Bateristul trupei americane de rock, Foo Fighters, Taylor Hawkins, a murit la vârsta de 50 de ani. Trupa a declarat că este „devastată de pierderea tragică și prematură„, într-un comunicat pe rețelele de socializare. Nu a fost dată deocamdată, nici o cauză a morții.
Hawkins a cântat împreună cu Foo Fighters timp de mai bine de două decenii, alăturându-se la scurt timp, după ce aceștia au terminat realizarea celui de-al doilea album The Color and the Shape în anul 1997.
Trupa era într-un turneu în America De Sud.
„Spiritul său și râsul molipsitor vor ramane cu noi pentru totdeauna.” a scris Foo Fighters.
„Inimile noastre bat pentru soția, copii și familia lui. De asemenea cerem intimitatea lor să fie tratată cu cel mai mare respect în această perioadă dificilă”.
Trupa Foo Fighters a fost formată în anul 1994 de către Dave Grohl, dupa ce grupul anterior Nirvana s-a desființat în urma sinuciderii solistuluiKurt Cobain.
În timp ce Grohl a cântat la tobe pentru Nirvana, acesta a schimbat intrumentul trecând la voce și chitară în Foo Fighters, așa că Hawkins a avut o sarcină descurajantă de a bate la tobe, într-un grup fondat de unul dintre cei mai celebri bateriști rock.
„Am fost puțin nervos la început, dar am trecut peste asta”, a declarat el pentru OC Weekly, la scurt timp după ce s-a alăturat trupei.
„La orice audiție oricine este anxios. Nimeni nu poate bate mai bine decât Dave Grohl. Are aceasta vizune incredibilă asupra lucrurilor”.
Cei doi mai făceau schimb de roluri în timpul concertelor trupei, Hawkins trecând la voce. După ce a fost dată vestea morții sale, mulți fani au distribuit clipuri cu el cântând Somebody To Love de la trupa Queen.
Înainte de a se alătura celor de la Foo Fighters, Hawkins a cântat la tobe pentru artista Alanis Morissette.
Trupa trebuia să cânte vineri seara la festivalul Estereo Picnic din Bogota, Columbia. Hawkins care era casatorit cu soția sa Alison și era tatăl a doi copii, Oliver și Annabelle tohmai finalizase o serie de turnee în America De Sud, trupa cântând ultima dată în San Isidro, Argentina, duminica trecută.
După aproape 4 ani de când au început să lucreze la el, Orkid lansează cel mai consistent material al lor de până acum, albumul ‘In the Light We Are Safe’.
Lansarea albumului va fi sărbătorită cu un concert la Control Club – sâmbătă, 26 martie.
Orkid îi vor avea invitați pe Pisica Pătrată (live drawing), Elena Negoiță (dans acrobatic), iar în deschidere vor cânta cei de la Gunshee (rock progresiv instrumental, cu elemente experimentale, stoner, punk, printre altele). Apoi cu un mini-turneu în alte 6 orașe din România: 2 aprilie – Craiova, 9 aprilie – Iași, 14 Aprilie – Cluj, 15 Aprilie – Timișoara, 16 Aprilie – Târgu-Mureș, 17 Aprilie – Brașov.
Orkid, trioul de shoegazeri nervoși din București, care își definesc stilul ca fiind post-traumatic blues Având influențe diverse, de la punk și garage la post-metal, de la indie și blues la math, prog sau chiar muzică academică, Orkid au lansat primul lor LP – Standing Still in the Dark – în octombrie 2016, urmat de single-ul Beasts Apart în decembrie 2017, apoi de EP-ul (soundtrack) Suruaika în aprilie 2018 și single-ul Daily Extinction (noiembrie 2018), prima colaborare cu Adrian Despot ca producător, la VdV Music Studio. EP-ul Deraiat este primul lor material în limba română și produsul care cimentează relația pe care trio–ul o are cu Adrian Despot, Sorin Pupe Tănase și VdV Music Studio,Orkid găsindu-și mood-ul și sound-ul ideal în această formulă de studio.
Alături de cei doi, Orkid va lansa al 4-lea material discografic pe 26 martie 2022, LP-ul In the Light We Are Safe, un material ce va conține 12 piese în registre și stiluri foarte diferite, de la indie și shoegaze, la punk, post-metal și chiar black-gaze.
Vlad Ilicevici (chitară, voce, synthuri):”In the Light We Are Safe este un material la care am lucrat mai bine de 4 ani și pe care l-am înregistrat începând cu vara lui 2020 la VdV Music Studio, avându-l ca producător pe Adrian Despot. Totodată, una dintre piese este o colaborare cu un prieten bun al nostru, care s-a mutat acum mulți ani în New York, Florin Draica (aka Depth Charge), și cu care am avut ocazia să lucrăm în vara asta la noi în studio.”
Piesa care dă numele albumului are un videoclip realizat de Alex Minciună, la care s-a lucrat mai bine de 6 luni și care spune într-un mod foarte particular povestea luptei dintre lumina și întuneric din versurile piesei.
În cei aproape 7 ani de existență, Orkid au susținut peste 150 de concerte, au cântat în deschiderea unor formații care le-au marcat existența încă de mici: Mogwai (Scoția), Death in Vegas (Anglia), Mono (Japonia), The Underground Youth (Anglia), dar și a celor mai populare formații autohtone – Vița de Vie, Șuie Paparude, Coma, Emil etc. Au apărut într-un show televizat la TVR1 – Starea Nației, 2019 – și în zeci de emisiuni radio – Radio Guerrilla, Tananana, Gold FM, Rock FM etc.
Pentru că doi dintre orci vin din zona producțiilor vizuale, Vlad este de formare scenarist și regizor de film, iar Radu este animator și artist grafic, Orkid este un produs cinematic, care pune accentul și pe vizualuri animate, ilustrație și design.
Orkid sunt:
Vlad Ilicevici: chitare, synthuri, voce
Radu Pop: percuție, synthuri
Mihnea Dumitrescu: bass
Music by: Vlad Ilicevici, Radu Pop, Mihnea Dumitrescu, George Frătica
Produced by: Adrian Despot
Recording & Mixing: Adrian Despot, Sorin ‘Pupe’ Tănase
Production Assistant: Valentin Grososiu
Studio: VdV Music Studio Mastering: Cristian Varga
Special Thanks: Alexandru Ciubotariu aka Pisica Pătrată, Alexandru Minciună, Alexandru Donny Andone, Alexandru Zglimbea, Alexandru Pitac, Andrei Iancu, Bogdan Șerban, Cosmin Tița, Cătălin Tița, Daniel Popa, Dez aka Silviu Matei, Gabriel Copoeru, Florin Oșlobanu, Florin Giuglea, Horațiu Bodocan, Jiří Strouhal, Luiz Stockler, Matei Băcanu.
With upcoming tour dates this spring and summer that include performances at Inkcarceration Music and Tattoo Festival and the Toledo Death Fest (all dates listed below), North Carolina, USA groove metal warriors WoR are giving fans a taste of what’s to come with their latest video featuring new drummer Dylan Jenkins.
Last year the quintet entered a hunting cabin in the middle of the Appalachian Mountains in Asheville, NC to rehearse their setlist with Jenkins who has put his own spin on some of the older material and injected it with new life. The outcome were three live-off-the-floor videos filmed. The band has revealed the first two „Hiraeth” and „Caged”, and today they share their third and final video „Sirens” from that session.
The band comments:
„During the pandemic, we spent a lot of time behind closed doors working on refining our craft. We worked on old music and wrote a bunch of new music. We decided to film one of these sessions, isolated in a hunting cabin in the Appalachian Mountains, away from the chaos of everyday life. Just the 5 of us jamming”.
Perfectly titled „The Asheville Sessions”, WoR‘s third video „Sirens” showcases their refreshed blasting call to the pit, which can be viewed at https://youtu.be/fhWT2Wg0Dg4
“Sirens is a song that is lyrically more relevant today than any other song. Sirens speaks out against police brutality and the abuse of power in a corrupt system. A super groovy song with a deeper meaning.” adds the band.
Their first and second videos from the series can be viewed at the following links:
Hiraeth
Caged
Throwing in elements of thrash, metalcore, and even hardcore punk, everyone in WoR has taken a different musical path and the variety of influences shows through in the unique and original sound on their debut release “Prisoners”, which is an extremely energetic journey from start to finish. Groovy, raw, and old school, WoR is suitable for all fans of metal especially those with an interest in Machine Head, Sepultura, and Gojira.
4.15 – Tampa, FL @ BRASS MUG 4.16 – Melbourne, FL @ Rubix Cafe 4.17 – Jacksonville, FL @ Jack Rabbits 4.19 – West Columbia, SC @ New Brookland Tavern 4.20 – Washington D.C. @ DC9 Nightclub 4.21 – Fredericksburg, VA @ The Recreation Center FXBG 4.22 – Turtle Creek, PA @ Sub Alpine Society * 4.23 – Akron, OH @ The VORTEX 4.24 – Chesterfield, MI @ Diesel Concert Lounge 4.26 – Fort Wayne, IN @ The Ruin 4.27 – Memphis, TN @ Hi Tone 4.28 – Fort Worth, TX @ Ridglea Theater 4.29 – Houston, TX @ Acadia Bar & Grill 4.30 – Tallahassee, FL @ The Warrior on the River 6.10 – Jacksonville, NC @ Hooligans Pub w/ Cannibal Corpse 7.17 – Mansfield, OH @ Inkcarceration Music and Tattoo Festival w/ Disturbed, Lamb of God, Seether 8.20 – Toledo, OH @ Mainstreet Bar and Grill (Toledo Deathfest
Conștiința este în același timp cel mai familiar lucru pentru noi dar poate și cel mai misterios. De ce apare experiența conștientă și care este natura ei? Este o entitate fizică sau altceva? În ce măsură sunt alte forme de viață conștiente și le-am putea recrea vreodată experiențele? Aceste întrebări dificile formează baza așa numitei „probleme complexe” a experienței conștiente, un domeniu de cercetare care primește o atenție din ce în ce mai mare.
În filozofie, dezbaterea în jurul conștiinței este acerbă. Următoarea listă de lectură este concepută pentru a-ți oferi o introducere detaliată a problemei conștiinței, precum și o viziune completă a soluțiilor principale pentru aceasta.
1.The Conscious Mind, by David J. Chalmers
În cartea sa din 1966, The Conscious Mind, David J. Chalmers concretizează „problema complexă” a conștiinței cu o forță considerabilă. Deși provocatoare pe alocuri, această carte este un studiu strălucit al domeniului și o critică puternică a gândirii reducționiste. Citind-o, vei simți profund această „problemaă complexă” a conștiinței.
Reperul lui Daniel Dennett, Consciousness Explained, publicat în 1991 este plin de experimențe de gândire atrăgătoare, despre felul în care noi experimentăm lumea. Dennett crede că multe dintre dificultățile noastre cu conștiința – inclusiv „problema complexă” – sunt simple iluzii. O lectură distractivă și stimulatoare, această carte îți poate provoca serios intuițiile.
3.Conversations on Consciousness, by Susan Blackmore
Dacă este în căutarea unei imagini de ansamblu asupra cât de variate și radicale pot fi ideile din domeniul conștiinței, Conversations on Consciousness de Susan Blackmore din 2005 este o alegere fantastică. Folosind interviuri ample cu gânditori și oameni de știință de seamă ai domeniului, inclusiv Chalmers și Dennett, Blackmore te duce într-o călătorie complexă de la fizicism la dualism – și tot ceea ce se află între ele.
4.Other Minds: The Octopus, the Sea, and the Deep Origins of Consciousness, by Peter Godfrey-Smith
În fascinanta sa carte din 2016, Other Minds, Peter Godfrey-Smith nu numai că examinează misterul ciudat al conștiinței, dar prezintă și potențiala evoluție a acesteia de când a apărut viața. Bazându-se pe experiența sa de filozof, el folosește cu atenție caracatița, o creatură profund extraterestră, dar ciudat de inteligentă, pentru a ne urmări viețile interioare până la rădăcinile lor și se împletește frumos în povestea modului în care natura a devenit conștientă de ea însăși.
5.The Origin of Consciousness in the Breakdown of the Bicameral Mind, by Julian Jaynes
Cu un astfel de titlu, merită să cumperi această carte, doar pentru a te da mare. Pe lângă treaba cu lăudatul, Origin of Consciousness de Julian Jaynes din 1976, este un clasic. Propune ideea controversată că, conștiința umană a apărut cu 3.000 de ani în urmă și că înainte de ceasta, creierul avea două camere „bicamerale” separate, ceea ce i-a determinat pe oameni să-și interpreteze propriile gânduri, ca fiind cuvinte ale zeilor. Capitolele sale introductive nu sunt însă atât de ciudate: în ele, Jaynes oferă poate cel mai lucid și poetic rezumat al filozofiei conștiinței existente. Și, dacă nu altceva, epopeea lui Jaynes este un tur de forță în a desfășura un argument filozofic aparent nebun, de la început până la sfârșit – și toate astea în mod convingator.
Relația omului cu ficțiunea este una dulce, căsnicia este aproape întotdeauna ciudată atunci când vine vorba de a fi pus față în față cu faptele reale. Filmele despre conspirații reale, de exemplu, au atras tot timpul atenția asupra acestui gen, satisfăcând spectatorii care nu doar caută să se distreze ci și să se informeze și poate chiar să fie recunoscători pentru faptul că știu un lucru, ce ar putea rămâne doar un mister pentru restul lumii.
Iată câteva teorii ale conspirației din filme și emisiuni T.V., care de fapt s-au dovedit a fi adevărate.
Experimentul Philadelphia
În 1984, regizorul britanic Stewart Rafill a realizat un film care i-a adus ulterior premiul pentru cel mai bun film Sci-Fi la Festivalul de Film de la Roma. Dar chestia este că filmul nu a fost în întregime ficțiune.
Intitulat „The Philadelphia Experiment„, filmul cu Michael Pare s-a bazat pe evenimentele din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, când oamenii de știință ai Marinei SUA, conduși de Dr. Franklin Reno, se presupune că s-au îmbarcat într-un experiment militar care sfidează știința și care ar putea face o navă de război invizibilă și teleportabilă. Numită U.S.S. Eldridg și acostată în Philadelphia Naval Yard, nava ar fi fost creată în octombrie 1943, dar nu fără complicații.
Legenda spune că marinarii de pe controversata navă, ar fi suferit de o gamî întreaga de boli și alte ciudățenii, cum ar fi traume mentale, rău de mare, combustie spontană, chiar ar fi rămas încastrați în corpul navei de război sau chiar ar fi devenit invizibili.
Marina SUA a negat întotdeauna orice informație legată de Experimentul Philadelphia, dar acest lucru nu a făcut decât să alimenteze speculațiile cu privire la mușamalizarea acestuia.
Cel puțin guvernul a oferit o explicație. Experimentul era menit pentru a ascunde navele de torpilele magnetice în timpul războiului. În orice caz, aventura misterioasă a inspirat o mulțime de filme, inclusiv pe cel al lui Rafill.
OZN-urile din Roswell
În urma cu peste 70 de ani, vestea despre o „farfurie zburătoare” care a aterizat într-un ranch din Roswell, New Mexico, a ajuns pe prima pagină a Roswell Daily Record. La un moment dat, armata americană s-a corectat spunând că nu a găsit decât un balon meteorologic prabușit, dar rectificarea nu a schimbat absolut nimic. Așa s-a născut una dintre cele mai mari și explorate teorii ale conspirației din lume, întărită de rapoarte despre oficialii care i-au dus pe extratereștri la baza militară, Area 51 din New Mexico. Până în anii’ 90, au fost produse și distribuite multiple cărți, documentare, filme și presupuse imagini de la autopsia extratereștrilor, toate indicând faptul că guvernul USA se afla în posesia extratereștrilor.
Unul dintre cele mai extravagante și comerciale filme de succes despre Roswell U.F.O. a fost “Close Encounters Of The Third Kind” de Steven Spielberg. Lansat în 1977, filmul a explorat cu experiență, fenomenul ciudațeniilor apărute pe cer, al răpirilor extraterestre și desigur al conspirației. Filmul s-a încheiat chiar prin a sugera că oamenii de știință americani au intrat într-un fel de program de schimb cu extratereștrii.
În 2019, peste două milioane de oameni s-au înscris pentru o intrare forțată în Area 51 de lângă Rachel Nevada, sperând să se întânlească cu extratereștri, toate astea în ciuda faptului că organizatorul a numit evenimentul „o farsă„.
Men in Black
Vorbind despre OZN-uri, teoriile moderne au luat o față mai elegantă și mai rece, cu niște Men in Black cu aspect sinistru. Conspiraționiștii, susțin că încă din anii ’50, Men in Black sunt prezenți de fiecare dată când sunt observate OZN-uri pe cer. Îmbrăcându-se în costume închise la culoare și deplasându-se în Cadillac-uri negre, oamenii cred că MIB sunt agenți guvernamentali, cub acoperire, care se ocupă cu „liniștirea” martorilor U.F.O. Deși definiția noastră a acestora a evoluat, cu implicații cum că ar fi roboți sau chiar extratereștri.
La mijlocul anilor ’50, ufologul Albert K. Bender a spus că niște MIB l-au vizitat și i-au ordonat să nu mai investigheze feomenele UFO. Bender credea că sunt agenți secreți guvernamentali, ai căror sarcină era să suprime dovezile despre extratereștri.
Această interpretare contemporană a MIB provine din cartea They Knew Too Much About Flying Saucers de Gray Barker din 1956. Nu este dovedit dacă autorul a crezut cu adevărat în propriile sale personaje. A recunoscut că a scris cartea din motive economice. În 1977, comedia de acțiune, SF, a regizorului Barry Sonnenfeld, „Men in Black” a dat naștere unei francize de succes.
Dar am mai văzut aceste personaje infiorătoare înainte. Acestea includ „Brother from Another Planet” al lui John Sales în 1984, iar mai târziu în „The X-Files”. Deși nu s-a făcut nici o referire directă, „The Matrix„, o altă franciză fenomenală de film, care a început în 1999, avea MIB D.N.A. scris peste tot.
Incidentul din Pasul Dyatlov
Una dintre teoriile mai puțin cunoscute, dar la fel de interesante din universul conspirațiilor, se învârte în jurul Pasului Dyatlov. În februarie 1959, în munții Urali ai Rusiei, nouă schiori, foarte apți din punct de vedere fizic, au murit, suferind răni inexplicabile. Cineva le rupsese corturile din interior. Se spune că trekkerii au dat peste un experiment secret cu arme sovietice, iar unele cadavre erau radiocative. Incidentul a inspirat multe cărți și filme, inclusiv „The Devil’s Pass”, regizat de Rennie Harlin.
Cunoscut și sub numele de The Dyatlov Pass Incident, filmul lui Harlin este o narațiune despre un grup de studenți care au investigat scena tragediei, la trei ani după întâmplarea ciudatului eveniment. În film, studenții fac filmări, recuperează și ascund în cele din urmă fișierul, de public. Hackerii în schimb reușind să obțină o copie și să îl dea publicității. Filmul s-a terminat, insinuând că într-adevăr a existat un experiment militar rusesc care a mers îngrozitor de prost; guvernul desigur ținea secrete aceste fapte.
Project MKUltra
MKUltra iese în evidență din majoritatea teoriilor care s-au jucat cu imaginația oamenilor. În primul rând, este o poveste confirmată, ceea ce o face și extrem de neliniștitoare, spre deosebire de legendele urbane și probele lor aleatorii pe jumătate coapte. MKUltra , un proiect secret al celor de la C.I.A., lansat în 1950, a fost un studiu privind controlul minții și modul în care anumite medicamente ar putea modifica gândurile și simțurile umane.
Cercetătorii au studiat impactul pe care l-au avut aceste medicamente asupra creierului pe termen lung, fără știrea sau aprobarea participanților.
Amploarea MKUltra este prea cuprinzătoare pentru a fi explicată într-un singur articol, chiar dacă mai multe documente legate de proiect nu mai există. Declasificarea a aproximativ 20.000 de dosare către sfârșitul anului 1970 confirmă amploarea proiectului ce a durat două decenii. Cu toate acestea filmul de groază american din 2013, „Banshee Chapter” a reușit să coasă toate evenimentele fără întreruperi, în ciuda problemelor de buget și cronologie.
„The Banshee Chapter” a fost debutul regizoral al lui Blair Erickson, foarte apreciat de critici, fiind un film revoluționar pentru genul său, deoarece a fost primul care a făcut referire la MKUltra.
Asasinarea lui John F. Kennedy
Sondajele din ultima vreme, încă arată că majoritatea americanilor cred că în spatele asasinării fostului președinte John F. Kennedy s-a aflat o conspirație majoră. Această opinie a fost a fost foarte raspândită de la începutul și până la jumătatea anilor ’90. La trei decenii după ce evenimentul a avut loc, Oliver Stone și-a lansat filmul, lung dar irefutabil de captivant „J.F.K.”. Este până acum cel mai convingator film despre conspirația J.F.K. produs vreodată. În film Kevin Costner îl interpretează pe Jim Garrison, un procuror din New Orleans care a găsit dovezi critice că Lee Harvey Oswald nu a fost singurul asasin al lui Kennedy.
După o lansare controversată în cinematografe, multe ziare americane importante au susținut că Stone nu a fost foarte precis în ceea ce privește istoria. Aceasta includea scene despre vicepreședintele lui Kennedy, Lyndon B. Johnson, ce făcea parte dintr-o lovitură de stat. Aceste inconsecvențe, totuși, nu au impiedicat filmul să câștige aprecieerea criticilor, în special pentru interpretarea celor din distribuție.
De asemenea la începutul anului 2022, Oliver Stone a lansat filmul documentar JFK Revisited: Through The Looking Glass, ce prezintă fapte incredibile, dovezi aflate în dosarele desecretizate de statul american, tot în urma presiunilor făcute de Stone, toate acestea fiind susținute de specialiști din domeniul criminalisticii și nu numai.
The first video single, ‘The Amber Line’ is online and can be viewed here:
The new Duncan Patterson lofi gothic opus album echoes the artist’s compositions of days gone by. With Palestinian singer Enas Al-Said, “Grace Road” plumbs melancholy and infinite sadness.
The artist took his time on the new record, as he states “a five-year self-imposed exile from music. I was unsure if I would find the energy and inspiration ever again, but I did.” He crafted an album of regret and moodiness with 5-tracks, a record primarily shorn of the piano sounds and Enas’s beautiful and ethereal presence and voice. No track escapes the gravitational pull of melancholy.
Starting with ‘Absolut Absolutum,’ the song is a piano-driven sentimental ballad that employs religious imagery, going right to the heart and feeling so personal, authentic, and true. The album continues with ‘The Quiet Light’ and ‘Walking Between Worlds’; one could say that Duncan is one of the most lauded songwriters of his generation because of his ability to craft such piercingly devastating vignettes of loss and sadness.
Much has changed in Duncan Patterson’s life in the past years – ever since with Anathema, Antimatter, and Antifear, he has worked remotely gathering ideas for what it is today, “Grace Road.” All his experiences are baked into this album, and it seems like he is looking back a lot, being influenced by the most recurring themes in his recent times: lies and injustice. When he looks up, Duncan does not see humanity doing much better, suggesting that “I killed my time for an awfully expensive lie/ Rebuilt in spite of you/ I drew a line of fire to get out alive/ I killed my time for you.”
Recorded at Articulo 123, Monterrey MX & Aeonic Studios, Los Angeles, Duncan is clearly working out a lot of personal emotions on “Grace Road,” leaving the listener nostalgic, torn up, and longing for home. The album is a beautiful testament of musical skill and honesty, as Enas Al-Said truly understands how to turn her soft, vulnerable voice into a strength. Once again, Duncan is setting off to comfort us with his melancholic sounds and touching songs.
Trupa Limp Bizkit menține „dad vibe-ul” și intră puternic în anul 2022. În weekend (19 martie), trupa nu-metal, care se confruntă în prezent cu o renaștere culturală, a susținut primul concert din 2022, la festivalul Vive Latino Festival în Mexico City.
Setlist-ul a conținut multe piese clasice precum „Break Stuff”, „Rollin’” și „Nookie”, precum și trei melodii de pe albumul din 2021 – și primul după 10 ani – Still Sucks.
Fred Durst and Co. le-a oferit fanilor și o gustărică live din „Out of Style” și „Dirty Rotten Bizkit”, și de asemenea, au lansat piesa lor semi-virală „Dad Vibes”, cu care au debutat inițial în infamul lor set din 2021 la festivalul Lollapalooza. În acel concert Durst și-a prezentat noul său look, iar în acest weekend a dezvăluit o actualizare nouă a acestuia, cu părul grizonat lung și o salopetă. Altceva.
Superputerea lui Jay Shetty este sa faca intelepciunea accesibila si relevanta. Cartea sa este profunda, practica si iti atrage atentia. Credem ca va ajuta multa lume sa isi creeze noi obiceiuri, practici si o intelepciune de viata care ii va conduce spre existenta pe care si-o doresc cu adevarat.”–WILL SMITH and JADA PINKETT SMITH
„Jay Shetty iti arata pas cu pas cum sa iti construiesti puterea prin schimbarea accentului de la imaginea de sine la respectul de sine. Aceasta carte te elibereaza de hipnoza conditionarii sociale si te ajuta sa devii arhitectul propriei vieti.”–DEEPAK CHOPRA, profesor de medicina, Universitatea din California, San Diego si autor de bestselleruri New York Times
„Jay a facut o calatorie fascinanta, de la sala de clasa in ashram si in domeniul financiar si acum in lumea antreprenorilor. Imi place cum a reusit sa isi aduca experienta, invataturile si dragostea pentru o viata constienta si plina de scop in atentia a milioane de oameni din intreaga lume. Aceasta carte este un ghid clar si plin de forta pentru dobandirea unei vieti echilibrate.”–NOVAK DJOKOVIC
„Puneti mana pe aceasta carte, gasiti un fotoliu comod si lasati-l pe Jay Shetty sa va poarte intr-o calatorie care va va schimba viata. Jay ne conduce cu caldura si claritate pe calea spre bucurie si scop, oferind intelepciunea care poate fi pusa in practica acum. Vei dori sa o impartasesti cu toti cei pe care ii iubesti.”–ROBERT WALDINGER, profesor de psihiatrie, Harvard Medical School, director al Harvard Study of Adult Development, sensei si preot, Boundless Way Zen
„Cine sa te poata ajuta mai bine sa gasesti scopul in viata decat un calugar? Experienta si intelepciunea lui Jay sunt inestimabile pentru oricine cauta sa-si imbunatateasca viata si sa-si atinga potentialul maxim.”–ELLEN DeGENERES
Cand VEI GANDI CA UN CALUGAR vei intelege:
De ce negativismul este contagios
Cum sa iti controlezi tendinta de a gandi prea mult
De ce comparatiile omoara dragostea
Cum sa iti folosesti frica
De ce nu poti gasi fericirea atunci cand o cauti
Cum sa ai cate ceva de invatat de la toti cei pe care ii intalnesti
De ce nu esti acelasi lucru cu gandurile tale
Cum sa iti gasesti scopul
De ce bunatatea este cruciala pentru succes
Si mult mai multe…
Jay Shetty, superstar social media si gazda a podcastului #1 On Purpose, transforma intelepciunea atemporala pe care a invatat-o pe cand era calugar in pasi practici pe care ii poate face oricine in fiecare zi, pentru a trai o viata mai putin anxioasa si mai plina de sens.
Shetty a trait intr-o familie in care puteai deveni unul din urmatoarele trei lucruri: medic, avocat sau ratat. Familia sa era convinsa ca isi alesese a treia optiune: in loc sa participe la ceremonia de absolvire a colegiului, s-a dus in India si a devenit calugar, a meditat in fiecare zi intre patru si opt ore si si-a inchinat viata ajutorarii altora. Dupa trei ani, unul dintre profesorii sai i-a spus ca ar avea mai mult impact asupra lumii daca ar parasi calea calugariei pentru a impartasi din experienta si intelepciunea dobandita cu altii. Avand mari datorii si fara un CV, s-a mutat din nou in nordul Londrei, la parintii sai.
Shetty a reluat legatura cu vechi colegi de scoala – multi dintre acestia lucrand pentru unele dintre cele mai mari corporatii din lume – care traiau intr-un stres imens, sub o mare presiune si fara sa fie fericiti si l-au invitat pe Shetty sa le fie coach pentru buna stare, scop si mindfulness. De atunci, Shetty a devenit unul dintre cei mai populari lideri de gandire din lume.
In aceasta carte inspiratoare, Shetty se foloseste de perioada in care a fost calugar pentru a ne arata cum putem curata de obstacole drumul care ne duce catre potentialul nostru si catre putere. Combinand intelepciunea veche cu bogatia experientelor proprii din ashram, Gandeste ca un calugar ne dezvaluie cum sa depasim gandurile si obiceiurile negative si sa accesam calmul si scopul ce se afla in noi. El transforma lectii abstracte in sfaturi si exercitii pe care le putem aplica pentru a reduce stresul, a ne imbogati relatiile si a face cadou lumii ceea ce descoperim in adancul nostru. Shetty dovedeste ca toata lumea poate – si ar trebui – sa gandeasca precum un calugar.
JAY SHETTY este povestitor, podcaster si fost calugar. Viziunea lui Shetty este de a Face Intelepciunea Virala. In 2017, a fost inclus in Forbes 30 Under 30 pentru aportul adus la schimbarea lumii media. Se afla intr-o misiune de a impartasi intelepciunea fara varsta a lumii intr-un fel accesibil, relevant si practic. Shetty a creat mai mult de 400 de clipuri video virale, care au fost vizionate de peste 5 miliarde de ori si este gazda podcastului #1 de sanatate si wellness din lume, On Purpose.
Pentru a marca echinoțiul de primăvară, 20 martie, trupa Weezer a lansat noul EP, SZNZ: Spring.
EP-ul cu șapte melodii face parte din cea mai recentă și ambițioasă acțiune a trupei: un șir de EP-uri sezoniere pe tot parcursul anului cu SZNZ: Summer, SZNZ: Autumn și SZNZ: Winter.
Vorbind cu NPR, Rivers Cuomo a spus despre acest prim album că „mission statement-ul” celor de la Weezer a fost „să reia de unde am ramas cu ultimul album, OK Human. A fost Weezer cu o orchestră, lăsând la o parte toate preocupările comerciale și pur si simplu, aprofundând dragostea mea față de muzica clasică și pentru a scrie pian în loc de chitară electrică. Am încercat să merg din plin cu compoziția nebună și cu melodiile. Și așa am făcut…și cred că am dat lovitura.”
Întrebat despre SZNZ: Summer, care urmează, liderul a dezvăluit despre progresul său: „Aș spune că totul este scris în proporție de 90% de anul trecut – asta am făcut în timpul lockdown-ului. Așa că am aceste foldere cu melodii, foarte bine scrise. Lucrez cu un alt producător acum, la melodiile de vară și sperăm să terminăm toamna, înainte de a pleca în Europa la sfârșitul lunii mai, iar apoi să terminăm iarna în august”.
Cand corpul spune nu este un studiu aprofundat, revelator, plin de informatii utile despre stres si influenta lui asupra sanatatii noastre psihice si fizice.
Nu exista oameni care sa nu fi trecut prin episoade de stres acut, fie el provocat de fenomene exterioare, fie produs din cauze interioare. Boala secolului al XXI‑lea ne-a facut pe toti sa simtim macar de cateva ori in viata ca am ajuns la capatul puterilor, determinandu-ne sa luam masuri urgente ca sa restabilim echilibrul.
Dupa cateva decenii de cariera medicala de exceptie, in care a urmarit legatura dintre stres si boala, Gabor Maté a strans laolalta povestile pacientilor sai, le-a confruntat cu cele mai recente studii clinice si a dezvaluit consecintele imediate, deseori ignorate, ale stresului de zi cu zi.
Cartea sa este un semnal de alarma si o pledoarie pentru medicina biopsihosociala, una dintre cele mai bune cai prin care ne putem elibera de aceasta cumplita afectiune a epocii noastre.
„O colectie inedita de cazuri reprezentative, extrase din experienta profesionala a lui Maté, precum si dintr-o bogata bibliografie medicala.” (The Vancouver Sun)
„Backgroundul medical si stilul clar ale lui Maté fac astfel incat chiar si procesele biologice complexe sa fie accesibile cititorilor care nu au o pregatire stiintifica.” (The Gazette)
„O explorare captivanta a relatiei dintre stres si boala. Maté cerceteaza in profunzime povestile de viata si psihicul pacientilor sai. Ce iese la suprafata nu este altceva decat o mare revelatie.” (Edmonton Journal)
„Scris ca un exercitiu de claritate si compasiune, volumul este dupa chipul si asemanarea autorului sau: inarmat cu multe cunostinte si cu un suflet de aur.” (The Georgia Straight)
„Aceasta carte are multe puncte forte. Atunci cand observa si scrie despre suferinta umana, inclusiv a sa, Maté este plin de compasiune si, de aceea, convingator.” (The Globe and Mail)
Gabor Maté (n. 1944) este un cunoscut medic canadian de origine maghiara, specialist in domeniul ingrijirii paliative. Cercetarile sale vizeaza in special traumele din copilarie, dependenta de alcool sau droguri si stresul. Printre cele mai cunoscute proiecte ale sale se numara rubrica de la The Globe and the Mail, colaborarea cu cateva clinici pentru recuperarea pacientilor dependenti de droguri din Downtown Eastside, Vancouver, si, mai recent, aparitiile publice in calitate de speaker motivational si autor.
Pentru activitatea sa de exceptie din domeniul medical si pentru cartile scrise, Gabor Maté a primit Premiul Hubert Evans pentru nonfictiune si i s-au acordat Ordinul Canadei si Civic Merit Award din partea orasului Vancouver, unde locuieste.
Pe 18 martie trupa TOOL a lansat primul videoclip din ultimii 15 ani, „Opiate2„, un scurtmetraj de 10 minute cu o coloană sonoră reimaginată după piesa principală a EP-ului de debut din 1992, realizată de powerhouse metal-prog.
Disponibil exclusiv pe Blue-ray, videoclipul a fost realizat de artistul vizual Dominic Hailstone (Alien: Covenant, The Eel), care a lucrat cu chitaristul Adam Jones – el însuși fiind un artist VFX de succes, care a lucrat la filme precum Jurassic Park și Terminator 2. Cei doi au colaborat și la piesele din actualul turneu al trupei, filmate și prezentate acum ceva timp.
După cum poți vedea în fragmentul de trei minute din scurtmetraj, „Opiate2” înfățișează o formă de viață umanoidă, asemanatoare lui Francis Bacon, în timp ce se mută într-un tărâm nepământesc. A fost creat printr-un mix de efecte practice și grafică PC, iar Hailstone a creat un nou cont de Instagram, @opiate2behindthescenes, unde împărtășește imagini și schițe.
Vezi mai jos câteva dintre imaginile uimitoare pe care le-a postat până acum.
THE HUMAN TORNADO‘s new album „Love Is Démodé” is now out as of March 11th via Rockshots Records and today to celebrate its release, the band is sharing their new video for „It’s Never Too Late”.
„Couple relationships are a very complex and delicate subject. Although a man or a woman can destroy each other physically or psychologically, it’s never too late to start over, but never forgetting that every action determines a reaction. The subdivision of this song into two parts was a deliberate choice to show the evolution possibly happening within a relationship. It’s asong that has an aggressive and compact sound along with unconventional structure making it unique when compared to all the other tracks on the new record.” adds the band.
Watch and listen to „It’s Never Too Late” at:
„Love Is Démodé” is available via Rockshots Records at the following links:
Offering a slab of smashing knock-out heavy groove rock, The Human Tornado‘s „Love Is Démodé” follows their 2016 debut record “Storm In A Ketchup” (Hidden Stone Records). Since their inception in 2014, the band has been making shockwaves out of their home country of Italy supporting touring bands such as Twelve Foot Ninja, Destrage, and Crazy Town.
The album was self-produced by The Human Tornado with mixing and mastering done by Marco Paradisi at Boat Studio. The album features ten hurricane tour de force tracks that will leave fans breathless and eager to set the track listing on repeat from beginning to end. The lyrical concept behind the album is love, one of the strongest feelings of deep affection. It has different aspects and it can be addressed to another person, an animal, or a passion. But, if it’s pure, this doesn’t matter. The band explains further: „For some years this feeling of love has been declining, going out of fashion. In fact, in our society finding people loving what they do is increasingly difficult and often image, power, success are the most important aspects of life. Moreover, these goals are more and more often achieved by means of questionable actions and negative feelings. In this album we want to express our idea of love in particular towards music, showing in every single song even the dark and negative sides coming from love in our life.”
Track Listing: 1. It’s Never Too Late (3:11) 2. Dreamland (3:19) 3. What I’m Waiting For (3:45) 4. The Iron King (3:12) 5. Great Unknown (3:53) 6. Last Embrace (4:06) 7. Free (4:05) 8. Kill! Kill! Kill! (3:26) 9. Compromise (3:31) 10. Black Mind Hole (5:28) Album Length: 38:03
Band Lineup: Roberto “Rob” Montanari – Vocals Simone “Goro” Gorini – Guitar Maximiliano -”Max” Giglio – Guitar Arash “Ash” Saboori – Bass Lorenzo “Law” Trentin – Drums
Album Credits: – All songs Written, Produced and Arranged by The Human Tornado – Recorded at Boat Studio, Calderara di Reno (BO) – Italy – Mixed and Mastered by Marco Paradisi at Boat Studio, Calderara di Reno (BO) – Italy – Design, Artwork and Layout by Antonio “Mantra” Magro More info: Rockshots.eu Facebook.com/THTofficial Instagram.com/thehumantornadoband