul „conceptualizat initial” în mod liberal. Liefeld era cunoscut pentru faptul ca și-a bazat bazat mai multe creații pe personaje existente deja. Cea mai infamă dintre acestea a fost o copie a Căpitanului America de la Marvel, numită Agent America. A fost atât de flagrant încât disputa care a urmat, a trebuit soluționată în instanță.

Deadpool a fost răspunsul lui Liefeld la Deathstroke the Terminator. Povestea spune că Liefeld i-a arătat o schiță a noului său presonaj, scriitorului Fabian Nicieza, care a fost surprins că arăta ciudat de asemănător cu Deathstroke. Numele adevărat al lui Deadpool, Wade Wilson, a fost chiar o piesă pe Slade Wilson, numele adevarat al lui Deathstroke.

Marvel și DC comics au mai făcut câteva încrucișări în trecut, iar una dintre ele (neoficial) a fost o colaborarea cu Deadpool. În anul 2006 Superman/Batman Annual #1, Deadpool l-a necăjit constant pe Deathstroke și alte personaje DC. Numele său nu a fost menționat niciodată din cauza unor probleme de drepturi de autor, iar personajul era adesea întrerupt înainte de a spune tuturor cine este.

Sparge regulat The Fourth Wall

Deoarece Deadpool este un asasin juvenil, sarcastic, înțelept, ale carui glume au fost egalate doar de natura sadică, aparițiile sale trăiesc și mor după umorul lor. Totuși, nu a început să arunce rapid versuri, deoarece aparițiile sale originale s-au concentrat mai mult pe mentalitatea lui violentă și întortocheată.

Trucul ironic al lui Deadpool “breaking the fourth wall” a devenit tot mai proeminent atunci când Joe Kelly a preluat cârma în 1997. a fost prima ieșire solo a lui Deadpool din prorpia sa serie, iar cei de la Marvel au fost în mod natural pesimiști în privința acestei idei. Kelly a declarat că Marvel amenința că va anula întregul serial la fiecare al treilea număr de benzi desenate, sau ceva de genul.

Deadpool Steam Key RU/CIS

Deoarece părea că nu are nici un rost să planifice arcuri de poveste lungi și complicate, Kelly transormă seria, într-o mare distracție satirică prin universul Marvel. Deadpool a criticat cu ireverenție problemele Marvel din trecut, cum ar fi Amazing Spider-Man #47, în care mercenarul care călătorește în timp, a făcut mișto de dialogurile cheesy ale personajelor facute în 1966.

Deadpool le reaminstește în mod regulat cititorilor că este pe deplin conștient ne natura personajului său de benzi desenate. O modalitate prin care face acest lucru este să facă referire frecvent la știrile din lumea reală și evenimente din cultura pop. El chiar parodiază coperți de benzi desenate care nu au nici o legătură cu el, cum ar fi G.I. Joe #42

El a ucis întreg universul Marvel

Deadpool este unul dintre cei mai letali combatanți Marvel. Arsenalul său de arme include săbii, grenade, pistoale, lansatoare de rachete și chiar și un tun cu oi. Ori de câte ori pierde o luptă, asta se datorează cel mai adesea unor distrageri (de care eroul nostru are parte tot timpul, mai ales vorbind despre el însuși.)

În seria de patru părți “Deadpool Kills the Marvel Universe,” eroul nostru revine în cele din urmă complet dezorientat, după un experiment care a mers prost. El începe să-i asasineze fără discernământ pe cei mai faimoși eroi, răufăcători și echipe Marvel. El i-a aruncat în aer pe The Avengers folosind Pym Particles. L-a ucis pe Fantastic Four folosind doar sabia și abilitățile sale de arte marțiale. Spider-Man a căzut victimă de asemenea, fiind împușcat foarte curat în cap. L-a atras pe Punisher într-o capcană și l-a făcut pe neînfricatul antierou să transpire rece, înainte de a fi omorât. Cât despre Hulk, un Deadpool deapitat, autovindecat, s-a furișat către un Bruce Banner adormit și l-a sfâșiat în momentul in care s-a trezit.

Deadpool a ajuns chiar să controleze puterile unui alt răufăcător pe care le-a folosit pentru a face alte zeci de personaje să se sinucidă. Poate cel mai vivid dintre toate, a fost distrugerea X-Men. Într-o scenă, Deadpool se confruntă cu Wolfverine, în timp ce ăi poartă pielea lui Beast pe post de haină de blană.

Nebunia lui Deadpool nu l-a împiedicat să comunice în mod constant cu cititorul. Cu toate acestea, interacțiunile lui au devenit cu siguranță mai vicioase. La un moment dat, s-a uitat drept către cititor și a exclamat: „Te voi găsi și pe tine, în curând.”

Odată le-a ucis toate personajele tale preferate

Dupa ce a devastat Universul Marvel, în diferite dimensiuni paralele, Deadpool a decis cu nonșalanță să omoare personaje din literatura clasică. Conform logicii întotocheate a lui Deadpool singura modalitate de a opri recrearea constantă a eroilor și răufăcătorilor Marvel, a fost să împiedice sursele de inspirație să mai…existe.

În acest scop “Deadpool Killustrated” a prezentat gore-festuri exagerate, cum ar fi scoaterea ochiului lui Don Quijote, aruncarea în aer a casei Little Women, și tăierea în bucăți a celor Trei Muschetari. Pentru fiecare personaj pe care l-a ucis, el avea să arunce o privire asupra personajelor Marvel care le întruchipau. De exemplu căpitanul Nemo semănă cu Magneto, iar Ariel, Mica Sirena, era bazată pe Namor the Submariner (pe care Deadpool l-a găsit a fi hilar.)

Seria a culminat cu o bătălie între Deadpool – ajutat de monstrul lui Frankenstein – și echipa formată din Sherlock Holmes, Dr. Watson, Beowulf, Natty Bumppo și Mulan. Deadpool a scăpat de strânsoarea lui Holmes, descriind în mod amenințător o lume pe care și-a îmaginat-o, în care copii ar vedea doar groază și violență în tot ceea ce este scris. Intriga Cărții Junglei, de exemplu, era că Baloo îl va vedea pe Mowgli, decide că ar putea fi delicios și îl mănâncă.

Încă nu știm prea mare lucru despre el

Ceea ce știu majoritatea cititorilor despre Deadpool, este că a fost diagnosticat cu cancer și a fost supus aceluiaș program numit Weapon-X, la care a fost supus Wolfverine. Programul i-a sporit simțurile, forța și abilitățile de regenerare. Din păcate , celulele sale canceroase au dezvoltat și ele acest factor de vindecare. Acest lucru i-a dat un aspect hidos, ceea ce explică purtarea măștii. Acest lucru l-a determinat să fie tulburat și instabil psihic.

Pe o notă mai ușoară, Deadpool este de asemenea, cunoscut dept dependent de chimichangas și are o osesie deosebită pentru Bea Arthur de la Golden Girls.

Orice altceva din trecutul său rămâne învăluit în mister. O poveste chiar a pus la îndoială trecutul stabil al lui Deadpool. El a fost confruntat cu un bărbat, cunoscut sub numele de T-Ray, care pretindea că este adevăratul Wade Wilson. T-Ray a fost fericit și căsătorit cu o femeie pe nume Mercedes, până în ziua în care a dat peste un tânăr pe nume Jack.

Necunoscut cuplului, Jack era un mercenar fugit după o misiunea greșită. Spera să-l omoare pe Wade și să-și asume identitatea lui. A urmat o altercație în care Jack a ucis-o accidental pe Mercedes. Apoi a fugit de la fața locului și în cele din urmă a devenit Deadpool.

Între timp, un T-Ray întunecat și livid, ar pune la cale să se răzbune pe Jack. T-Ray avea să dobândească o putere imensă – chiar putea să o reînvie pe Mercedes – pur și simplu pentru a se juca cu amintirile lui Deadpool. Desigur, Deadpool a văzut totul mai degrabă ca pe o glumă, decât ca pe o tragedie.

Ryan Reynolds a urât ceeea ce i-au facut regizorii lui Deadpool în X-Men Origins: Wolfverine

În ciuda succesului comercial, X-Men Origins: Wolverine a fost criticat atât de critici, cât și de fanii benzilor desenate. Pe lângă povestea teribil de previzibilă și întorsăturile fără sens, apariția lui Deadpoop a fost, de asemenea, plină de controverse.

Ryan Reynolds, care a jucat rolul lui Deadpool, este un adevărat fan al personajului. Glumele lui Reynolds din prima jumătate a filmului au încântat publicul și au arătat pe deplin umorul din spatele lui Wade Wilson. Din păcate spre final, l-am văzut pe Deadpool demascat.

Această versiune a venit echipată cu lame din adamantiu, care amintesc de Baraka din Mortal Kombat și trăgea cu laser din ochi ca Cyclops din X-Men.

În timp ce aceste modificări au afectat cu siguranță abilitățile personajului de benzi desenate, și mai rău a fost modul în care regizorii i-au închis gura. Se lupta cu Wolfverine și Sabretooth fără replici, comentarii stupide sau glume. Acesta a fost sterilizat verbal, acest lucru fiind neplăcut, atât pentru fani, cât și pentru Reynolds. În timp ce promova filmul, a trebuit să se prefacă de faptul că este încântat, dar remarcile sale spuneau tot de fapt: „As spune că este Deadpool…mda…”. El a continuat prin a numi interpretarea din film „interesantă„, ceea ce în acest caz, este un eufamism clar pentru cuvântul „oribil„.

Reynolds a recunoscut că „Deadpool nu a fost mulțumit de el însuși în Wolfverine„ și că totul a fost un „moment WTF.” Reynolds a adăugat că personajul era la un pas „de a sări peste birou și de a-l ataca pe directorul studioului.”

Câteva secrete întunecate care dezvăluie adevărul despre Hollywood

După ce mega-producătorul Harvey Weinstein și alte nume puternice de la Hollywood au fost expuse, a fost aruncată multă lumină asupra laturii secrete a industriei filmului. Dacă te-ai gândit să devii o vedetă uriașă și ai vrea să fii celebru, s-ar putea să-ți reconsideri planurile după ce ai aflat cum este cu adevărat să trăiești în lumina reflectoarelor.

La Hollywood există mai mulți bani, faimă, apariții pe covorul roșu și milioane de fani obsedați. Există de asemenea, superficialitate uluitoare, durere și mai mult sau mai puțin …crimă. Iată câteva secrete întunecate și povești infiorătoare care scot în evidență partea întunecată a divertismentului.

Paparazzi de închiriat

Dacă te uiți la o poză dintr-un tabloid sau pe un site de nișă, pare că celebritățile pozează într-o fotografie pentru o scenă, probabil așa și este. În 2016, un fotograf a dezvăluit că multe celebrități își pun în scenă fotografiile, pentru a avea un control mai bun asupra imaginii lor. Kim Kardashian este o vedetă care își păstreaz paparazzo-ul personal pe speed dial. Ea îi trimite un mesaj text fotografului în mod regulat și îl ia în jurul lumii pentru a fi fotografiată. Kardashian revizuiește fiecare imagine, care sunt și photoshopate înainte de a fi vândute revistelor.

Tekken 7 – Ultimate Edition Steam Key GLOBAL – 15,39 EUR

Cu mult înainte ca Kim Kardashian să aibe paparazzi în palmă, Pencer Pratt și Heidi Montag de la The Hills, MTV, au avut un acord 50/50 cu o companie numită Pacific Coast News. Ei pozau pentru „fotografii exagerate” care erau apoi vândute rvistelor din întreaga lume. Pratt l-a numit “the best gig ever”, iar el și Montag au încasat peste 1 milion de dolari vânzându-și pozele. Vedetele consideră că este o relație de lucru, care este avantajoasă pentru toți cei implicați, iar fanii lor nu au de obicei habar de ceea ce se întâmplă și că fotografiile „candide„ sunt realizate cu atenție, înainte de a fi lansate către public.

Diverse substanțe, mai mult sau mai puțin legale sunt permise pe platoul de filmare

Uneori, tot de ceea ce este nevoie, sunt oleacă de droguri, pentru ca un actor sau o actriță să dea tot ce e mai bun din ei. Se știe că Tinseltown furnizează multor vedete de top, viciul preferat.

Legendarul actor Dennis Quaid a devăluit că era dependent „ocazional” de cocaină, înainte de a deveni foarte cunoscut. Când s-a mutat prima oară în L.A., în 1974, s-a interesat de ceva „droage” pe ici, colo, dar lucrurile au scăpat de sub control până să apară în filme mainstream. El a dezvăluit, de asemenea, că cocaina, a fost inclusă în bugetele filmelor – deghizată sub numele de “petty cash” pentru a păstra secretul. El a susținut că drogul era distribuit gratuit pe platourile de filmare, pentru că era normal și asta făcea toată lumea.

Privind în urmă, și-a numit dependența de cocaină, una dintre cele mai mari greseli făcute. Actorul a spus că dependența de droguri, i-a făcut viața să se duca în cap.

Și Jack Nicholson a vorbit sincer despre consumul de droguri. Într-un interviu din 1980 acesta a spus că „drogurile nu sunt mare lucru” și că îi place să se torpileze „cam patru zile pe săptămână„.

Tulburari de alimentație

Presiunea de arăta bine și de a fi slăbuț/ă, a făcut ca unele vedete să sufere tulburări de alimentație grave. A fi în fața reflectoarelor, pentru actori înseamnă că sunt sub microscop 24/7. Nu numai că sunt judecați de fanii lor și de public, dar uneori agenții și managerii lor pot pune presiune pentru a scăpa de acele cîteva kilograme în plus, în moduri nesănătoase.

Demi Lovato și-a amintit că la vârsta de „2 sau 3 ani„, se uita la burtă și se întreba dacă va fi vreodată plată. Pe măsură ce creștea, s-a luptat cu o tulburare de alimentație și avea recidive după perioade dificile din viață. După ce s-a desparțit de gagiul ei, Wilmer Valderrama, aceasta făcea, ceea ce este numit „binging and purging” (adică mânca foarte mult după care vomita) pentru că îi era dor de el.

Actrița Naomi Watts a mai dezvăluit că practic se înfomata pentru o apariție pe covorul roșu, iar modelul Ashley Graham a spus că un agent îi flutura în față, bancnote de 20 de dolari, spunându-i să slăbească mai mult, pentru că doar așa ar putea câștiga mai mult.

Casting Couch nu este o noutate

Cu mult înainte de apariția scandalului Harvey Weinstein, au existat zvonuri despre Casting Couch – un termen folosit pentru a descrie vedetele cărora li se acorda roluri în schimbul unor favoruri sexuale. Megan Fox a dat un interviu către GQ și a oprit zvonurile expunând fapte adevărate.

Acrița a spus că „legende de la Holywood” o invitau să se întânlească, pentru a discuta despre anumite oportunități. Apoi când avea să aibe loc întânlirea, își dădea seama că întânlirea era doar un truc. Ea a spus că mulți actori au reușit să se tufe cu multe fete din industrie, dar ea nu a fost una dintre ele. Ea îi refuza din start.

Istoria Casting Couch este una lungă. Un „practicant” timpuriu, a fost Louis B. Mayer, care a co-fondat studiourile Metro-Goldwyn-Mayer în 1924. Mayer, punctul zero al acestei practici, avea mijloacele sale „speciale„. Dacă actrițele nu se conformau, el le amenința că le va distruge cariera sau chiar viața.

Mafia

Hollywood-ul poate fi văzut ca un oraș plin de strălucire și stiluri de viață frumoase, dar are o istorie care nu este deloc plină de farmec. De fapt, există o latura foarte dark, despre care mulți oameni nu sunt conștienți.

S-a zvonit că un mafiot pe nume Mickey Cohen conducea lumea interlopă din Hollywood. În 1950, revista Life a publicat o expunere intitulată „Trouble in Los Angeles”, pentru a se concentra asupra lui Cohen și a unităților sale de crimă organizată, care conduceau industria. Acesta este un secret pe care Hollywood-ul ar dori cu siguranță să-l șteargă din istorie.

Fixers

Într-o lume perfectă, o celebritate ar sta departe de necazuri și ar avea o cariera de succes fără prea multe hopuri. Dar adevărul este că accidentele și situațiile dificile fac parte din viața noastră. Când lucrurile devin prea grele pentru o celebritate, ei cheamă „un om bun la toate” precum Michael Sitrick pentru a le salva.

Sitrick a fost „spinmeister” în industrie, ani de zile cu un talent de a transforma poveștile negative din presă, în unele pozitive. El a lucrat pentru diverși clienți, foarte cunoscuți, printre care David Lee Roth și Michael Vick, fondatorul NFL.

Abordarea controverselor este punctul său forte, iar când o celebritate este lovită de presa negativă, nu există nimeni altul decât Sitrick pe care să îl aibe de partea lor. Dacă o persoană celebră a fost prinsă într-o situație complexă și vezi dintr-o dată un aflux de articole pozitive despre ea, este probabil ca Sitrick, sau cineva ca el, să lucreze din greu.

Câteva concepții greșite despre Voodoo

Deoarece Hollywood-ul a caracterizat greșit reprezentările Voodoo de zeci de ani, majoritatea omenilor care nu sunt direct familiarizati cu această religie, au o mulțime de concepții greșite despre ceea ce este cu adevărat.

Acest lucru este cu siguranță adevărat din cauza lucrurilor văzute în filme și emisiuni de televiziune, dar când vorbești despre o religie răspândită, cu aproximativ 60 de milioane de adepți, concepțiile greșite contează.

Aceste concepții greșite despre Voodoo sunt predominante, deși nu sunt singurele.

Voodoo nu este o religie adevărată

Ortografia comună „Voodoo„, este ea însăși o modalitate americană de a manipula greșit religia, așa cum a început inițial, mai întâi în Africa de Vest, și mai târziu, în locuri din întreaga lume. Vodun a fost practicat inițial de grupurile etnice vorbitoare de Gbe din Africa de Vest și în timp , religia s-a mutat în Lumea Nouă. Variații asupra religiei au apărut în Brazilia (Candomblé Jejé), Cuba (Vodu cuban), Spania și Republica Dominicană (Vudú Dominican), Haiti (Vudú haitian) și Louisiana, unde rămâne ortografia „Voodoo”.

Resident Evil 2 Remake Steam Key GLOBAL – 10,19 EUR

În timp ce fiecare cultură are propria formă distinctă de Voodoo, toate sunt caracterizate ca fiind religii sincretice, care sunt cele care combină diferite aspecte ale două sisteme de credință. Vodou-ul Haitian este unul dintre cele mai practicate în lume astăzi, deoarece majoritatea haitienilor îl practică într-o formă sau alta. Doar 2,1 % din populația haitiana identifică Vodou-ul Haitian ca religia lor principală, dar datorită naturii sincretice a credinței, un numar mare de romano-catolici urmează de asemenea, unele aspecte ale religiei, alături de practicile lor tradiționale catolice. Mai mult de jumătate dintre toți haitienii se identifică ca romano-catolici.

Religia Voodoo este condamnată de Biserica Catolica

Această concepție greșită are sens dacă singurele aspecte ale credinței pe care oamenii le-au văzut, includ reprezentările întunecate arătate de Hollywood. În realitate, Voodoo, este strâns asociat cu catolicismul, iar aspecte semnificative ale celor două credințe s-au împletit de-a lungul anilor. Spiritismul este o mare parte a tuturor formelor Voodoo. În cazul Voodoo din Haiti și Louisiana, multe dintre aceste spirite, au omologi catolici, inclusiv reprezentări ale Sfintei Maria și Sfântului Petru. Drept urmare, Biserica Catolica nu a condamnat Voodoo; a acceptat-o cu brațele deschise.

Pentru că cele două credințe sunt atât de împletite, mulți practicanți Voodoo au fost botezați în Biserica Catolica.

Desigur, aceasta este o asociere nouă, deoarece, în trecut era cu adevărat opusul. Din fericire, nu mai este cazul, iar cele două religii au o istorie lungă de a lucra una alături de cealaltă. Papa Ioan Paul al II-lea a vorbit pe larg despre practica Voodoo și chiar a vorbit despre practicile religiei, despre care el a susținut că au o „bunătate fundamentală”. La începutul anilor ’90, a participat la o ceremonie Voodoo, care a consolidat și mai mult relația dintre cele două credințe.

Papușile Voodoo sunt folosite ca instrument de tortură

Cu toții am vazut filmele, în care un personaj ia o papușă Voodoo și o înjunghie cu un ac pentru a provoca dureri chinuitoare oricui îl reprezintă papușa. Este o poveste grozavă, dar este o denaturare grosolan pentru ceea ce este folosit de fapt o papușa Voodoo. În realitate, ele sunt folosite în scopuri binevoitoare în aproape toate cazurile de utilizare. Asta înseamnă, că oricât de tare ai înfinge un ac într-o papușă care reprezintă fostul tău gagiu sau gagică, nu se vor tăvăli de durere.

Motivul pentru care bagi un ac în acea papușă nu este să provoci durere nimanui; este să atașezi o fotografie a persoanei pe care o reprezintă păpușa. Alte articole sunt adesea atașate păpușilor, inclusiv petale de flori, bani sau orice ar putea fi suficient ca un apel la spirite, să recunoască păpușa și să se deschidă către ea. În loc de durere, păpușile sunt folosite pentru a aduce noroc sau orice lucru binevoitor, care ar putea ajuta persoana pe care o reprezintă.

Adepții practicp magia neagră

Înca o dată, Hollywood-ul este devină pentru această concepție greșită, deoarece adesea descrie oameni care practică magia neagră prin sacrificiu sau prin alte mijloace. În realitate nu există nici o linie care să împartă practicile spirituale ale vreunei religii Voodoo, deci nu există nici o distincție între alb sau negru; în cele din urmă, este doar magie. Desigur, aceasta nu este o magie de tip Penn & Teller; este mai mult o comuniune cu spiritele, decât blesteme aruncate asupra cuiva, sau să scoți un iepure din cur. Deși nu există un tip de magie albă sau neagră, există o forma de posesie spirituală numită „red magic„.

Când un practicant evocă un spirit rău în locul unuia binevoitor sau este mituit de un astfel de spirit, pentru a face rău, se numește magie roșie (red magic). Culoare vine de la spiritul însuși, așa că atunci când o persoană lasă unul dintre aceste spirite rele, să pună stăpânire pe corpurile lor, se spune că ochii lor devin roșii, ceea ce indică faptul că un spirit rău este prezent. În afara de clasificarea „roșie„, spiritualitatea Voodoo nu este nici răuvoitoare sau benignă, așa că termenii de magie albă sau neagră, pur și simplu nu se aplică.

Practicanții sacrifică animale pentru a face incantații întunecate

Atunci când te uți la un film care prezintă un ritual Voodoo de sacrificiu de animale, probabil că este doar parțial legat de practica IRL. Sacrificiul de animale este o mare parte a religiei, dar nu este făcut ca un mijloc de a prelua o forță vitală a animalului și a iniția vreo vrajă; se face pentru a combina forța vitală cu ceva numit Lwa (sau Loa). Lwa este un aspect ale Louisiana Voodoo și Haitian Vodou, și care sunt spiritele primare ale credinței. Aceștia sunt uneori numiti “Mystères” și “ The Invisibles”, care acționează ca intermediari între umanitate și Creatorul Suprem.

Sacrificarea unui animal pentru Lwa combină forța de viață a animalului cu forța de viață a Lwa, care este facută pentru a întineri spiritul. Întreținerea este necesară, deoarece Lwa sunt epuizați din cauza faptului că au grijă de operațiunile zilnice, de a conduce universul pentru Creatorul Suprem. Primirea forței vitale a unui animal de sacrificiu, ajută la revigorarea acestora, astfel încât să poată continua să facă ceea ce trebuie să facă. Lwa sunt adesea încântați să primească acest cadou și ca rezultat, aproape toate ritualurile Voodoo conțin o formă de sacrificiu a unor animale.

Practicanții Voodoo pot învia morții

Este puțin probabil ca cineva să creadă că un preot sau o preoteasă Voodoo ar putea să invie morții, dar este o concepție greșită, larg răspândită despre modul în care Voodoo tratează moartea și care a dat naștere conceptului de zombi. Termenul a fost menționat pentru prima dată la începutul secolului al XIX-lea în cartea lui Robert Southey,„Istoria Braziliei”, unde a menționat „zombi” ca un aspect al lui Voudon Lwa.

Asta rămâne adevărat, dar denaturarea istoriei, cuplată cu exploatarea concepțiilor culturale greșite din filme și televiziune, au pervertit „zombi” originali în monștri mâncători de creieri, văzuți în cultura populară din întreaga lume.

În timp ce conceptul de zombie își are originea în Candomblé Jejé, nu are nimic de-a face cu monștrii care mănâncă oameni. În schimb sunt victime zombi din tradiția Voodoo, care au fost readuși la viață de preoții numiți Bokos. Acest lucru a fost făcut pentru a crea o forță de muncă, sclavă, folosită pe plantațiile de trestie de zahăr ale insulei.

Desigur, nu există dovezi că acest lucru se poate întâmpla în realitate, dar conceptul rămâne adevărat în Voodoo-ul modern, care îl identifică ca ceea ce se întâmplă, când forța umană, părăsește corpul. Când se întâmplă acest lucru, corpul rămâne o coajă lipsită de conștiința de sine, de suflet său de inteligență.

Membrii comunității din Seattle își aduc aminte de Mark Lanegan

Mark Lanegan, cunoscut mai ales pentru munca sa ca solist în trupa Screaming Trees, a murit ieri (22 februarie), la vâsta de 57 de ani și a fost o altă pierdere uriașă pentru comunitatea rock’n roll. Rockerii au postat tributuri pe toate rețelele de socializare de când a apărut trista veste, dar pentru membrii comunității muzicale din Seattle, este un moment deosebit de intim.

Lanegan a format trupa Screaming Trees în 1984 în Ellensburg, Wash., care se afla la mai puțin de 100 de mile sud-est de Seattle. Ei au devenit o parte a scenei rock underground care a înflorit în nord est, și care a văzut trupe cântând concerte uriașe în orașele din jur, cum ar fi Olympia, Tacoma și Portland, de pe lângă Seattle.

În timp ce Sub Pop lansa trupe garage puțin neclare la momentul respectiv, inclusiv Mudhoney și Nirvana, nuanțele mai psihedelice Screaming Trees au atras atenția celor de la SST Records, care mai târziu au lansat albumul de debut a celor de la Soundgarden, Ultramega OK, în 1988. Susan Silver, care a manageriat The U-Men și alte câteva trupe locale au început să gestioneze Screeming Trees, iar mai târziu Soundgarden și Alice in Chains.

Cu un an înainte ca Nevermind de la Nirvana să catapulteze rock-ul din Seattle în mainstream, Screeming Trees a semnat un contract major cu Epic Records. Deși în acest moment obținuseră un succes mai modest decât au avut contemporanii lor, albumul lor din 1992, Sweet Oblivion, care conținea hit-urile „Nearly Lost You” și „Dollar Bill”, le-a adus mai multă recunoștiință decât și-ar fi putut imagina.

De-a lungul anilor ’90 Lenegan a lansat patru albume solo pe lângă Screeming Trees, iar trupa s-a despărțit în cele din urmă în anul 2000. A avut un loc în Queens of the Stone Age pentru câțiva ani și după aceea a continuat să lanseze mai multe înregistrări – cea mai recenă, fiind o colaborare în 2021 cu Skeleton Joe, intitulată Dark Mark vs. Skeleton Joe.

Mulți memvbri ai comunității din Seattle, au postat tributuri pentru Lenegan, după ce au aflat vestea morții artistului. Colegii muzicieni, inclusiv membrii trupei Alice in Chains sau Duff McKagan de la Guns N’ Roses – care au cântat în mai multe trupe din Seattle înainte de a se muta în L.A.- Soundgarden și mulți alții, și-au onorat prietenul și colegul. Gazdele radio din Seattle , fotografi și persoane din industrie și-au împărtășit de asemenea, sentimentele și amintirile.

Drum lin printre stele Mark Lanegan

Câteva joburi ridicol de sigure, care s-au dovedit a fi fatale

Accidentele la locul de muncă sunt întâmplări destul de comune. Există mult joburi periculoase, care tind să fie plătite bine, pentru a compensa riscurile. Politiștii, pompierii, bodyguarzii și cascadorii sunt doar câteva exemple de profesii unde îți poți pune viața în pericol.

Cu toate acestea, evitarea intenționată a profesiilor periculoase, este departe de a fi o garanție de siguranță.

Oricine poate ajunge în locul nepotrivit la momentul nepotrivit. Chiar și cele mai lipsite de riscuri joburi, pot duce ocazional la accidente mortale la locul de muncă.

Om de serviciu

În 2018, un barbat care lucra pentru Bee-Clean Building Maintenance a fost găsit mort în Edmonton, Canada. Sănătatea și siguranța în muncă (OHS), a fost notificată că omul de serviciu în vârstă de 50 de ani, a murit în clădirea Workers Compensation Board din Alberta.

OHS a investigat cauza morții. Rob Scott, videpreședintele executiv al Bee-Clean Building Maintenance, a declarat: „Suntem profund întristați de ceea ce s-a întâmplat, iar rugăciunile și sprijinul nostru sunt trimise către familia lucrătorului decedat. Lucrăm îndeaproape cu autoritățile, pentru a determina cauza a ceea ce pare în acest moment, a fi un accident tragic de muncă.”

Ulterior, ancheta a scos la iveala faptul, că bărbatul a murit după ce a fost lovit de o ușă de garaj. Poliția din Edmonton a remarcat faptul că moartea bărbatului este considerată non-criminală.

Fermier crescător de tutun

Agricultura nu este o muncă ușoară, dar este una destul de sigură. Atâta timp cât fermierii sunt atenți în preajma utilajelor, amenințările pot fi puține. Din păcate, nu orice sursă de pericol poate fi prevazută și explicată.

În februarie 2019, în Zimbabwe, trei fermieri crescători de tutun, nu se așteptau să fie în pericol. Duceau tutun într-o magazie, când un fulger i-a lovit și omorât pe toți trei. Poliția a confirmat rapid că decesul a fost un accident tragic.

La câteva minute după ce a început furtuna, John Gede, în vârstă de 44 de ani, lucra în apropiere când a văzut magazia în flăcări. A strigat după ajutor, dar era prea târziu pentru a-i salva pe fermieri. Jameson, în vârstă de 22 de ani, Mungate în vârstă de 21 de ani și Onward Gede, în vârstă de 16 ani, au murit din cauza fulgerului.

Lucrător hotelier

Pe 3 ianuarie 2019, un băiat din India a avut un accident mortal la doar două zile după ce a împlinit vârsta de 13 ani. A murit la șase luni după ce a început să lucreze ca ajutor într-un hotel. Băiatul era angajat să spele ustensile și să facă diverse sarcini de menaj.

În timp ce guvernul pretinde că lucrează la eradicarea muncii juvenile, aceasta este o practică comună în India. Slujba părea să fie suficient de sigură pentru un copil, dar băiatul nu a avut suficientă grijă când se afla lângă un lift de marfă, care muta alimente și alte bunuri între etajele hotelului.

Comandă Ceas Fossil Machine FS4775 aici

Membrii personalului au fugit către zona bucătăriei, atunci când au auzit un zgomot puternic. Au găsit sânge și rămășițe pe pereți. Trupul baiatului era blocat și capul îi fusese zdrobit între un grătar și lift. Poliția crede că băiatul s-ar fi uitat în puțul liftului.

Un dosar s-a deschis împotriva proprietarului și managerului hotelului, aceștia fiind acuzați de omucidere din culpă, care nu este echivalentă cu crima și respectiv secțiunile 75 și 79 din legea privind minorii, pentru cruzime față de un copil și respectiv exploatare.

Actor

Actorii buni pot face să pară că viața lor este în pericol, în orice moment.

Dar, cu excepția lui Jackie Chan și a altor câțiva actori care își fac propriile cascadorii, actoria este o muncă destul de lipsită de riscuri. Mai ales în zilele noastre, când majoritatea scenelor periculoase sunt create cu ajutorul efectelor speciale.

Cu toate acestea, o unealtă periculoasă, este încă folosită în mod obișnuit în producția de filme și în prezent – arma de recuzită. Producătorii care se străduiesc pentru realism, preferă să folosească arme de foc adevărate cu gloanțe oarbe în locul replicilor. În timp ce ideea pare super sigură pe hârtie, eroarea umană poate transforma rapid recuzita într-o amenințare reală.

A exista un numar surprinzător de mare de decese, cauzate de pistolele de recuzită de-a lungul isotriei, dar cel mai faimos exemplu ar putea fi moartea fiului lui Bruce Lee, Brandon Lee.

Brandon, semnase un contract pentru a juca rolul principal în „The Crow”, unde personajul său este un muzician rock ucis, care se întoarce din morți, pentru a se răzbuna. Aproape de sfârșitul producției, Lee își făcea scena morții, când un glonț tras din pistoul de recuzită, i-a străpuns abdomenul și i-a lovit coloana vertebrală.

Se pare că, deoarece era o scenă de rutină, iar filmul era aproape terminat, Carolco Studios hotarâse preventiv că serviciile consultantului lor pentru arme de foc, nu mai erau necesare.

Echipa de scenă obișnuită, s-a ocupat în schimb de armele de recuzită.

Consultantul pentru arme de foc, a concluzionat ulterior, că o porțiune dintr-un glonț orb, dintr-o scenă anterioară, fusese dislocată din carcasă și a ramas în cilindru. Pistoul a tras, iar actorul a căzut la pământ. Nimeni nu și-a dat seama că Brandon a fost cu adevărat rănit, până când a început să curgă sange real din corpul actorului.

Lee a fost dus la spital, dar chirurgii nu au putut face nimic. A murit pe 31 martie 1993. O anchetă a stabilit că moartea actorului a fost un accident. După ce au fost filmate scene suplimentare pentru a finaliza filmul „The Crow„, acesta a fost lansat un an mai târziu.

Operator Roller Coaster

Oamenii cred adesea că montagne russe-urile sunt periculoase. Și au mare dreptate. De aceea operatorii de roller coaster, rămân la o distanță sigură atunci când distribuie bilete, oferă instrucțiuni de siguranță și pornesc i opresc călătoria.

Sarcinile suplimentare, cum ar fi întreținerea, sunt de obicei făcute înainte ca atracția să devină operațională. Dar Doug McKay, un coproprietar al Paradise Amusements, s-a urcat pe platforma Super Loop 2, pentru a lubrifia o parte a traseului.

Un vagon de două persoane – care circula pe o singură buclă verticală – l-a lovit pe McKay și l-a târât peste nouă metri. Potrivit unui medic legist, impactul inițial i-a cauzat o traumă probabil fatală, la cap.

După ce a căzut, McKay a lovit mai multe schele, înainte de a ateriza pe un gard metalic.

Lucrătorii parcului și un număr de copii aflați în împrejurimi, au fost traumatizați de acest incident. Mulți au fost stropiți cu sânge. Aproximativ 30 de copii, care au asistat la moartea lui Mckay, au fost adunați și interogați de poliție timp de o oră, până când cazul a fost stabilit ca fiind un accident.

Câteva cascadorii care aproape au omorât actori celebri în timpul filmărilor

Magia filmelor ne poate ajuta să scăpăm de realitate și să ne pierdem în povestea prezentată pe marele ecran. Dar unele dintre riscurile asumate în crearea unor scene, sunt foarte reale și au dus la rănirea gravă a protagoniștilor sau chiar moartea lor. Cel mai infam exemplu în acest sens este povestea tragică a lui Brandon Lee pe platorurile de filmare The Crow.

În timp ce filma o scenă în care personajul sau a fost împușcat de răufăcători, o eroare din partea echipei de producție, a făcut ca acesta să fie împușcat cu adevărat și să-și piardă viața la vârsta de doar 28 de ani.

Din fericire, aceste tipuri de accidente sunt rare la Hollywood, mai ales în zilele noastre, cu toți experții în măsuri de securitate și siguranță necesare pe platouri.

Iată o listă cu câteva dintre aceste cascadorii aproape tragice.

Johnny Depp – The Lone Ranger

Unul dintre cele mai cunoscute nume de la Hollywood abia a avitat un accident catastrofal pe platoul filmului The Lone Ranger din 2013. Johnny Depp a fost aruncat de pe cal în timp ce filma o scenă.

Imaginilie accidentului arată cât de aproape a fost Depp de o accidentare gravă. În clip, îl puteți vedea pe Depp cum începe să alunece pe laterala calului, în timp ce acesta galopează cu viteză.

Actorul cade în cele din urmă, dar evită în mod miraculos să fie calcat în picioare, deoarece calul sare peste el. În mod incredibil, Depp a suferit doar răni minore în timpul incidentului, și a putut continua filmările după ce a fost consultat de medici.

Michael J. Fox – Back to the Future, Part III

La mijlocul anilor ’80, filmele Back to the Future l-au catapultat pe Michael J. Fox în mainstream și l-au făcut un nume cunoscut la Hollywood. Cu toate acestea, o cascadorie a mers prost în timpul productției celui de-al treilea film, care aproape l-a costat viața pe actor.

În memoriile sale intitulate Lucky Man, Fox a descris cum, atunci când a filmat scena în care Marty McFly este spânzurat de către Buford „Mad Dog” Tannen și gașca lui, drama a devenit cam prea reală. Deși scena fusese repetată de multe ori cu coordonatorii de cascadorii, când a venit momentul filmării reale, frânghia din jurul gatului lui Fox s-a strâns prea mult, și acesta nu a mai putut respira.

Partea înficoșătoare, a fost că întregul echipaj a crezut că pur i simplu acesta își joacă rolul, și nu și-au dat seama, că de fapt se uitau la un om în pragul morții. Din fericire, echipa s-a prins că ceva nu este în regulă și l-au salvat la timp, deși Fox și-a pierdut cunoștiința.

Kate Winslet – Titanic

Deși Titanic este filmul care a lansat cariera actriței Kate Winslet, ea a vorbit despre dificultățile cu care s-a confruntat pe platourile de filmare, în special cu regizorul James Cameron (care este recunoscut pentru faptul că este cam prea dificil).

Winslet s-a temut cu adevărat pentru viața ei, în timp ce filma o scenă în care haina pe care o purta, s-a prins într-o poartă și a rămas pentru scurt timp blocată și scufundată sub apă.

Actrita a povestit pentru Los Angeles Times despre incident și a vorbit despre natura dificilă a lui Cameron spunând: „Nu mai puteam respira. Am crezut ca voi exploda. Și Jim a spus doar – OK, să mai tragem o dublă. Aceasta a fost atitudinea lui.”

Aceasta nu este singura dată când un actor aproape se îneacă pe plotourile de filmare ale lui Cameron. De asemenea, Ed Harris aproape s-a înecat în timp ce filma The Abyss cu Cameron în anul 1989.

Poate că actorii ar trebui să se gândească de două ori, înainte de a mai lucra cu James Cameron și care implică scene cu apă. :-))

Viggo Mortensen – The Lord of the Rings: The Two Towers

Personajul Aragorn nu este străin de bătălii, dar actorul din spatele personajului s-a trezit și el în unele dintre situațiile periculoase, în timp de filma trilogia Lord Of The Rings.

Viggo Mortensen care l-a interpretat pe Aragorn, și-a făcut propriile cascadorii pe platoul de filmare și de asemenea a insistat să folosească și săbii adevărate acolo unde a fost posibil.

Din păcate, acest lucru s-a întors împotriva lui, în timp ce filma The Fellowship of the Ring, când un cuțit adevărat a fost aruncat din greșeala spre el, și a trebuit să îl devieze cu sabia – un incident care a fost folosit și în final cut.

Apoi în timpul producției The Two Towers, Mortensen nu numai că și-a rupt două degete de la picioare, după ce a lovit o cască, dar aproape că s-a înecat în timp ce filma scena în care corpul inconștient a lui Aragorn, plutește pe un râu.

Greutatea armurii pe care o purta actorul, l-a tras sub apă, iar acesta a fost prins pe fundul râului, ceea ce nu a fost un lucru chiar bun.

Jim Caviezel – The Passion of the Christ

Nu există roluri mai mari pentru un actor, decât cel al lui Iisus Hristot. Așa că atunci când Jim Caviezel a fost ales pentru rolul emblematic din epicul lui Mel Gibson, The Passion of the Christ, din 2004, trebuie să fi fost o binecuvantare.

Dar experiența actorului pe platourile de filmare, a fost orice altceva, numai binecuvantare nu. Caviezel a suferit mai multe răni în timpul filmărilor. Caviezel s-a ales cu multe vânătăi și cicatrici precum și un umăr luxat; prin urmare, s-ar putea să fi fost iertat pentru că a crezut că a fost cumva blestemat de acest rol, mai ales atunci când a fost lovit de fulger.

În timp ce filma scena “Sermon on the Mount”, Caviezel a fost lovit de un fulger, care se pare că l-a aprins ca pe „un pom de Craciun.” În mod incredibil, actorul a scăpat nevătămat după acest incident.

Câteva melodii care spun povești tulburătoare și terifiante

Muzica spune povești, indiferent de gen. Ar putea fi o poveste amuzantă, o poveste prostească, o poveste ciudată dar muzica poate spune și povești terifiante. Există zeci, dacî nu sute sau mii, de cântece care spun povești tulburătoare, inclusiv unele ce implică, crime, traume personale sau stalkeri ciudați.

Alții evidențiază impactul tragediei și traumei personale sau tragedia unei pierderi și imposibilitatea de a trece peste.

“Hero of War” – Rise Against

“He said, Son, have you seen the world?
Well, what would you say if I said that you could?
Just carry this gun, you’ll even get paid,
I said that sounds pretty good.”

Vocalistul Tim McIlrath a scris atât muzica, cât și versurile pentru “Hero of War” de la trupa punk rock Rise Against. Cântecul începe cu un recrutor care îl convinge pe protagonist, să se înroleze în armată. Recrutorul face acest lucru, promițându-i tânărului că va vedea lumea și va avea multe aventuri.

Iluziile tânărului soldat, sunt rapid spulberate, iar când ucide o femeie care poartă un steag alb, devine total dezgustat, de sentimentul de patriotism.

School, Computers, usb, Office
High Speed 16TB/8TB USB 3.0 External Hard Disk Drive 2.5 Inch SSD Computer Accessories SATA Hard Storage Devices for Home Office School Desktop Notebook Universal – RON100

McIlrath a declarat că versurile melodiei, au fost inspirate de trupele armate din lumea întreaga, care rămân dislocate pentru a-și proteja țările. El a mai spus că mesajul cântecului trebuie să fie întotdeauna, că nu există suficientă asistență, pentru soldații care se întorc din luptă, într-o stare de dezamăgire psihică și fizică extremă.

“Youth of the Nation” – P.O.D.

“Last day of the rest of my life
I wish I would’ve known
‘Cause I didn’t kiss my mama goodbye”

Pe 5 martie 2001, trupa americană de nu metal creștin, P.O.D. era în drum spre o sesiune de înregistrări în California, când au ramas blocați în trafic. Ei au aflat mai târziu, că blocajul a fost cauzat de un incident ce implica, împușcături la liceul Santana, în timpul caruia Charles Andrew Williams, în vârstă de 15 ani, a împușcat mortal doi elevi și a rănit alți treispezece.

Cand și-au început în sfârșit sesiunea de înregistrări, s-a născut piesa “Youth of the Nation”.

Cântecul spune povestea a trei adolescenți, care fac parte din aceste tragedii. De asemenea și incidentul de la Columbine din 1999 servește ca inspirație pentru unele dintre versuri.

“Daddy” – Korn

“Mother, please forgive me
I just had to get out all my pain and suffering
Now that I am done
Remember I will always love you
I’m your son”

Acestea sunt primele versuri ale sfâșietorei melodii “Daddy,” a trupei americane de nu-metal Korn. Se pare că solistul Jonathan Davis a scris versurile, inspirat de o situație în care un prieten de familie a fost molestat și nimeni nu l-a crezut.

Din cauza nunațelor versurilor, cei mai mulți fani ai trupei, au crezut că Davis a scris melodia, pentru că propriul său tată, l-a abuzat sexual, iar mama a refuzat să creadă acest lucru.

Există încă dispute în jurul piesei, deoarece, în timpul unui interviu mai vechi, Davis a comentat că a fost abuzat de o persoan careia nu i-a dat numele, și ambii săi parinți au refuzat să îl creadă, atunci când acesta le-a spus.

Într-un videoclip de pe Youtube, el a spus că abuzatorul era babysitterul lui. Dădaca a murit între timp.

“Kim” – Eminem

“Sit up front! (We can’t just leave Hailie alone! What if she wakes up?)
We’ll be right back; well, I will: you’ll be in the trunk!”

Aceste linii sunt o parte tulburătoare a dezbaterii de 6 minute lansate de Eminem în 2000.

Încep cu Eminem cântând despre fiica lui și apoi aruncă ură asupra fostei soții, Kim. Eminem trece prin mai multe schimbări de dispoziție pe parcursul cântecului, și aproape devine isteric la un moment dat.

Eminem, Kim și Hailey sunt într-o mașină, în timp ce rapperul continuă să arunce înjurături asupra soției sale. Când ajung într-un loc mai retras, Eminem o sugrumă pe Kim și îi aruncă trupul neînsuflețit în portbagajul mașinii.

Deși acest lucru nu este real, ceea ce s-a întâmplat în viața reală, evidențiază tensiunea dintre Marshall Mathers și soția sa. De asemenea, evidențiază faptul că multe variante ale acestui tip de situație, apar zilnic în întrega lume, și prea des, cu consecințe tragice.

“Nebraska” – Bruce Springsteen

“I saw her standing on her front lawn,
just twirling her baton
Me and her went for a ride, sir,
and ten innocent people died”

Aceste cuvinte sunt cântate de Bruce Springsteen, din pesrpectiva lui Charles Starkweather, în vârstă de 19 ani. Când Starkweather a întânlit-o pe Caril Ann Fugate, în vârstă de 14 ani, el omorâse deja un bărbat. Împreună, Starkweather și Fugate au mai ucis încă zece persoane în Nebraska, într-o perioadă de opti zile în anul 1958.

Springsteen a văzut filmul Badlands din 1973 și a fost inspirat de fata din film, care stă pe peluza din fața casei. Restul inspirației pentru cântec, a venit după ce Springsteen a cercetat crimele comise de Starkweather și Fugate.

Melodia a fost intitulată „Nebraska” și a fost inclusă pe albumul lui Springsteen din 1982, de asemenea intitulat Nebraska.