Ai simțit vreodată cum ți se dizolvă oasele în riff-uri grele și groove-uri murdare? Dacă nu, e momentul să-ți pui căștile, să dai volumul până la „sfârâitul apocalipsei” și să te lași înghițit de „Nocturnal Sun” – colaborarea explozivă dintre Mark Morton (Lamb of God), Troy Sanders (Mastodon) și Jared James Nichols.
Morton, chitaristul cu degete de foc și suflet din riffuri, a lansat în sfârșit mult-așteptatul său album solo, Without the Pain. Și dacă ai fost păcălit de piesele mai country-rock scoase înainte, pregătește-te să fii aruncat într-un vârtej sonor mult mai metal. „Nocturnal Sun” e dovada vie că Morton nu s-a dezis de rădăcinile sale feroce.
E un mamut sonor. E o plimbare nocturnă pe un drum care arde. Începe cu un groove detunat, greu ca o locomotivă în lanțuri, iar peste el, Troy Sanders își revarsă vocea abrazivă – un urlet care vorbește despre orizonturi în flăcări și sunete de sirene care vin dintr-un viitor în colaps.
Troy nu e doar invitat aici – e posedat. Vocea lui pare că iese dintr-un tunel subteran plin de jar, în timp ce Morton bagă riff-uri care sfârâie ca niște cabluri electrice rupte. Și dacă nu era destul, Jared James Nichols vine cu un solo care arde tot ce mai rămăsese în picioare, într-o secțiune dublă care e pur și simplu scandaloasă.
Albumul nu se oprește aici. Morton aduce împreună voci și spirite din toate colțurile rockului: de la Neal Fallon (Clutch), la Jaren Johnston (The Cadillac Three), Grace Bowers, Tyler Bryant și întreaga sa trupă de Shakedown. Without the Pain e un manifest sonor al diversității rock, dar „Nocturnal Sun” rămâne printre cele mai heavy, mai întunecate și mai satisfăcătoare explozii de pe disc.
Dă play mai sus, pune mâna pe o băutură rece și uită-te cum soarele nocturn îți topește craniul prin boxe.
Donează prin Revolut pentru susțiterea platformei noastre. Numai așa vom reuși să creștem și să creem conținut mai calitativ.
Salutare de la mare. Fii antenă acilea. Dacă n-ai auzit până acum de trupa Breathelast, ori n-ai fost niciodată la un concert de metal în România, ori YouTube-ul tău e prea ocupat să-ți arate pisici și podcasturi dubioase.
Dar azi vorbim despre „Marea Ascunsă”, cel mai nou album al trupei – și sincer, nu știu dacă e un album sau o palmă emoțională dată cu blast-beat la fundul unei generații prea grăbite să simtă ceva real.
E metal. Dar și poezie. E întunecat, dar nu gothic cringe. E sincer. Genul de sinceritate care nu-ți cere voie să-ți spargă carapacea.
Breathelast nu e o trupă apărută peste noapte. Nu s-au născut dintr-un meme, nu și-au făcut viralul pe TikTok și nu s-au suit pe valul vreunei mode temporare. Înființați în anul 2010, cu membri din București și Constanța, oamenii ăștia au început ca o fuziune de energii din alte proiecte locale. Dar ce-i face speciali e că au rămas în picioare.
Într-o scenă unde trupele vin și pleacă mai repede decât un gând bun în trafic, Breathelast a rămas. A cântat și a crescut. A înfruntat schimbări de componență, frustrări și realitatea unei industrii muzicale care uneori pare croită doar pentru playboți și playback.
Dar ce i-a ținut în viață? Ambiția. Încăpățânarea aia sănătoasă de a nu renunța. Au luat-o de la cluburi prăfuite, cu trei oameni și-un câine în public, până la festivaluri mari și scene internaționale. Au evoluat în fiecare an, nu doar muzical, ci și ca atitudine. Nu și-au pus problema „Ce vrea publicul?”, ci mai degrabă „Ce avem NOI de spus, și cum o spunem pe bune?”.
Și când pleci de la ideea asta, nu prea ai cum să dai greș. Pentru că ești sincer. Și sinceritatea, în metal, e moneda forte.
Donează prin Revolut pentru susțiterea platformei noastre. Numai așa vom reuși să creștem și să creem conținut mai calitativ.
Trupa de rock / metal alternativ Marsquake lansează noul single „Medusa„.
„Medusa” explorează latura metalică a formaţiei, instrumentalul agresiv, cu influenţe heavy şi stoner, fiind completat de vocea expresivă a lui Alexandru Vasilescu.
“Este una din piesele heavy Marsquake. Basul şi toba răsună ca un ciocan şi o nicovală, menţinând un groove nebun pe toata piesa. Clapele dau o eleganţă melodică piesei, iar vocea lui Alex controlează piesa foarte bine, oferind emoţie şi agresivitate pe fiecare pasaj.
Medusa subliniază ideea în care noi, oamenii, continuăm să ne avântăm conștient în situații primejdioase, din cauza faptului că emoțiile înving întotdeauna în faţa gândirii raționale.
Statuia de pe coperta este realizată de David Underland şi oferă un simbolism deosebit versurilor. Ea poate fi privită din mai multe perspective: este cineva deja împietrit pentru ca s-a uitat în ochii Medusei? Este cineva care şi-a acoperit ochii pentru a nu fi împietrit de Medusa şi acum este imun farmecelor şi este stoic ca o statuie?”
„Medusa” marchează primul single lansat în noua componență a trupei, formată din:
– Gabi Neagu – chitară
– Ștefan Maidaniuc – tobe
– Adi Scrab – synth
– George Bambu – bas
– Alexandru Vasilescu – voce
Anul 2024 reprezintă un nou început pentru trupă, componența formației fiind definitivată de George Bambu și Alexandru Vasilescu.
George Bambu, un entuziast al rock-ului românesc, completează secția ritmică, aducând o fundație solidă pieselor Marsquake prin basul său energic.
Alexandru Vasilescu, cu studii avansate de canto și o pasiune nemărginită pentru rock, oferă o nouă dimensiune și interpretare pieselor Marsquake prin versatilitatea sa vocală.
Numele ales reprezintă un fenomen nou descoperit și confirmat: prezența cutremurelor marțiene. O caracteristică a acestora este durata ridicată, fiind înregistrate seisme intense, cu o durata de peste o ora și jumătate; intensitate ce se regăsește în muzica și concertele formației.
Când trailerul pentru Mission: Impossible – The Final Reckoning a aterizat online, nu a fost doar o simplă avanpremieră. A fost o explozie de nostalgie, un montaj cu puls ridicat care pulsează prin ADN-ul francizei, ca un mesaj codificat destinat fanilor hardcore. E clar: Final Reckoning nu e doar o continuare. E un testament. O confesiune. Poate chiar… un rămas-bun?
Trailerul nu pierde timp. Ne aruncă într-o vâltoare de secvențe spectaculoase, în care fiecare cadru pare să spună: Ți-ai amintit de asta? Și de asta? De la epicul suspans al infiltrării în Langley, până la căderea amețitoare de pe Burj Khalifa – trecutul lui Ethan Hunt e pus la bătaie ca muniție narativă. Și e imposibil să nu te întrebi: de ce toate aceste amintiri acum?
În centrul poveștii pare să se afle Entitatea, acel dușman digital prezentat în Dead Reckoning. Dar acum, trailerul sugerează ceva mai tulburător: o alianță între Hunt și propria lui nemeză. Cu un „techno-mask” care pare scos din visele umede ale unui fan sci-fi, Hunt pare că devineEntitatea pentru a o învinge. Suntem în teritoriu Nolanian aici – identitate, control, realitate augmentată. Cine este cu adevărat Ethan Hunt dacă până și fața lui e o armă?
Spectacol vizual: de la mare la munte, fără aer între
Și pentru că nu ar fi Mission: Impossible fără cascadorii care îți taie respirația, avem parte de câteva momente deja legendare:
Stunt-ul cu biplanul – Cruise redefinește termenul de „om fără frică”.
Scena subacvatică – nevoia de oxigen devine personală.
Saltul în mare – pentru cineva care a căzut deja din toate clădirile mari ale lumii, apa e o provocare nouă.
Personaje noi, ecouri vechi
Pe lângă întoarcerile subtile la misiuni anterioare, avem și apariții fresh:
Hannah Waddingham, într-o prezență misterioasă dar impunătoare.
Tramell Tillman (da, Milchick din Severance) – și brusc, te întrebi dacă nu cumva și Ethan Hunt are un „innie” și un „outie”.
Unde e totuși „M”?
Curios, nu toate filmele din serie sunt reprezentate. Mission: Impossible IIși Rogue Nationpar lăsate în afara montajului – semn poate că această încheiere se bazează mai mult pe ce a contat cu adevărat în construcția mitologiei Hunt. Sau poate doar păstrează niște surprize pentru ecranul mare.
The Final Reckoningnu vine să închidă doar un capitol. Vine să ne spună că fiecare misiune anterioară a fost un pas spre această concluzie. Trailerul e un colaj de adrenalină, memorie și un strop de teamă – teamă că, poate, e timpul ca Ethan Hunt să spună „mission accomplished”.
Ne vedem pe 23 mai. Îți promitem: nu va fi o misiune imposibilă să fii acolo.
Donează prin Revolut pentru susțiterea platformei noastre. Numai așa vom reuși să creștem și să creem conținut mai calitativ.
Milano, Aprilie 2025 – FABER, centru cultural independent din Timișoara, aduce la Milan Design Week expoziția Design Signals Snapshot, o selecție curatoriată ce investighează relația dintre design, industrie și tehnologie. Parte din ALCOVA, un spațiu de referință pentru discursurile emergente din designul internațional, expoziția propune o privire critică asupra modului în care designerii contemporani reinterpretează infrastructuri industriale, procese tehnologice și relații de muncă.
De la patrimoniul industrial la inovația materială
Expoziția Design Signals Snapshot face parte din programul Design Signals al FABER, curatoriat de Martina Muzi, care explorează conexiunile profunde dintre design, industrie și tehnologie, având ca punct de plecare peisajul industrial în continuă evoluție al Timișoarei.
Început în 2023 ca Bright Cityscapes – parte din programul oficial al Timișoara Capitală Europeană a culturii – alături de Universitatea Politehnica Timișoara, programul a investigat industria automotive din Timișoara și conexiunile ei cu piața globală. Programul a continuat și în 2024 cu cercetarea industriei textile, iar în 2025 explorează industria chimică. Prin expoziții, festivaluri, conferințe, ateliere și publicații, programul demonstrează potențialul transformator al designului și cum acesta poate schimba metodele convenționale de producție și colaborare.
La ALCOVA, Design Signals Snapshot prezintă o selecție de lucrări care au făcut parte din expozițiile anterioare la FABER – ”Secrete Întrețesute”(2023) și ”Semnalizatoare – Designul nu este un Panou de Bord”(2024). De această dată, FABER aduce în atenție noi perspective asupra materialelor, investigând atât potențialul sustenabil al resurselor industriale, cât și procesele socio-economice din spatele acestora. Cum pot deșeurile industriale deveni resurse pentru noi artefacte? Cum influențează tehnologiile emergente meseriile artizanale? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care le adresează expoziția.
Un experiment colectiv: design, cercetare și colaborare industrială
Selecția curatoriată de Martina Muzi aduce împreună designeri și cercetători care investighează potențialul designului de a revela conexiuni ascunse între Europa de Est și Europa de Vest, printr-o varietate de medii și metodologii: Flora Lechner & Cristina-Sorina Stângaciu, Théophile Blandet, Jing He & Raul Ionel, Lavinia Ghimbășan / studio Nalba, Alex Todirică, Marius Vasile, Kirsten Spruit și Ștefan Lucuț. Proiectele acestora se situează la intersecția dintre design industrial, imagini în mișcare, fotografie documentară și storytelling grafic, explorând teme precum interacțiunea om-mașină, reutilizarea deșeurilor industriale și reinterpretarea meșteșugurilor tradiționale.
Prin colaborarea cu fabrici, cercetători, muncitori și comunități locale, Design Signals Snapshot demonstrează importanța experimentului colectiv în design. Expoziția nu doar prezintă obiecte finite, ci și procesele de gândire, colaborare și producție care le-au generat, oferind o privire asupra modului în care designerii contemporani navighează schimbările industriale și tehnologice. Expoziția prezintă și cele două publicații ”Bright Cityscapes” și ”Woven Secrets”, care arhivează cercetarea din culise, procesele curatoriale și toate proiectele dezvoltate în ultimii doi ani în cadrul programului Design Signals.
”Expoziția este un fragment al programului nostru în desfășurare, Design Signals. Este un spațiu multimedia în care continuăm să experimentăm cu diferite formate de prezentare a cercetării noastre situate în Timișoara, cu scopul de a o conecta la o rețea mai amplă de designeri și de urgențe legate de design. Credem în colaborare ca valoare-cheie pentru a ne implica în întrebările contemporane ce privesc viitorul nostru comun. Ceea ce încercăm să construim prin acest program implică aplicarea creativității în proiectarea proceselor culturale și a iterațiilor de proiect, precum și în conversațiile dintre designeri și economia noastră complexă și, de cele mai multe ori, greu de înțeles. Astfel, participarea la Milan Design Week reprezintă un pas înainte în experimentarea și împărtășirea viziunii noastre cu ceilalți.” – Martina Muzi, curatoarea Design Signals
FABER și Design Signals: O platformă pentru design emergent din Europa de Est
Prin Design Signals, FABER își afirmă poziția ca hub pentru designul experimental, funcționând ca un spațiu de colaborare, cercetare și dezbatere. Proiectul își propune să depășească granițele dintre industrie, educație și cultură, creând punți între designeri, instituții academice și industrie.
Prezența Design Signals Snapshot la ALCOVA subliniază importanța vizibilității internaționale pentru designul din România, oferind o perspectivă relevantă asupra modului în care scena est-europeană se aliniază la discuțiile globale despre sustenabilitate, inovație materială și producție responsabilă. Milan Design Week rămâne un punct nodal pentru discursul contemporan din design, iar FABER aduce în această conversație o perspectivă ancorată în istoria industrială a Timișoarei, dar orientată spre viitor.
ALCOVA 2025: Spațiu pentru experiment și dialog
ALCOVA este una dintre cele mai așteptate expoziții din Milan Design Week, cunoscută pentru spațiile sale neconvenționale și curatoriatul vizionar. Ediția din acest an are loc în mai multe locații: Villa Borsani, Serele Pasino, Fosta fabrică SNIA și Villa Bagatti Valsecchi, unde va expune și FABER.
Găzduită de această bijuterie arhitecturală din secolul al XIX-lea, expoziția Design Signals Snapshot se înscrie în filozofia ALCOVA de a transforma spații istorice uitate în laboratoare de experimentare în design.
Design Signals Snapshot va fi deschisă publicului în perioada 7-13 aprilie 2025, în intervalul 11:00 – 19:00, oferind o incursiune în designul ca instrument de analiză și transformare a realităților industriale și sociale.
Design Signals este un program reprezentativ pentru Timișoara, finanțat prin Centrul de Proiecte, prin programul Repere în cultură și de Ordinul Arhitecților din România prin Timbrul de arhitectură. Expoziția Design Signals Snapshot este organizată în colaborare cu Universitatea Politehnica Timișoara și UPT Campus Creativ, cu susținerea AZERO, Azur, Banca Transilvania, Flex Romania, Flexik Automation, Hamilton Central Europe, LanaTerm, Pasmatex, Uniunea Tehnologiilor Textile (UTT).
FABER este un hub creativ independent din Timișoara, fondat în 2018 de operatori culturali și antreprenori locali, dedicat dezvoltării ecosistemelor de învățare și acțiune prin grijă, creativitate și cunoaștere. FABER reunește gânditori, designeri, muzicieni, sociologi locali și internaționali, dar și rețele creative, mediul academic și instituții, în expoziții, conferințe, concerte, ateliere și multe alte formate de evenimente – găzduite sau organizate – care generează colaborări pe termen lung, produse, servicii, politici sau, pur și simplu, prietenii.
Martina Muzi este designer, curatoare și educatoare. Lucrările sale analizează critic designul prin prisma logisticii materiale complexe, a culturilor sale geopolitice și a efectelor pe care le are asupra formelor sociale – de la familie la piață, de la atelier la școală. Martina coordonează Studio Technogeographies, un program de licență la Design Academy Eindhoven, unde a fost și curatoarea platformei de expoziții GEO—DESIGN, prezentată la Van Abbemuseum. La FABER, este curatoarea programului Design Signals din 2022. În 2025, este curatoare de design la Muzeul MAXXI, unde lucrează la extinderea colecției de design și la curatorierea proiectului plurianual ENTRATE, lansat în același an. Prin practica sa colaborativă, și-a prezentat lucrările în mai multe contexte internaționale, inclusiv la Bienala de Arhitectură de la Veneția, Vitra Design Museum, Bienala de la Istanbul, Muzeul MAAT din Lisabona și M+ Museum of Visual Culture din Hong Kong.
Astăzi vorbim despre un subgen metal care… de fapt, nu e un subgen metal. Confuz? Perfect! Ăsta este exact motivul pentru care trebuie ca să rămâi lipit de ecran.
New Wave of British Heavy Metal – un termen lung, complicat, care sună cool, dar care dacă metalheazii n-ar fi niște tocilari obsedați de etichete, ar fi fost doar „heavy metal clasic”.
Cum s-a născut? Cum a murit? Și cel mai important – a fost vreodată viu?
În anii ‘70, Anglia era un loc minunat – dacă erai milionar desigur. Dacă nu, viața era cam ca un concert Slayer într-un lift blocat. Recesiunea lovea din plin, inflația urca vertiginos, iar tinerii erau prinși într-o spirală de frustrare și lipsă de perspective.
Îți căutai un job și surprizăăăă, nu exista niciunul…Îți imaginai viitorul și arăta cam ca o scenă dintr-un film post-apocaliptic.
O generație întreagă de adolescenți și tineri adulți erau condamnați să trăiască în case prăpădite, să se îmbete cu bere ieftină și să se bată pe străzi. Dacă nu mureai de foame, mureai de plictiseală. Punk-ul a fost prima reacție la mizeria socială: simplu, agresiv și nihilist. Dar pentru unii, nici punk-ul nu era suficient de heavy. Aveau nevoie de ceva mai epic, mai complex, mai mult decât trei acorduri și un refren urlat în microfon.
Așa că s-au apucat să pună mâna pe chitare și să creeze ceva nou. Sau, mă rog, să combine ce exista deja. Heavy metal-ul lui Black Sabbath, energia punk-ului și o doză sănătoasă de atitudine „f*ck everything”. The New Wave of British Heavy Metal nu s-a născut dintr-un plan genial, ci dintr-un instinct primar: dacă viața e un coșmar, măcar să-i dăm un soundtrack corespunzător.
Și astfel, în suburbiile mohorâte ale Marii Britanii, trupele au început să răsară precum ciupercile după ploaie. De ce?
Pentru că fiecare puști avea ceva de spus. Și dacă nu aveai o trupă în anii ’70 în Anglia, erai fie un ratat, fie un corporatist în devenire. Și nimeni nu voia asta.
Donează prin Revolut pentru susțiterea platformei noastre. Numai așa vom reuși să creștem și să creem conținut mai calitativ.
„Deși sunt în general pozitiv, mai am și stări de supărare, de amărăciune. În România furată, cârmuirea tot mai dezastruoasă a dus printre altele și la împovărarea omului cinstit și simplu care, pe zi ce trece, devine din ce in ce mai sărac.” – a declarat Călin Pop.
Dacă ai fost printre norocoșii care au prins unul dintre concertele recente ale titanilor Godsmack în turneul lor european de primăvară, probabil ai remarcat o absență greu de ignorat. De fapt, două absențe: chitaristul Tony Rombola și bateristul Shannon Larkin au lipsit complet de pe scenă. Acum știm și de ce — cei doi au decis, oficial și definitiv, să părăsească formația.
Anunțul a venit pe 2 aprilie, printr-un comunicat sobru, dar sincer, în care Godsmack a confirmat că Tony și Shannon s-au retras „permanent, în termeni amiabili”. Nu e vorba de scandaluri, certuri sau drame de backstage. Pur și simplu, cei doi muzicieni — care au marcat ADN-ul trupei cu talentul și energia lor — au ales o viață mai liniștită, departe de agitația turneelor mondiale.
„Această decizie nu a fost luată ușor,” a transmis trupa. „Tony și Shannon au fost o parte imensă din istoria noastră, aducând talentul, creativitatea și pasiunea care au modelat muzica și mesajul Godsmack. Împreună, am trăit momente de neuitat și interacțiuni profunde cu fani din întreaga lume. Le suntem profund recunoscători pentru fiecare amintire creată împreună.”
Într-un videoclip acum șters de pe Facebook, Shannon Larkin a confirmat că decizia fusese luată încă de anul trecut, în urma unor discuții mature și sincere cu Sully Erna (voce, chitară) și Robbie Merrill (bas).
„Am renunțat la trupă anul trecut, după multe discuții cu Sully și Robbie. Ei au înțeles că nu mai vrem să mergem în turnee — asta a fost motivul — iar noi am înțeles că ei vor să continue. Ne-am înțeles reciproc. Așa că Godsmack e acolo, în turneu, iar noi suntem fericiți aici, trăindu-ne viața.”
Pentru fanii care se întreabă „ce urmează?”, vestea bună e că trupa merge mai departe. Sully și Robbie continuă sub numele Godsmack, iar pentru turneul european în desfășurare sunt însoțiți de bateristul Will Hunt (Evanescence) și chitaristul Sam Koltun (Dorothy). Deși aceștia nu sunt încă membri oficiali, prezența lor pe scenă e un semn clar că motorul Godsmack încă funcționează — poate cu un sound ușor diferit, dar cu aceeași energie explozivă.
Pe 24 martie, Godsmack a urcat pe scenă la Laminor Arena din București, dovedind că, deși două piese importante au plecat, inima trupei încă bate.
O despărțire fără scandal, dar cu mult respect. O dovadă că și în rock, genul muzical al exceselor, se pot încheia capitole cu demnitate, recunoștință și prietenie.
Într-o industrie care ne-a obișnuit cu plecări bruște și despărțiri pline de noroi, gestul lui Tony și Shannon — dar și răspunsul matur al trupei — merită aplaudat. Și poate chiar fredonat pe un riff lent, nostalgic.
Rock on, fraților. Godsmack merge mai departe. Tony și Shannon — respect etern. Ne vedem în amintiri, pe viniluri și în playlisturi care ne-au salvat adolescența.
Cel mai nou album al formației Breathelast se numește „Marea ascunsă„, material lansat azi, 4 aprilie, pe platformele oficiale ale formației, prin intermediul Universal Music Romania. Albumul reprezintă efortul cumulat al echipei Breathelast din ultimii câțiva ani, de a aduna piese în limba română ce au constituit sunetele principale din viața concertistică a formației sau din activitatea on line a brandului de metal local.
„Marea ascunsă” reprezintă și ultimul material compus, înregistrat și lansat în formula de cinci membri (ultima formula cunoscută): Mihai Andrei – voce, Ionuț Cojocaru – chitară, Popescu Adrian – bas, Heidel „Hertz” Herman – tobe, Ștefan Butnariu – chitară, voce, chitaristul Ionuț Cojocaru luând decizia să părăsească trupa la finalul anului 2024. Adrian Toea ( bas, ex. Breathelast, actualmente E.M.I.L.) a participat de asemenea la procesul de compunere a multora din singleurile lansate treptat de-a lungul timpului.
Conceptual, „Marea ascunsă” vorbește despre întinderea vastă și neiertătoare din sufletul fiecăruia, teritoriu nemărginit, conturat de propriile noastre nesiguranțe sau frici. Rareori întâlnim și cunoaștem oamenii pentru ceea ce sunt cu adevărat, tendințele, normele sociale sau traumele modelând masca aproape unică sub care ne ascundem fiecare dintre noi.
În același timp, denumirea albumului poate oglindi relațiile dintre membrii trupei Breathelast, pe fondul atâtor schimbări de componență, prinși fiecare în jocul de a nu ne arăta dezamăgirea sau bucuria pe față, cu gândul mereu la următorul pas pe care trebuie să îl facem că să dam ecou creațiilor noastre. Dar ca majoritatea titlurilor sau mesajelor încorporate în muzica Breathelast, ele pot fi interpretate empatic și emotiv sau chiar de-a dreptul dur, pentru a crea o imagine potrivită și aproape de înțelesul ascultătorului ce caută să simță ceva personal într-o lume care inundă simțurile aleatoriu, vulgar sau la comanda tendințelor actuale.
„Marea ascunsă” este drumul tăcut dar tensionant al eului, în paralel cu fizicul bombardat de gălăgia zilei, de setea unei societăți precare și de viteza unor vremuri de răscruce. „Marea ascunsă” este a tuturor, dar unică pentru fiecare om în parte, motiv pentru care nu ne putem cunoaște unii pe alții vreodată, decât împărtășind truma unei existențe teatrale, cu coordonate impuse și navigând cu atenție viața ce ne-a fost dată.
Pe partea de producție muzicală, mix și master (unele piese au fost masterizate de către Rogue Planet Mastering), suntem foarte recunoscători față de Adrian „Bilă” Uritescu (producător, inginer de sunet) de la LowBass5Studio (DEVA) și Dan Niculescu (op42, producător, chitarist, membru al formației June Turns Black), pentru inspirație, talent și răbdarea de a lucra atent detalii minuțioase și aranjamente de sunete dedicate, ce au contopit ideile „rechinilor” de la Breathelast în masa sonora denumita „Marea Ascunsă„, primul material de lungă durată în limba română pentru formație.
Dan Niculescu chiar a extins imaginația sa muzicală, generând doua remixuri pentru album, pentru piesele „Ne ajunge nimic” și „Și eu sunt„, lansate deja în online acum ceva timp.
Alți colaboratori cărora dorim să le mulțumim enorm pentru ajutor și pentru implicare sunt Florian Ciorica, pentru contribuția sa la pian pentru „De ceară” (mulțumim mult!) și lui Mihai Voicu (producător, vocalist, membru al formației R a B B I T), pentru remixul frumos al aceluiași titlu menționat, „De ceara”.
Coperta albumului „Marea Ascunsă” este semnată de Emil Luca (designer, producător, vocalist, chitarist, membru al formației Aeon Blank), creând o imagine clară și cuprinzătoare pentru stările tranziționale componente al acestei vieți, în mișcarea dictată de tumultul interior, căutând mereu direcția și vântul bun în „Marea Ascunsă”.
Dorim să mulțumim din suflet echipei Universal Music Romania pentru tot ajutorul și încrederea în a lansa acest material, au fost mereu aproape de eforturile noastre și rămânem recunoscători pentru un astfel de sprijin constant!
Pentru fanii Breatheast sau cei curioși despre eforturile locale, oriunde vă veți găsi, sperăm să vă bucurați de această colecție nouă din partea noastră; acest album închide un capitol important din activitatea noastră muzicală, atât ca timp petrecut împreună în săli de repetiții sau în concerte cât și ca inspirație și regăsire personală în melodiile compuse. Acestea fiind spuse, „Marea Ascunsă” este numai buna de navigat! Enjoy!
Artista Ana Coman a pus laolaltă cele mai bune 9 melodii din cele trei albume lansate până acum („9 Missed Calls”, „Pretext” și „Tu nu o să mă uiți”) și anunță apariția primului ei vinyl din carieră, ce se intitulează „Nouă pretexte să nu mă uiți”, un material realizat în colaborare cu agenția BandBook.
„Am adunat nouă dintre piesele voastre de suflet de pe cele trei albume, piese pe care ați plâns, ați râs și le-ați simțit cu toată ființa, și am pus de-un… VINYL. Ladies and gents, PRIMUL meu VINYL este aici. Sunt extrem de încântată!” – a declarat Ana Coman.
Ana Coman susține un turneunaționaldepromovare a acestui nou material în 15 orașe:
– 3 aprilie, O’Peter’s Irish Pub, Brașov
– 4 aprilie, FORM Space, Cluj-Napoca
– 5 aprilie, Lokal, Oradea
– 11 aprilie, Quantic, București
– 24 aprilie, Doors Club, Constanța
– 25 aprilie, La Liman, Tulcea
– 26 aprilie, DAILY PUB, Galați
– 9 mai, Club Touche, Băicoi
– 10 mai, The Library Bar, Piatra Neamț
– 15 mai, Underground Pub, Iași
– 16 mai, Berăria Valhalla, Bacău
– 17 mai, Art Rock Cafe, Suceava
– 24 mai, Love bar, Sibiu
– 25 mai, În Spatele Casei, Timișoara– 9 iunie, Biergarten, Craiova
Fanii artistei care nu reușesc să ajungă la concerte, pot comandaonline materialul de pe site-ul BandBook: https://shop.bandbook.ro.
Vinyl-ului “Nouă pretexte să nu mă uiți” adună în el următoarele melodii:
Primii artiști anunțați în line-up și abonamente disponibile
Rocanotherworld revine în 2025 cu cea de-a zecea ediție, care va avea loc între 19 și 22 Iunie, la Iași. Lansat în 2016, festivalul a crescut organic și a reunit în jurul său o comunitate activă, ghidată de valorile be curious, be different, be for others. De-a lungul anilor, a adus pe scenă artiști locali, naționali și internaționali, a construit un program care îmbină muzica live cu activități recreative, inițiative culturale și sociale și a susținut constant o direcție sustenabilă.
Anul acesta, Rocanotherworld propune o nouă celebrare a timpului petrecut cu sens și anunță primele nume confirmate în line up: Villagers [IE], Vița de Vie, byron & Classix Quartet, Omul cu Șobolani, Dl Goe și Gala [UA]. Lista completă a artiștilor va fi comunicată treptat pe site-ul festivalului și pe canalele oficiale de Social Media.
Abonamentele pentru ediția din acest an sunt deja disponibile pe site-ul oficial www.rocanotherworld.com, unde vor fi publicate constant informații despre programul ediției și toate noutățile legate de festival. Rocanotherworld își menține angajamentul față de accesibilitate și incluziune, printr-o serie de categorii de bilete concepute pentru a răspunde nevoilor unui public divers.
Pentru a susține participarea tinerilor la evenimente culturale, elevii și studenții beneficiază de o reducere de 50% la abonamente, pe baza unui document doveditor prezentat la intrare. În același spirit, persoanele cu dizabilități și însoțitorii acestora au acces gratuit, prin completarea unui formular disponibil online. Copiii cu vârsta sub 12 ani pot participa gratuit, însoțiți de un adult posesor de bilet.
Au fost pregătite mai multe tipuri de abonamente, adaptate diferitelor categorii de public. Biletele de grup vin cu prețuri avantajoase pentru cei care aleg să participe împreună, iar familiile beneficiază de opțiuni flexibile. Biletele de o zi vor fi disponibile în perioada următoare. În plus, toate achizițiile realizate cu un card emis de Banca Transilvania în perioada 1-20 aprilie beneficiază de 20% reducere, aplicată automat în procesul de checkout, indiferent de platforma de vânzare.
„Ne dorim ca Rocanotherworld să rămână un spațiu deschis tuturor, un festival în care fiecare se simte binevenit, indiferent de vârstă, posibilități sau context. De aceea, amgândit o politică de accesibilitate clară și echitabilă, care susține participarea tinerilor, a familiilor, a persoanelor cu dizabilități și a celor care vin împreună, ca grupuri.” – Patricia Roxana Brohanschi – fondator și director Rocanotherworld.
Primii artiști anunțați în line up-ul Rocanotherworld 2025
Dublinul are o tradiție puternică în literatura și arta povestirii, iar Conor O’Brien, fondatorul proiectului Villagers [IE], continuă această linie prin muzica sa. Cântăreț, compozitor și multi-instrumentist, O’Brien a construit un univers sonor profund și divers, care i-a adus recunoaștere critică și premii importante. Villagers a câștigat Ireland’s Choice Music Prize, a fost nominalizat la Mercury Prize în Marea Britanie, iar O’Brien a fost distins de două ori cu prestigiosul Ivor Novello pentru compoziție.
Cel de-al șaselea album de studio, That Golden Time, lansat în mai 2024, reafirmă stilul său distinct, o fuziune elegantă de folk, pop și rock, care i-a adus aprecieri din partea unor artiști precum Paul Weller, Elvis Costello, Damon Albarn și Guy Garvey. În centrul tuturor rămâne relația specială pe care Villagers o construiește cu publicul: una bazată pe empatie, profunzime emoțională și un sentiment comun de catharsis.
Înființată în 1996 și cu 10 albume la activ, Vița de Vie este cea mai cunoscută și îndrăgită formație de rock alternativ din România. Caracterizată de un amestec unic de profesionalism, sinceritate, emoție și energie, Vița de Vie este cea mai premiată formație românească, fiind răsplătită de-a lungul carierei cu numeroase premii din partea industriei de specialitate. Show-urile incendiare, producția minuțios gândită și atenția la detaliu fac din Vița de Vie cel mai bun produs românesc de profil de după 1990.
byron cântă rock cu influențe diverse, s-au înființat în 2006 și au lansat de atunci 8 albume de studio, trei concerte filmate și 2 viniluri. Sunt obișnuiți să cânte atât electric pe scene mari de festival în fața a mii de spectatori, cât și acustic sau alături de cvartet de coarde sau orchestră simfonică. Au filmat un concert în Salina Turda (la 100 de metri adâncime) difuzat pe HBO România.
Apoi au compus coloana sonoră pentru un serial original HBO. În 2014 au filmat la Teatrul Național din Cluj concertul „Electric Marching Band” cu o fanfară militară și un cor de elevi, urmat de albumul „Eternal Return”, înregistrat în High Resolution la Dublin în celebrele studiouri Windmill Lane și masterizat la Londra la Abbey Road Studios. În 2019 byron au lansat albumul ‚nouă’ compus în totalitate în limba română, un album despre noi, despre România, dedicat nouă. Un album despre inconștientul colectiv, despre tăceri și mersul nostru zilnic pe ață. Cel mai recent material -efemeride- lansat la finalul lui 2023 printr-un turneu național de promovare este o colecție de conversații pe care nu le purtăm, o privire directă în ochii omului din oglindă.
OCS, prescurtarea de la Omul cu Șobolani – inspirat din titlul cărții lui Freud – este numele trupei formate din Dan Amariei (vocal), Nicolae Aramă (chitară), Mihnea Dobrotă (tobe) și Radu Caragea (bas), care a luat naștere în Constanța (România), în 1997. De atunci, au cucerit scena alternativă românească, au lansat opt albume, au filmat aproape 40 de videoclipuri, au susținut sute de concerte și sunt la a treia generație de fani. În prezent, OCS este, poate, cea mai bine cotată formație de rock alternativ din România.
Stilul lor muzical constă în principal din influențe grunge, rock alternativ și pop rock, îmbinate într-un stil propriu; O formație de rock alternativ originală, despre care se poate spune că are ceva unic în sunet și compoziție.
D-l Goe (2017) aduce în fața publicului o muzică ce îmbină armonios diverse stiluri, de la pop și rock, la blues și gipsy-jazz, creând o atmosferă vibrantă și plină de energie. Trupa cântă despre povești cu oameni frumoși, despre dragostea lor și dilemele cu care se confruntă, despre acele trăiri și momente ce ne sunt familiare tuturor. Melodiile lor rezonează cu ascultătorii prin versuri sincere și profunde, care reflectă aspecte universale ale vieții. D-l Goe reînvie sunete diverse, aducând o fuziune inedită de genuri muzicale ce dă viață unui spectacol inconfundabil.
Gala [UA] este DJ și producător din Kiev, cu o experiență de 14 ani în industrie și peste 1000 de evenimente la care a performat în întreaga lume. Creează o atmosferă unică cu fiecare ocazie, iar carisma ei magnetizează publicul. Ea menționează: „Pasiunea mea pentru muzica electronică mă determină să explorez în mod constant sunete și stiluri noi, iar scopul meu este să creez o experiență de neuitat pentru mine și pentru public. Fie că este un club mic sau un festival mare, aduc mereu energie ridicată și vibrații pozitive în fiecare set.”
Cea de-a noua ediție a festivalului Rocanotherworld a avut loc între 20 și 23 iunie 2024 la Iași. Reuniți de cele trei valori ale festivalului, #becurious, #bedifferent și #beforothers, cei peste 18.000 de participanți s-au bucurat de concerte, jocuri educative, activități recreative, dezbateri, instalații artistice și multe alte experiențe. Line-up-ul Rocanotherworld 2024 s-a bucurat de iconica prezență a artistului Asaf Avidan pe scena principală, alături de: Alternosfera, Deliric x Silent Strike & Muse Quartet, COMA, ARGATU, om la lună, Robin and The Backstabbers, La Chica (FR), Frate Gheorghe (MD), Jurjak, Sarmalele Reci, Dora Gaitanovici, Paul Tihan & Andra Andriucă, Denorm (MD), RoadkillSoda, Dimitri’s Bats, Fără Zahăr, K not K, Eduard Draude. The Dome Stage a prins viață alături de Rosario Internullo, Gala (UA), Emann, Andrei C, Danny The Menace, iar scena Silent Disco alături de Donisan, Amivers, Alien și Dubescu.
Rocanotherworld este un festival explorator de muzică, artă, gânduri, oameni și idei, care a luat naștere la Iași în 2016, in memoriam Ioan Dan Niculescu, fiind organizat de Asociația Industrii Creative și Showberry. Acesta reprezintă o călătorie colectivă, o stare de spirit, o celebrare a vieții prin (re)conectarea la valori, o efervescență culturală și o conturare a felului de-a fi – curios, diferit și pentru ceilalți.
Asociația Industrii Creative este organizator al festivalurilor Rocanotherworld și Classix din Iași, având drept scop revitalizarea culturală a orașului, angrenarea comunităților creative și implicarea în viața civilă a societății prin acțiuni care promovează spiritul proactiv, contributiv și participativ.
Showberry este un startup câștigător al programului Investește în oameni! Din 2015 dezvoltă proiecte culturale și creative, fiind unul dintre principalii promotori de concerte publice și evenimente tematice din regiunea de nord-est a României. Din 2016 este co-organizator al festivalului Rocanotherworld iar din 2020 a Classix Festival, alături de Asociația Industrii Creative.