Canadian heavy metal powerhouse STRIKER is back from the grave!
With rumours running rampant of the band calling it quits after they posted an image that was titled „RIP Striker 2007-2021” on their social media earlier this week. The award-winning shredders are excited to reveal that it was all just an ambiguous post that got fans speculating on the band’s future and was made to prepare them for the new music.
“We are finally ready to share our new single Deathwish. Inspired by 1980s AOR with a modern twist, Deathwish is a heavy metal banger we can’t wait to play live someday soon!” adds vocalist Dan Cleary.
The single is the first taste of new recordings since releasing their Juno award-winning album 2018’s „Play To Win” along with it being Striker‘s introductory track with new drummer Jonathan Webster and bassist Pete Klassen who join the band in 2019.
In additional news, Striker was scheduled to support Unleash The Archers on their upcoming European tour this November, which was just recently announced as canceled. The band does vow there will be live shows in the cards for them in 2022 with concert updates to be shared when confirmed.
Champions in blending classic heavy metal, hard rock, and 80’s hair metal, Striker have been making shredtacular anthems since 2007. The band has toured multiple times across Europe and North America along with festival appearances at 70,000 Tons of Metal, Bang Your Head Festival (Germany), and more to add to their almost 1000 shows performed in their decade-plus career. The band has been honoured with multiple Best Album awards in their home country of Canada from the JUNO Awards, Western Canadian Music Awards, and the Edmonton Music Awards. Since their inception, Striker has released six studio albums Eyes in the Night (2010, Iron Kodex), Armed to The Teeth (2012, Napalm), City of Gold (2014, Napalm), Stand in the Fire (2016, Record Breaking), Striker (2017, Record Breaking), and Play to Win (2018, Record Breaking).
Cu piesa „Fighting Gravity,” cei de laOf Mice & Men se îndreaptă către o zonă muzicală cu bucăți melodioase și tensiune cât cuprinde, care invocă o stare purgatorială, derivând din intuneric către tonuri ușoare în cautarea unui raspuns.
Pauley a declarat despre piesa : „„ Fighting Gravity ” este despre a învăța să renunți, recunoscând totodată impremanența și lipsa de viață. Credem că deținem atât de mult control, dar chiar nu și aceasta dilemă existențială se află la baza condiției umane.
„Echo surprinde energia ultimului și jumătate din viața noastră. Acoperă pierderea și creșterea, viața și impermanența, iubirea și infinitul – modul în care cele mai minunate și tragice părți ale experienței umane sunt profund legate.” a declarat trupa.
Vezi videoclipul pentru noua melodie mai jos și vezi și tracklistul plus artwork-ul albumului Echo.
Albumul Ecgo va fi lansat pe data de 3 decembrie prin SharpTone Records și desi este cel de-al șaptelea album full lenght pentru Of Mice & Men, acesta este primul album dub un label.
Russian Alternative Metal band IZNUTRI released their new album «Reach the End». The release was recorded/mixed and mastered by Kostek Rednek and Nikolai Bazhen at „Hiboll Studios”.
IZNUTRI was formed in 2018 at Komi Republic, Russia after the break up of the band „From The Inside” by Alexei Dugin (vocals/guitar) and Andrei Dugin (bass). In just 3 years the band released 3 full length albums and toured all over Russia
Fără Zahăr a lansat un nou videoclip, pentru piesa „Comedie Amăruie„. Artiștii au postat clipul pe rețelele de socializare împreună cu următorul mesaj:
Uneori facem câte un cântecel mai serios. Apoi ne scrie LuisaCube cum că i-ar plăcea să animeze o creaţie Fără Zahăr. Sigur, am zis, joac-o pe asta. Practic a luat castronelul nostru cu metafore şi l-a incorporat în metaforele ei, rezultând această matrioşcă drăguţă.La urma urmei, ce este roşia?
Fără Zahăr este un proiect muzical născut pe scena folk a Iaşului şi care a devenit îndrăgit de întreaga ţară datorită umorului original, atent ales şi pus pe acorduri bine balansate. Stilul lor muzical unic le-a adus nenumărate invitaţii pe marile scene ale festivalurilor de folk şi teatru.
Așteptarea se va încheia în curând pentru fanii Ghostbusters: Afterlife, în regia lui Jason Reitman. Acest film este continuarea comediilor din anii ’80 care au fost regizate de tatăl lui Reitman.
În povestea urmatorului film, au trecut ceva ani de când Ray Stanz, Peter Venkman, Egon Spengler și Winston Zeddemore alergau după fantome prin Manhattan. Povestea începe cu Callie (Carrie Coon), încercând să creeze un nou început pentru familia ei, mutându-se într-un orășel din mijlocul deșertului, unde tatăl ei (încă nu este precizat în mod explicit, dar este clar că regretatul Egon jucat de Harold Ramis) avea o fermă.
Deci de ce aici? Se pare că această zonă ruralî americană modestă, ascunde un secret întunecat unde se învârt forțe supranaturale. Și așa, copii, împreună cu profesorul (și fanul Ghostbusters), domnul Grooberson (Paul Rudd) încep investigația…
Să îi urăm un călduros „bine ai revenit” lui Jack White! După aproape patru ani de pauză, artistul a revenit cu o nouă piesa intitulată „Taking Me Back,” care este legată de promovaraea noului joc video Activision Call of Duty®: Vanguard.
Lyric video-ul lui White prezintă imagini din joc, oferindu-le fanilor o idee despre ce aventuri vor avea parte. White a lansat de fapt două versiuni ale melodiei, a doua fiind dusă spre ritmuri swing și având titlul „Taking Me Back (Gently).”
Artistul și-a produs singur piesa la studiourile Third Man din Nashville, înregistrând atât vocea cât și instrumentele de asemenea realizând mixul și masterul.
După caum se poate vedea în clipul Call of Duty®:Vanguard, gamerii se vor putea regăsi într-un mediu asemanator al celui de-al doilea razboi mondial. Cel mai nou titlu din franciza de jocuri va fi lansat pe data de 5 noiembrie.
In a mix between Extreme Metal and Dark Ambient, with a strong presence of keyboards and synthesizers to create a sinister and melancholic atmosphere, “Virtus Dormitiva” shows the essence of Upon Shadows music, while recited, sung and guttural voices come and go to emphasize the emotionality and drama of the lyrics.
“Something special about this song is that it was the first time I played and recorded the drums myself, which marks the beginning of a new stage for me as a musician”. – Tamara Picardo.
“Inspired by the comedy „The Imaginary Sick” (Le malade imaginaire) by Moliere (1673). I take the expression „Virtus Dormitiva” as a metaphor to define the state of continuous drowsiness in which we find ourselves submerged. This state of drowsiness is generated by everyday life, day-to-day worries, fatigue, monotony, the pressure of social mandates (what is expected of us), obligations (work, subsistence), the feeling that we have to be super productive all the time (self-enslavement). The pressure of the media mixing news with entertainment, constantly bombarding the same topics, creating and imposing the „common sense.” The unification of the masses under this „common sense” is like a giant wave that crushes individualities and leaves behind a uniform mass, generic and dead in ideas and passions”. Explains Tamara Picardo
„Virtus Dormitiva” was mixed and mastered by Mika Pohjola at Soundmix recording studio, Oulu, Finland in September 2021 and is now available on music platforms.
Filmul The Flash se află în post-producție acum și deși s-ar putea să nu existe suficiente cadre terminate pentru a pune cap la cap un trailer complet, asta nu l-a oprit pe Ezra Miller și pe regizorul Andy Muschietti, să ne ofere o primă viziune asupra filmului.
Așa cum era de așteptat se concentrează foarte mult pe Barry Allen, obținem o privire și asupra Batman-ului lui Michael Keaton și auzim cum Ben Affleck devine Caped Crusader.
Dupa cum arată teaserul, Barry își va forța super-puterile, pentru a explora mai mult din Universul DC, inclusiv întânlirea cu celălalt Batman.
Deși complotul nu a fost anunțat oficial, acesta arată în mod clar că Barry încearcă să își repare propriul trecut, inclusiv uciderea mamei sale și încarcerarea tatălui său, ceea ce deschide noi potențiale situații.
Lansarea celui de-al doilea album album de studio The Bends, în 1995 i-a propulsat pe cei de la Rdiohead în TOP 5 UK, având concerte sold out în Marea Britanie și Japonia, dar încă nu devenise o trupă importantă pe piața din SUA. Cei cinci băieți din Oxford (Thom Yorke, Jonny Greenwood, Colin Greenwood, Phil Selway și Ed O’Brien) au făcut șase călătorii pentru promovarea albumului, și totusi The Bends a atins abia locul 88 acolo.
Presiunea asupra trupei a fost imensă și până când a început oficial turneul american pentru The Bends, Yorke dezvoltase o acumulare de lichid în urechi, din cauza călătoriilor cu avionul, îngrijorându-se că ar putea surzi. La concertul de debut din Boston, Yorke a avut o altercație cu publicul, lovind un spectator cu chitara. Pe 29 mai, Yorke a avut o „cădere nervoasă” și l-a rugat pe tour managerul Tim Greaves, să îi rezerve un zbor pentru a se întoarce înapoi în Anglia.
Luna ianuarie 1996 i-a gasit pe cei de la Radiohead goliți de energie și luând o pauză. The Bends avusese success și i-a oferit trupei încrederea să își producă singură cel de-al treilea album. Având în vedere un număr de colaboratori, inclusiv figuri importante precum Scott Litt, membrii trupei au fost încurajați să fie proprii producători ai sesiunilor de înregistrări, cu inginerul de sunet Nigel Godrich, care l-a ajutat pe John Leckie cu The Bends și a produs mai multe B-Sides pentru Radiohead.
Grupul s-a pregătit pentru înregistrări, cumpărându-și propriul echipament, inclusiv o unitate de reverb pe plăci, achiziționată de la Jona Lewie care lansase hit-ul anilor ’80 ‘You’ll Always Find Me in the Kitchen at Parties’. Radiohead l-a consultat pe Godrich pentru sfaturi cu privire la ce echipamente să folosească și deși Godrich a căutat să-și îndrepte activitatea de producție departe de muzica rock și muzica dance, el și-a depășit roul de consilier și a devenit co-producatorul albumului.
La începutul anului 1996 fără nici un deadline sau presiune din partea label-ului EMI, trupa a început să repete și să înregistreze pentru ceea ce va deveni OK Computer, în sudioul Canned Applause, o magazie transformată, de pe lângă Didcot, Oxfordshire. Basistul Colin Greenwood a declarat despre această experiență: „Aveam acest tip de studio mobil cu care mergeam oriunde, pentru a înregistra în mai multe medii. Am înregistrat aproximativ 35% din album în sala noastră de repetiții. Trebuia să te piși la toate colțurile pentru că nu existau toalete sau apă curentă. Era undeva la țară. Trebuia să mergi cu mașina în oraș, pentru a găsi ceva de mâncare.”
Aceste early sessions au oferit patru piese Radiohead: „Electioneering”, „No Surprises”, „Subterranean Homesick Alien” și „The Tourist”, dar locația și lipsa toaletelor și a facilităților de la Canned Applause au facut grupul să caute locuri alternative. Yorke a explicat mai târziu că punctul de plecare pentru înregistrare, a fost „sound-ul incredibil de dens și terifiant” al Bitches Brew, influentul album jazz / fusion avant-garde al lui Miles Davis din anul 1969.
În aceeași perioadă, formația a luat o pauză de la înregistrări pentru a pleca într-un turneu american cu 13 concerte, în deschiderea lui Alanis Morissette, unde au interpretat mai multe versiuni a unora dintre noilor melodii. „Paranoid Android”, a evoluat dintr-o melodie de paisprezece minute, cu solouri lungi de orgă, într-una apropiată de versiunea de șase minute, de pe album.
În timpul turneului, regizorul Baz Luhrmann le-a cerut celor de la Radiohead, să scrie o melodie pentru viitorul său film Romeo + Juliet de William Shakespeare. Luhrmann a oferit filmările din ultimele 30 de minute ale filmului. Thom Yorke a declarat: „Când am văzut scena în care Claire Danes ține în mână un Colt 45, am început imediat să lucrăm la piesă.” La scurt timp trupa a scris și înregistrat „Exit Music (For A Film)”, piesa care apare pe credits-urile filmului, la sfârșit, dar nu apare pe coloana sonoră , asta la cererea trupei. Yorke a spus mai târziu că piesa a ajutat la modelarea celorlalte melodii de pe OK Computer și că „a fost prima reprezentație pe care am înregistrat-o vreodată, unde fiecare nota a ei îmi dădea amețeli – ceva de care eram mandru, ceva la care îi dădeam volumul dn ce în ce mai sus.”
Întorși din SUA, Radiohead a reluat sesiunile de înregistrare în septembrie 1996 la St Catherine’s Court, un conac istoric de langa Bath, deținut de actrița Jane Seymour. Izolarea față de lumea exterioară a permis trupei să lucreze într-un ritm diferit, cu ore de lucru flexibile și spontane. Grupul a folosit multe dintre diversele camere și acustica din toată casa: vocea pentru „Exit Music (For A Film)” a prezentat un efect de echo realizat prin înregistrarea pe o scară din piatară, iar Let Down a fost înregistrată la 3 dimineața într-o sală de bal.
Până la Craciunul din 1996, trupa Radiohead avea 14 melodii și a luat o pauză în perioada sărbătorilor, revenind la muncă în ianuarie 1997 pentru a adăuga secțiuni simfonice la studiourile Abbey Road din Londra. În timpul înregistrărilor albumului OK Computer, trupa a mai adăugat diverse instrumente precum un piane electrice, Mellotron, violoncel, glockenspiel și diverse efecte electronice. Potrivit lui Yorke, trupa s-a străduit să obțina o „atmosferă care poate este un pic șocantă la prima audiție, la fel de șocantă ca atmosfera de pe Pet Sounds a celor de la The Beach Boys.”
OK Computer era titlul original pentru piesa Palo Alto, care fusese luat în considerare pentru includerea pe album și desi piesa a fost abandonată, primul său titlu a rămas cu trupa. Potrivit lui Jonny Greenwood, „A început să se atașeze și să creeze toate aceste rezonanțe ciudate în ceea ce făceam.”
Pentru OK Computer, Radiohead a lăsat deoparte multe dintre elementele evidente ale chitarei rock, creând o muzică subtilă și texturată, dar totuși care dă senzația de rock’n roll.
Inflexiunile din vocea lui Thom Yorke se schimbă fără efort de la un falset dulceag până la un mârâit vicios, în timpul sesiunilor de înregistrare. A simțit, că dacă va face mai multe încercări, va „începe să se gândească la asta și nu ar suna foarte ok.„
Când trupa a livrat albumul, casa de discuri americană, Capitol a vazut „mai mult sau mai puțin, o sinucidere comercială în el.” Se pare că au fost dezamăgiți de lipsa unor potențiale single-uri comerciale, în special de absența a ceva, ce semana cu viitorul lor succes, Creep.
În încercarea de a asigura redearea și recenziile radio, Capitol Records a trimis 1.000 de casetofoane unor membri cunoscuți ai industriei muzicale americane, fiecare cu o copie a albumului, lipită definitiv în interior. A funcționat: albumul a dus trupa la succes în SUA, rezultând o poziție sănătoasă pe locul 21 în topuri.
Piesa ‘Paranoid Android’ a fost aleasă ca primul single, în ciuda lipsei unui refren captivant. Dar o mulțime de piese radio din Marea Britanie l-au ajutat să ajungă pe locul 3 în topurile de acolo, cea mai înaltă poziție a celor de la Radiohead din acea perioadă. Albumul a fost lansat pe 16 iunie în Marea Britanie, și a devenit cel mai bun album al trupei. A rămas în clasamentele înalte din topuri timp de 10 săptămâni și a devenit cel de-al optulea cel mai bun vândut album al anului, rămânând în topul albumelor timp de 76 de săptămâni. „Karma Police” și „No Surprises” au fost de asemenea , lansate ca single-uri, ambele piese ajungând în top 10. Lansarea în US a avut loc pe 1 iulie, iar difuzarea la scară largă pe toate radiourile rock a piesei „Karma Police” a ajutat într-un final să vândă mai mult de un milion de exemplare acolo, cu un total de 4,5 milioane în întreaga lume.
Albumul OK Computer este plin de capodopere moody, de la „Subterranean Homesick Alien” la „Karma Police” și până la „Exit Music (For A Film)”, stabilind Radiohead ca fiind una dintre cele mai inventive și inovatoare trupe rock ale anilor ’90.
On October 7th, Electric Talon Records dropped the video for Wax Mekanix new single ‘Head’. It’s from the split I’m doing with labelmates, Troll Teeth. We are calling the EP, ‘Blunt’. The EP will be released October 22 on all major platforms exclusively by Electric Talon.
Unul dintre cele mai așteptate trailere de la eventul FanDome, The Batman în regia lui Matt Reeves a fost o scurtă introducere completă a noii povești. Pe masură ce începe să i-a naștere în 2021 – în ciuda câtorva întârzieri forțate de Covid – avem din ce în ce mai multe detalii legate de filmul în care îi avem protagoniști pe Robert Pattinson, Zoë Kravitz, Paul Dano, Andy Serkis, Colin Farrell.
Moody și dark (bine, până la urma, urmei vorbim despre Batman) noul trailer prezintă scene în care Edward Nashton al lui Dano este săltat de polițiști, eroul nostru preferat sare pe acoperișuri, luptându-se cu o mulțime de răufăcători (apropo, costumul lui Pattinson este și el rezistent la gloanțe), Omul Pinguin interpretat de Farrell se bucurp cp a scăpat de Bats – ei bine think again! De asemenea o vedem pe Kravitz în rolul Selinei Kyle / Catwoman deghizată în fel și fel de outfit-uri. În mod clar există și o scânteie între ea și Bruce..
A da…și bineînțeles pe fundal există și un cover super mișto după ‘Something In The Way‘ de la Nirvana. Vezi noul trailer mai jos. Este cu adevărat impresionant.
Al doilea concert de reuniune al trupei MUDVAYNE i-a prins urcând pe scena festivalului Aftershock din Sacramento, California, care s-a dovedit a fi și debutul celui de-al doilea chitarist și backing vocalist.
Noul chitarist este un muzician numit Marcus Rafferty, un cunoscut tehnic de chitară care a lucrat și pentru LAMB OF GOD, HATEBREED și nenumarate trupe heavy inclusiv MUDVAYNE. Rafferty și-a dedicat timpul profesiei de guitar tech și stage manager pentru cealaltă trupă a frontmanului MUDVAYNE, Chad Gray’, HELLYEAH.
Potrivit paginii de facebook a lui Rafferty, acesta s-a alăturat trupei MUDVAYNE în luna aprilie a acestui an, însă nu este clar de ce nu a urcat încă pe scenă la primul concert de revenire a trupei, ce a avut loc la Inkcarceration Festival in septembrie. Postarile despre rolul lui Rafferty in MUDVAYNE pot fi vazute mai jos.