Trupa hardcore Rock n Ghena, a lansat pe data de 18 septembrie un nou videoclip pentru un nou single intitulat „20 Years (United)”
Am dorit ca acest clip sa marcheze 20 de ani de Rock n Ghena dar in acelasi timp sa fie ceva mai special, drept urmare am dorit sa apara figuri emblematice din scena underground romaneasca, cat si prieteni apropiati care pentru noi inseamna mult. Pe langa pasiunea pentru ceea ce facem suntem inca aici datorita multora dintre voi ! Familii, prieteni, fani, ascultatori, trupe si organizatori. Suportul vostru neconditionat ne-a facut si ne face sa mergem mai departe indiferent de trecerea anilor sau corvoadele sociale din vietile fiecaruia. Multumim tuturor celor care au facut parte pana acum din necontenitul si incapatanatul nostru vis de a exista. Existam si cantam cu si din suflet. Rock n Ghena este și va ramane o stare de spirit ! Va iubim neconditionat !! Hardcore for LIFE !
Zilele astea, „am baut la tutun toate noaptea si stam si ma gandeam„. La ce crezi ca ma gandeam? Ma gandeam sa ii abordez pe baietii astia de la Negative Core Project sa vad ce mai fac ei „ashea”, mai in timpul liber, mai in „veatza”, mai la repetitii si uite asa am pus-o de un interviu nou by #ContemporaryEstablishment.
Trupa Negative Core Project a fost fondata in anul 2011 si desi a avut parte de schimbari, atat de stil cat si de membri, grupul prospera in fiecare an si incearca sa se autodepaseasca.
In 2015 Negative Core Project si-a autodenumit stilul muzical ca fiind „Gangsta Rock”, incercand nu numai sa aduca atitudine ci si versuri care „iti pun pe tava realitatea” tulburatoare a individului modern si frustrat.
Trupa a avut turnee concerte alaturi de trupe precum Napalm Death (2011 – Wings Club), Brujeria (2012 – Silver Church) și Voal of Maya (2013 – Fabrica) si au ajuns in semifinalele „Wacken Open Air Metal Battle” din București, în 2013.
Hai sa vedem acum ce mai spun bajetii.
Contemporary-Establishment: Salutare!
CE: In primul rand as vrea sa va intreb …clasica…ce a mai facut Negative CORE Project in ultimul timp, la ce a mai lucrat, ce s-a mai schimbat in bula voastra muzicala si nu numai?
FLip : Sa traiasca toata miscarea ! NCP a trecut printr-o metamorfoza care tine atat de compozitie cat si de componenta. Si pe cat sunt de dureroase despartirile de oameni cu care ai trecut ani de zile prin faze – unele marfa, altele naspa – pe atat de revigorant este sa descoperi oameni noi, cu setea in ei si dornici sa isi rupa capu’ alaturi de tine. Astfel, dupa despartirea de Tudor, Alexei si Mishan am incercat o noua formula cu Calin NICOULAU si Cristi TRIFU, ambii membrii in Apa Simbetii si ambii foarte tehnici. Problema a survenit la tobe si salvarea a venit de la Nunu Racris, care a mai dat cu noi si cu care am lansat Silence is Betrayal in 2015 si care ne-a lasat sa fierbem niste zile pana ne-a dezvaluit personajul pe care avea sa ni-l recomande ; nimeni altul decat Nicholas BUTACU, omulet pe care il stiu de cand mergeam la scoala de rock unde Nunu preda tobe. Atunci era un copilas super simpatic si cuminte. A ramas la fel de super simpatic si cuminte, in schimb am descoperit in el un adolescent de 14 ani cu o sete si o dorinta de a da in tobe care pur si simplu ne-a dat un capac peste ceafa. Il stiti de la trupa Blana Bomba unde activeaza de ceva timp, o trupa de pustani fenomen. Este impresionant sa il vezi si sa il auzi, mai ales atunci cand se desfasoara pe masuri nu tocmai la indemana pentru toti sau ii vezi mutra transformata cand simte un ritm care il misca la suflet. Dincolo de orice caterinca mie mi se pare impresionant ca s-a alaturat unui grup recunoscut pentru abuzuri muzicale si nu numai si ca pare ca apartine dintotdeauna in spatele tobelor NCP.
Pe plan muzical am lansat The Perky Pat EP anul trecut, cu niste piese pe care am lucrat exclusiv cu Mihai in perioada in care am fost singurii ramasi in proiect si un single pe nume LUCIU, pe o compozitie muzicala care dateaza mult din trecut. I-am tras clip in casa in care s-a stat si s-a compus mare parte din viitorul album, intr-un loc numit Malu Vanat. Acolo s-a intamplat si o nebunie, la modu’ in care Mihai timp de 8 zile a stat si compus singur cam 8 bucati de instrumental dupa ce i-a coborat inspiratia din podul capului. Am stat pur si simplu ca niste sateliti in jurul lui, aproband sau nu fiecare pasaj pe care il varsa si asistand la o desfranare muzicala. Nacho Friend este primul demo de pe material, il gasiti usor pe canalul nostru de YouTube cu specificatia ca nu ala e soundul final ci doar rezultatul ardorii de a scoate ceva nou. Momentan reluam niste pasaje, urmeaza interventii de la Calin si CrisT dar si corectii si reinterpretari de tobe de la Nicholas.
Mihai: Multa compozitie, variante de mixuri, un du-te-vino constant intre mine si Pilif. Cred ca ultimele compozitii duc mai departe o directie luata inca de pe vremea Silence is Betrayal, definitivata intrucatva si peThe Perky Pat EP.
Calin: Fiind nou-venit in trupa, timpul a fost ocupat cu multe repetitii pentru primul concert in formula noua din cadrul concursului de la Posada Rock Festival din acest an.
CE: Cum reuseste Negative CORE Project sa reziste si sa treaca prin „minunata” panemie?
FLip: Bro, la noi a fost cu dus si-ntors ! Ma refer la faptul ca atunci cand a inceput pandemia ne-am bucurat ca ne-am reunit cu vechea formula, apoi ne-am bosumflat cand s-a spart gasca iar in cele din urma – post valul 3, ne-am bucurat si entuziasmat din nou cand am gasit membrii noi. De rezistat cred ca va rezista atata timp cat exista interes si ma bucur ca il am constant pe Mihai alaturi si ne dam suturi in cur unul altuia ca sa facem tot posibilul sa tinem proiectul in miscare. Am trecut prin perioade mult mai triste inainte de pandemie asa ca treaba asta ne-a permis sa ne imbolnavim si mai mult la cap si sa venim cu ceva fresh si neabordat de noi. Ma refer si la lirica dar si la instrumentale.
CrisT: Muzica uneste oamenii. Cu totii tindem catre evolutie constanta.
Mihai: Apa trece, pietrele raman… Ne-a dat-o oarecum la gioale, dar asta e valabil pentru toate trupele, mici, mari sau enorme, deci nu o luam personal.
Calin: Fiind nou-venit in trupa, timpul a fost ocupat cu multe repetitii pentru primul concert in formula noua din cadrul concursului de la Posada Rock Festival din acest an.
Acum as vrea sa trecem la lucruri „mult mai putin serioase”!
CE: Ce anume v-a determinat sa abordati stilul asta de muzica? V-ati gandit la treaba asta s-au pur si simplu a fost coincidenta si o repercursiune a muzicii ascultate de voi?
FLip: Din perspectiva mea e destul de simplu: am scris pe ceea ce am primit de la compozitor/i cu conditita sa-mi placa ce aud. Daca la inceputul „carierei” mele ascultam o groaza de metale, lucrul asta s-a schimbat pe masura ce s-au dus anii. Cred ca muzica NCP e mai mult o repercusiune a ceea ce traim decat a ceea ce ascultam. Chiar am dezbatut subiectul asta acum ceva vreme, in ideea in care eram intrebat de muzica locala din Munich, unde rezidez momentan. Si ziceam ca astia sunt mai putin suparati si o ard ceva mai melodios decat in tari ca Romania. Concluzia a fost ca noi suntem crescuti in conditii socio-politice mai mizere si traim faze care scot raul din noi si ne fac ceva mai agresivi, cel putin muzical. Poate nici eu nu am cautat destul sau nu am ascultat ce trebuie inca de la nemti, dar asta a fost concluzia dupa primii doi ani aici.
Mihai: Dupa cele punctate de baieti, nu mai am de adaugat mare lucru, decat ca dam greu si apasat, uneori complex si psihedelic. Muzica noastra (in general) e o distilare de emotii, trairi si stiluri de la multi oameni cu angoase si viziuni diferite, deci ai putea spune ca avem mai degraba un stil eterogen.
Calin: Pentru mine cel mai important lucru este energia muzicii. Vreau sa ma agit pe scena pana imi rup capul, sa fiu aproape de oameni si sa ne simtim toti bine. Muzica NCP cred ca intruchipeaza cel mai bine chestiile astea: cand e de dat, dam de nu poti duce.
FLip: Depinde de ce vreau sa transmit. Au fost cazuri pe piese cum ar fi „Come with me if you want to live” sau „Borg” sau tot ce tine de The Perky Pat EP unde am apelat la scrieri si filme SF pentru ca asta era scopul de la care am pornit. Dar au fost alese intentionat pentru ca simteam mesajul si cautam sa il transmit prin filtrul meu. Pe ultimul album am trecut un prag destul de personal, poate si din cauza ca am trecut si trec prin faze mai grele. Bine, in afara de Nacho Friend n-aveti de unde sa stiti care e faza insa abia astept sa iasa la iveala piesele noi. Discutam cu O.N. zilele trecute de faptul ca ai impresia ca liricist ca ceea ce pui pe hartie te exorcizeaza si undeva in subconstient te astepti sa te si vindece. Dar e o impresie falsa care nu iti permite decat sa te exprimi – in unele cazuri sa te joci si sa experimentezi. Eu pe materialul asta am cautat sinceritatea simturilor in momente in care imi venea sa ma dau cu capu’ de pereti si vrand-nevrand am scris prin ceea ce am trecut in ultimii ani. Ca e bine sau nu, ca puteam sa abordez teme mai in trend sau care stiu ca misca publicul…sunt chestii care nici nu m-au interesat si atata timp cat am (si) validarea colegilor de trupa, alles gut cum zice neamtu’.
Mihai: Viata (la nivel personal si general), umanitatea si inumanitatea, zeitgeist-ul, diverse SF-uri, substante, texturi si impresii. Cand compun, de multe ori ma trezesc ca ideile cele mai bune si cele care chiar trec de diferitele etape de triere/sortare sunt chiar acelea care vin spontan, de undeva din maruntaiele subconstientului. Sigur, sunt si idei muzicale care cer o atentie si o constientizare mai sporite, ca niste pietre ce trebuie slefuite pentru a capata forma dorita (de obicei vreo arma primitiva tip topor/cutit), dar in general, cam 75% din ce se aude pe materialul finit e pur instinct muzical, si de multe ori chiar id pur.
CE: Descrieti in patru cuvinte stilul muzical Negative Core Project.
CE: Unde incepe si unde se termina procesul de creatie a unei piese (a unui album) – descrieti putin procesul.
FLip: Pana acum am lucrat fie cu un calup de instrumentale fie piece-a-piece. Treaba a cam fost la fel in ambele cazuri, pentru mine totul tine de starea pe care o primesc. Poa’ sa porneasca de la o ascultare obsesiva pana cand stiu ce vreau sa scriu sau de la o idee preluata cum a fost cazul „Borg” sau a pieselor de pe The Perky Pat EP. Daca scriu de capu’ meu, treaba e oabla ca nu am un soi de program pentru asta. E un fifti-fifti intre inspiratie de la subconstient cu determinare, perseverenta si dorinta de a ramane pe un feeling si o directie. Incerc in primul rand sa simt in maduva fiecare pasaj si caut starea pe care o primesc. Ce iese din pix sau tastatura doar Bunutzu’ stie cum se intampla si ma refer la cum se leaga cuvintele. Ideea e sa imi placa si sa mi se pare mie ca e ceva ce corespunde cu intentia primara. De ceva timp am renuntat sa caut rima, cateodata mi se pare obositor si inutil; cred ca lipsa rimei ajunge sa faca parte din stilul meu de a compune. Pasul 2 dupa ce termin un text e sa i-l trimit lui Mihai ca sa stiu sigur ca mai e cineva care e de acord cu ce am scris. Ma ajuta mult sa am parerea lui dar nu e ceva ce ma opreste daca sunt absolut convins de o strofa pe care el de exemplu nu o gusta sau ar vrea sa o modific. Sunt si cazuri in care ceilalti sunt ok cu ce am scris dar eu nu sunt convins de text; Luciu a trecut prin procesul asta si textul a ajuns pe la versiunea 3, prima fiind in engleza. E un fenomen rar dar ideea e ca de obicei stau jos si scriu pana termin toata piesa. Mi se pare ca daca ma rup din proces se schimba flow-ul si simtamantul asa ca raman pe loc.
Atunci cand bag texte inspirate din alte scrieri sau filme imi scriu fie niste punch line-uri, fie ma gandesc cum sa fac sa sune placut urechii mele fraze, propozitii sau imagini din materialul respectiv. BORG are, de exemplu bucati din strofe care sunt preluate ca atare (resistance is futile, names become numbers, the needs of many….) si nu mai zic de Hybris sau Bleekmen.
Mihai: Pana acum, intotdeauna am stiut ca va urma un alt album dupa cel prezent. Cand eram in turneu pentru Spread the Disease, cantam piese ce aveau sa apara pe SiB, iar in timp ce cantam si promovam SiB, aveam deja vreo doua piese de pe The Perky Patt EP. Deci, cumva, procesul de creatie al unui album incepea inainte sa ne punem neaparat problema ca “ne apucam de un album nou”. Exceptie: noile piese, scrise in 2020, au fost compuse toate cam in aceeasi saptamana, doar cu cateva riffuri ceva mai vechi. De data asta chiar a fost o situatie “hai sa facem un album nou”.
CE: Cu cine a-ti dori sa colaborati pe viitoare piese, albume?
FLip: cu Vladila de la Avoid Humanity si Dmitri de la Valak. Si poate cu Irina Rimes daca are timp zilele astea.
Mihai: Avoid Humanity si Valak, Regyna si ON, Bruja
CE: Care este trupa preferata (cea mai mare) cu care a-ti vrea sa cantati/ sa le deschideti show-ul (whatever nu conteaza).
FLip: Meshuggah #sestie. Si Slipknot e pe lista noastra realista, dar ramanem disponibili si pentru Gojira sau Jinjer cand vor mai trece Adevarul e ca sunt multe trupe cu care am vrea sa impartim spatiu de cantare si cred ca o sa depinda mult de cum se va afisa NCP in urmatoarea perioada. Suntem apti de desfasurare si debandada si se lucreaza intens la un setlist marfa de concerte.
Mihai: MESHUGGAH si Nile, Slipknot, Sepultura, si Trooper (dar doar daca vor sa mai deschida o data pt noi ca la REF 2015 😛 ).
CrisT: clar Meshuggah, chiar si Car Bomb pe langa cele enumerate de Flip
Calin: Pentru mine este Nile, desi cred ca mi s-ar spaghetifica mainile de emotie in prezenta unor muzicieni atat de desavarsiti.
Nicholas: Animals As Leaders.
CE: Care este cel mai useless talent pe care il aveti? :-))
FLip: Stiu sa fac avioane din hartie cu coada tip randunica O_o
Mihai: Dungeon Master (both ways).
Calin: Sa ma trezesc dimineata cu un minut inainte sa sune alarma de la telefon.
Nicholas: Sa arunc sticla si sa pice in picioare.
CE: Daca nu ar fi muzica, ar fi?
FLip: trist, greu, sex&tripuri / deranj la cap, excese si tertipuri
CrisT: H A O S, depresie masiva.
Mihai: Nu am atata imaginatie…
Calin: Prea liniste
CE: Care este cel mai smecher loc din punctul vostru de vedere unde ati cantat, sau care a fost cel mai smecher concert pe care l-ati avut?
FLip: cel mai marfa concert pentru mine au fost trei : B’estFest 2013 + REF 2013 si lansarea NCP din Fabrica in 2015 si cel mai misto loc in materie de sunet a fost in Iasi, nu mai stiu anul sau numele bodegii dar a fost epic de marfa sunetul de scena. Se auzea cristal tot, oriunde paseam.
Mihai: Question Mark, ziua lu’ Nastase (sa fi fost 2018 oare?), concert special NCP/Defunct. Vibe ca in noaptea aia nu am mai simtit niciodata.
CrisT: Fiecare concert este destul de unic, deci am avut parte de multe momente misto.
Nicholas: Cel mai smecher concert al meu a fost la RockStadt in 2018 cu Blana Bomba.
Calin: Pentru mine au fost multe concerte reusite, mi-ar fi greu sa aleg unul singur. Prefer locurile mai mici unde publicul este aproape si interactiunea este sincera si deschisa. Am cantat in diverse localuri din tara: Kalos Pub din Braila, Hardward Pub in Cluj-Napoca sau Underground Pub in Buzau, locuri unde reactia multimii a fost coplesitoare. Oamenii isi doresc muzica asta si isi doresc mai multe concerte.
CE: Ce parere aveti de toata treaba cu internetul si muzica si cum credeti ca impacteaza acesta artistii (cateva aspecte pozitive/negative – si si -nu conteaza)
FLip: Mi se pare si marfa si nasol. Daca privesc treaba ca un consumator e marfa rau ca ai de unde alege muzica de pe orice platforma, in forme variate. Imi aduc aminte cat scotoceam prin buzunare cand eram pustan sa cumpar caseta sau CD-ul X ca pe net dura o zi pana scoteam un mp3. Din punct de vedere trupa e dubios ca trebuie sa inveti sa iti distribui muzica, ca trebuie sa apelezi la cineva sa o faca daca nu ai timp de investit in asta, ca parca e efortul mai mare. Dar e marfa ca ai nenumarate optiuni si feluri de a prezenta treaba. Nu am trait niciodata din ceea ce am dat asa ca nu am opinii vis-a-vis de castiguri sau mii de vizualizari. Faza e ca ne vom pune si noi cu pumnu’ pe promovare sa fie macar ceva decent facut pentru proiectul nostru.
CrisT: Toata treaba cu internetul consta in perseverenta. In ziua de azi, in opinia mea, pot exista n trupe tehnice/grele/etc si chiar foarte bine procesate si organizate, dar care prefera sa nu scoata capul la lumina decat dupa ce se implinesc pe ei insisi ca si artisti. Cel putin cred ca asa functioneaza si scena de underground romaneasca. Din momentul in care pasiunea mai creste un nivel, creste si nevoia unui feedback din partea publicului (aprecieri, critici, urmaritori, cumparatori de materiale/merch). Dezavantajele sunt preponderent constituite din lipsa unor hub-uri care sa sustina masiv trupele mai putin mainstream.
Mihai: Transforma muzica in mcdonalds. Nu mai e ceva ce asculti activ, ci ceva ce auzi pasiv – un zgomot de fond constant care ar putea fi orice, in cluburi, la radio, la petreceri si gratare. Urasc Spotify si urasc ca din ce in ce mai putina lume asculta activ. Cultura muzicala e la pamant, in special in metal – instrumentistii nu mai studiaza, teoria este deja ezoterism muzical, iar asta se vede compozitional. De la un punct incolo, tehnologia ne tampeste, dar mai e si educatia fiecaruia implicata aici… In rest (a mai ramas ceva?), toate bune – ajungem mai usor la cine ne cauta.
Calin: Privind in ansamblu, mi se un lucru bun. Nu cred ca a fost vreodata mai usor sa inveti sa canti la un instrument, sa inregistrezi un album in dormitor si sa-l pui pe net unde poate fi ascultat de sute de oameni. Muzica imbogateste viata si imi place ca din ce in ce mai multi oameni pot face asta. In privinta artistilor cred ca impactul este net pozitiv: nu mai exista limitari geografice, din orice colt al planetei se poate asculta NCP la maxim in casti.
CE: Care este cel mai nasol rahat in care ati intrat pana acum? (care se poate da pe post ;-))
FLip: Pucarie, parnaie! In trupa asta s-a facut parnaie pe distractie!!
Mihai: Bataie cu garda si parnaie in alta tara. N-am scapat toti, dar din fericire ma numar printre cei scapati :)))
CE: Care este cel mai bun sfat care vi s-a oferit?
FLip: Sa ne ingrijim de cel mai slab element din trupa. La modul investit in studiu ca toata lumea sa cante bine si corect tot. Si in sfarsit simt ca se poate! Am fost sfatuiti si sa n-ajungem la pucarie, dar na ca asta a scapat!
Calin: Sa ies din zona de confort. De dragul progresului e important sa incercam lucruri noi din cand in cand, poate sa ascultam o trupa noua sau sa invatam o melodie noua la chitara.
Mihai: Sa ma calmez. Inca incerc sa il urmez.
CE: Daca ati putea sa schimbati ceva la domeniul muzical/in industria muzicala – care ar fi acel lucru.
FLip: Faza e sa stii sa dai din coate si sa faci tot ce tine de tine ca trupa sa dai ce-i mai bun la cantari si pe inregistrari. Restul oricum nu tine neaparat de tine, ca entitate. Chiar daca as vrea sa schimb ceva, nu e nici locul meu si nici in puterea mea neaparat. Da, uniti putem sa bla bla, ce vrei tu. Trebuie doar sa ai cu cine si pentru ce.
CrisT: Cred ca ar fi oamenii din public. Ii indemn sa iasa tot mai des la concerte, sa sustina scena locala, caci intr-un fel contribuie si ei la economia locala; fa bine pentru a-ti fi bine!
Mihai: As pune artistii talentati din nou pe primul loc, in locul magnatilor muzicali. As boicota Spotify, sau macar i-as face sa plateasca echitabil artistii. As readuce muzica (metalul) in prim plan la concerte, in locul circului vizual de lumini si efecte, costume si decor.
Calin: Eu as vrea sa vad mai multa seriozitate din partea oamenilor in ceea ce priveste studiul muzicii. Cred ca e important sa ascultam tot ce s-a facut, sa intelegem de ce ne place ce ne place si apoi sa inovam, sa ne punem propria amprenta asupra procesului de creatie.
CE: Aveti planuri pentru viitoare Materiale/Albume/Single-uri?
FLip: Scoatem incetucu’ single peste single dupa ce termin si eu de tras lirica pe restul pieselor. Momentan sunt minim 9 bucati, 4 scrise si trase dar mai au Faraonu’ (Mihai) de modificat chestii si Calin de tras ceva solo-uri. Da daa, bagam solo-uri, ce sa vezi ?! Si Nicholas are de parcurs niste bucati si de modificat. Apoi mix si master finale si speram (sa ne-ajute Bunutzu’ !, pac-pac : bat in lemn) ca din ianuarie sa incepem sa dam pe tava bucata cu bucata. Avem un clip filmat pentru Doppelganger (piesa noua) care o sa iasa pe interval cu prima ocazie si planuri pentru inca cel putin doua clipuri. Pentru prima oara am reusit sa ne facem un plan cat de cat si sper sa ne incadram in termeni si timp.
Mihai: Da, multe. Albumul in lucru o sa sune de o va bronzati la boxe.
CE: Ce aveti sa le transmiteti fanilor Negative CORE Project?
FLip: Venim peste voi fara frica si fara retineri ! Am copt ceva fresh pe teava si abia asteptam sa dam tot albumu’ nou pe internet si pe scene. Hold your pussies ! Multam de interviu si sprijin de-a lungul anilor, Contemporary-Establishment! Pwp la cafeluta !
CrisT: GrijE la cap! Noul album vine cu o inertie mare si va garantam ca nu veti putea numara corect! 😉
Mihai: We’re back maddafackaz!
Calin: Sa se tina bine pentru ca noul album o sa loveasca tare de tot.
Dezvoltatorii Polyphony Digital și Sony au dezvăluit detalii despre pre-comanda jocului Gran Turismo 7, confirmând totodată și un upgrade PS5 de 10 USD pentru posesorii PlayStation 4. Prețul de actualizare PS5, în special, va fridica fără îndoială multe sprâncene, având în vedere drama recentă care înconjoară modul de actualizare Horizon Forbidden West.
Editorul a plasat inițial un preș de 10 dolari pe upgrade-ul la PS5, după ce a anunțat ca specificațiile de pre-comanda Horizon Forbidden West. Protestele din partea publicului i-a determinat pe cei de la Sony să schimbe cursul în doar câteva zile, deși astfel de știri au venit cu un aspect interesant la sfârșit.
În viitor „toate titlurile cross-gen, PlayStation first-party” vor oferi un upgrade de 10 USD, pentru cei care doresc să poată să aduca jocul de PS4 la PS5 și sa profite de toate nebuniile aferente. Sony, în mod specific a menționat că modelul de prețuri se va aplica și la God of War Ragnarokși Gran Turismo 7. În plus cele mai recente știri legate despre Grand Tursimo indică faptul că nici compania nu s-a răzgândit în legătură cu aceasta privință.
Cu aproximativ șase luni înainte de lansare, Sony și Polyphony Digital a prezentat detalii de upgrade și pre-comanda pentru Gran Turismo 7 într-o postare pe blogul PlayStation. După cum s-a menționat anterior, jucatorii PS4 care fac upgrade la PS5 trebuie sa plăteasca 10 doleri în plus. Postarea pe blog se mândrește de asemenea cu informații despre itemuri bonus și o ediție aniversară de 25 de ani.
Fanii care pre-comandă ediția de lansare la PlayStation Direct Sony sau magazinul PS se pot aștepta la următoarele bonusuri digitale: 100.000 de credite în joc, oyota Castrol TOM’S Supra, Mazda RX-VISION GT3 Concept (Stealth) și Porsche 917K Living Legend.
Întrucat pre-comenzile sunt disponibile de astăzi, 21 septembrie, Sony a lansat în plus, ceva informații despre ediția de aniversara a 25 de ani (89,99 dolari) care include un CD pentru PS5 și un cupon pentru PS4, 1.100.000 de credite, Toyota GR Yaris, roducător 30 / partener Avatare, coloană sonoră specifica, Toyota Castrol TOM’S Supra, Mazda RX-VISION GT3 Concept (Stealth) și Porsche 917K Living Legend.
Pe-comanda unei versiuni fizice aniversare de 25 de ani de la magazin sau PS Direct, va permite de asemenea accesul fanilor la o Steelbook case.
În plus, fanii Gran Turismo, ar putea să vrea mai întâi să arunce doar o privire asupra Deluxe 25th Anniversary (89,99 USD). Această opțiune include 1.600.000 de credite, drepturi duble pentru PS4 / PS5 și toate bonusurile digitale prezentate în celălalt pachet 25th Anniversary.
Conceputa inițial să fie lansat undeva în 2021, data pentru Gran Turismo 7 ar putea fi totuși amânată pentru 2022 din cauza provocărilor aduse la producție, de pandemia COVID-19. Aceasta va marca prima lansare a francizei Gran Turismo Sport din 2017. La fel ca predecesorul său cerințele online a GT7 au provocat destul de multe dispute între fani.
Dacă ar fi să alegi trei elemente pentru a le combina într-un film care emană energie pură și pozitivă, nu ai da greși cu acest trio: un cațel simpatic, un robot de treabă și minunatul actor Tom Hamks. Dacă această combinație te ajută să rămâi la suprafață, vei dori să arunci un ochi pe trailerul filmului Finch – o creație de aventură, adusă de regizorul Amblin și Games of Thrones, Miguel Sapochnik.
Acțiunea are loc într-un viitor post-apocaliptic de tipul lui „Wall-Escu„, Finch fiind un supraviețuitor interpretat de Hanks, care construiește un robot pentru a-l ajuta în timpul călătoriilor în lumea complet devastată. Vezi mai jos trailerul filmului.
Nu-i așa că arată fantastic? Pe lângă „Wall-Escul” menționat mai sus, există indicii ne-ar duce cu gândul și la Interstellar, The Martian, I Am Legend și Chappie, nu? – cu un ton în mare parte sănătos, dar și indicii periculoase (de la soarele arzător, radiații și alți oameni, care nu au intenții foarte bune).
Scenariul acestui film, este debutul scriitorului Craig Luck (un veteran al seturilor de filme, Doctor Strange, Solo: A Star Wars Story și Jupiter Ascending) și Ivor Powell (producătorul filmelor Alien si Blade Runner), în timp ce Sapochnik a fost în spatele unor mai multe seriale blockbuster „Hardhome”, „The Battle Of The Bastards” și „The Long Night”.
Una peste alta trailerul arată bine, iar lansarea filmului va avea loc pe 5 noimbrie pe Apple TV+.
Japanese Black Metal band Deathroll will release their new maxi single «Causing a Nightmare» on 08 October at „STF-Records”. The release was recorded in „clubSONICiwaki Studios” and mixed/mastered by Japanese local engineers.
Deathroll was formed in 2011 at Fukushima, Japan by Kazu as a one-man band. The band have released four albums and the band was presented on the international sampler titled Imperative Music Compilation DVD including other major Metal bands such as Death, Destruction, etc.
După ce s-a certat cu Eminem, Machine Gun Kelly și-a schimbat genul muzical și a devenit punk-rocker.
Acum, MGK a început sa se „trântească” cu legendarul grup metal Slipknot.
Ce urmează să abordeze de acum? Ceva muzică reggae?
La Riot Fest din Chicago, duminică seara, Machine Gun Kelly, în varsta de 31 de ani, a țintit către trupa, câștigatoare a premiului Grammy, Slipknot, care cânta pe o scenă diferită în același timp cu MGK.
„Hei, sunt fericit că nu fac un singur lucru. Să am 50 de ani și să port o mască ciudată pe scenă, mânncând rahat.” a spus rapperul recent transformat în punk-rocker.
Mâi tarziu MGK a adăugat: „Aprindeți luminile. Lăsați-mă să văd cine m-a ales pe mine în locul bătrânilor ciudați cu măsși pe față.”
În luna februarie, Corey Taylor, vocalistul Slipknot a apărut la podcastul Cutter’s Rockcast, unde s-a luat puțin de muzicienii care au tot schimbat genurile muzicale.
„Urăsc artiștii care au eșuat într-un gen și au decis să meargă spre rock – și cred că se știu ei. Dar asta este o altă poveste. Eu sunt un răutacios i urasc pe toată lumea. Oamenii s-au obișnuit totuși cu mine. Oricum am încurajat generația tânără să gândească out of the box în materie de ceea ce ascultă.”
Anul trecut, într-un interviu cu Dave Franco, MGK a dezvăluit că cel mai recent album hip-hop al său, Hotel Diablo „nu a fost chiar atât de binevenit, din cauza nasolului de Eminem.„
În mai multe ocazii, Corey Taylor și-a manifestat respectul și dragostea față de Eminem și și-a exprimat, dorința a colabora cu legenda din Detroit. Din acest motiv, fanii Slim Shady și Slipknot se unesc pentru a-l forța pe MGK sp părăsească și stilul rock. Vedeți câteva dintre reacții mai jos.
MGK dissed Eminem so his rap career could be demolished and transition into the discount “Pop Punk” crap he makes now. So Maybe he wants Slipknot to diss him badly so he can start a reggae album next💀 https://t.co/UKzOgkc3cg
Jim Cummings (nu, nu îndrăgita voce a lui Winnie The Pooh – celălalt) a debutat relativ tarziu în lumea filmului. De la lansarea comediei dark , Thunder Road, până la sângeroasa comedie horror The Wolf Of Snow Hollow, actorul este un talent imens pentru filmul independent și un interpret extrem de captivant.
Acum acesta s-a întors în filmul The Beta Test, un triller „sucit„, co-scris și co-regizat împreună cu PJ McCabe – în care o decizie de a participa la o petrecere sexuală aparent fără prea multe implicări, la un hotel, se lasă cu – ei bine nu atât de multă „neimplicare„, ba chiar cu o întreagă țesătură încurcată de consecințe.
La fel ca toate lucrările lui Cummings, aici există un mix de genuri de film – o satiră întunecată și comică la adresa dinamicii puterii Hollywoodiene, explorări ale vastei interconectivități a culturii digitale și elemente ale unui triller de moda veche. Iată prezentarea oficială:
„Cu putin timp înainte de nuntă, impresarul Jordan (Jim Cummings), primește un plic misterios, în care i se oferă sex fără implicări emoționale, cu o straină, într-o cameră de hotel. Amuzat inițial, apoi intrigat, acesta devine obsedat de ideea unei aventuri erotice secrete și accept propunerea. Din păcate acesta îți va regreta deciziile, atunci cand lumea lui superficială și ametiță, amenință să se prabușească sub greutatea munciunilor. „
„War Neurosis” is the new album from Vengeful 187, a raw beatdown/hardcore record, drawing influence heavily from early beatdown bands like Death Before Dishonor, Born From Pain and One Second Thought. The album covers various concepts relating to war from trench warfare to ptsd.
Line-up: Justin Mcneil- Drums Mats Funderud- String/Vocals Ryan English- Vocals
Recording info: Recorded in 2019 by Mats Funderud, Ryan English and Justin McNeil remotely. Entrenched in Horror(track 2) has a vocal feature from Don Campan of Waking The Cadaver. Jungle Warfare(Track 6) features Kevin Muller (Vocals of Alluvial and The Merciless Concept).
For Fans of Born from Pain, I Am Revenge, One Second Thought, Machete 187, Death Before Dishonor…
Trupa ALL THAT REMAINS s-a despărțit de basistul Aaron „Bubble” Patrick.
Patrick a anunțat ieșirea din trupa de metal din Massachusetts într-o postare pe rețelele de socializare. El a scris: „După 8 ai de turnee, eu și ALL THAT REMININS ne despărțim pe cale amiabilă. Nu doresc decât tot succesul din lume tuturor în 2022.”
După cum s-a raportat anterior, ALL THAT REMAINS sărbătorește cea de-a 15-a aniversare a revoluționarului album, „The Fall Of Ideals„, cu o nouă reeditare pe vinil, un turneu și un documentar. Lansarea va avea loc pe 12 noiembrie și va prezenta titluri precum „This Calling”, „Six” și „The Air That I Breathe”. În plus față de lansarea oficială, trupa va avea și variante de viniluri colorate plus pachete deluxe, dar asta doar pe shop-ul online al trupei.
Anul trecu vocalistul ALL THAT REMAINS, Philip Labonte a confirmat la postul de radio FM99 WNOR că trupa a început procesul de compoziție pentru următorul album.
Ultimul album lansat de trupa a fost în anul 2018 și s-a intitulat „Victim Of The New Disease.„
Chitaristul ALL THAT REMAINS, Oli Herbert a fost găsit mort în octombrie 2018 la marginea iazului de pe proprietatea s-a din Stafford Springs, Connecticut. El fusese declarat dispărut de soție, iar corpul său a fost găsit de politiști cu fața în jos, la marginea iazului, unde apa avea doar câțiva centimetri adancime. De atunci a fost înlocuit de Jason Richardson, care a mai colaborat cu trupele BORN OF OSIRIS și CHELSEA GRIN.
Moscow Modern Heavy Metal band AGE OF RAGE that was formed by Anton Gruzinski have released their new album „Wind Of The Wasteland. Part II”. Being a sequel to the first disc that was released in April this year, as well as the second part of the trilogy of the same name, this full-length release will not be able to ignore any fan of Heavy and Modern Metal. Recorded at Slaughtered Studio and directed by Theodor Borovski.
Până acum ceva timp, unul dintre cele mai așteptate concerte ale anului a fost headlining-ul Metallica de la Louder Than Life Festival de pe 24 septembrie, ceea ce ar fi marcat marea lor întoarcere pe scenă de la începerea panemiei. Cu toate acestea pe 16 septembrie, trupa a avut marea întoarcere în mediul live.
Titanii metal au avut un concert surpriză în clubul cu 500 de locuri, The Independent, din San Francisco, unde au interpretat un setlist de 16 piese sutelor de norocoși care au văzut anunțul postat pe social-media.
„Hey, îți vom spune un mic secret.” a scris trupa într-o postare care a și fost ștearsă de atunci: „Cântăm în seara asta la Independent din centrul orasului SF. Luați o bancnotă de 20 de dolari și miscați-vă la box-office acum! Este necesară dovada de vaccinare. Un bilet de persoană, cash only.”
La scurt timp după aceea, trupa a anunțat că locurile s-au epuizat rapid, iar fanii norocoși care au reușit să cumpere bilete, au vazut un concert care s-a bazat în mare parte pe piesele clasice.
În mod special concertul a fost deschis cu piesa „Whiplash”, de pe albumul de debut, Kill ‘Em All, din 1983 apoi de acolo au trecut prin patru piese de pe Ride the Lightning, două de pe Master of Puppets, una de pe Black Album și multe altele.
În cele din urmă trupa a închiat seara cu mult cunoscuta „Seek & Destroy„, de pe Kill ‘Em All, pe care o și poți vedea filmată mai jos, de către un fan din primul rând.
Tracklist-ul Metallica Live at The Independent de pe 16 septembrie 2021
Un spot publicitar comic pentru bere, face aluzie la întârzierea pentru data lansării filmului din seria James Bond – No Time to Die. După ce a fost amânat de mai multe ori din cauza pandemiei COVID-19, cel de-al 25-lea film din seria James Bond, va fi lansat pe data de 30 septembrie, chiar dacă alte lansări, precum Top Gun: Maverick, au optat pentru încă o amânare a lansării pe anul viitor.
Rapoartele indică faptul că lansarea filmului No Time to Die rămâne valabilă pentru luna viitoare, dat fiind faptul că este deja cel mai scump film Bond realizat vreodată și că întârzierile suplimentare ar crește și mai mult bugetul de marketing.
Au existat, de asemenea, numeroase semne în ultimele săptămâni că No Time to Die va fi lansat cât de curând. Premiera mondială a fost stabilită pentru data de 28 septembrie, iar filmări au fost recent proiectate la evenimentul CinemaCon. A fost lansat de asemenea și cel mai nou trailer, indicând că se află pe ultima sută de metri a campaniei promoționale.
Acum, un alt semn este aici, sugerând ca cel de-al 25-lea film, James Bond și portretizarea finală a lui Daniel Craig despre 007, mențin data actuală a lansării.
În timp ce la începutul acestei luni un raport a sugerat o altă întârziere No Time to Die, dacă MGM nu vedea o creștere a veniturilor în box-office, dar se pare că le-a plăcut ceea ce au văzut. După ce Quiet Place Part II, Black Widow și F9, au reinspirat încrederea în experiența teatrală, Shang-Chi and Legend of the Ten Rings a fost cel mai nou blockbuster care a mai facut acest lucru, cu toate că au existat multe îngrijorări în privința variantei Delta.
Succesul lui Shang-Chi se pare că a provocat efecte în toată industria. Cei de la Sony au fost atât de mulțumiți de ceea ce au văzut, încât au decis să lanseze și Venom: Let There Be Carnage. No Time to Die are data lansării pentru data de 8 octombrie în cinematografele din SUA. Să sperăm ca filmul de adio a lui Daniel Craig față de lunga seria Bond, va fi unul pe măsura așteptărilor.